Au şi penticostalii un Daniel Chiu al lor. Oare cum îl cheamă?
Este vorba de unul care zice cam aşa:
Nu vă e (măcar un pic) rușine (să vă fie)? Poftim și vedeți ce susțineți, încurajați și apărați domniile voastre: altarul lui moloh, vițelul de aur și purtarea balaamiților! Vai de voi!
*
Sunt îngrozit!
Și când te gândești că acești agenți ai destrăbălării doresc să invadeze și comunitățile noastre din SUA!
Rușine pastorilor și comunităților care li se asociază și îi încurajează pe organizatorii acestor festivale demonice și care îi tolerează în bisericile lor ca lideri de tineret!
Rușine celor care apără cu nerușinare aceste manifestări stricate!
Îi provoc în Numele Domnului să poftească aici la discuție!!!
Orice asemănare cu limbajul scrisorii lui Daniel Chiu de anatemizare a lui Iosif Ţon nu este întâmplătoare … Deşi lipseşte tocmai Baal de la această petrecere …
Cine e prapaditul asta? Mare e padurea lui Dumnezeu…
Așa mă mănîncă limba să zic cine-i prăpăditul…
))))
Oricum, Dyo, i-ai dat prea multă atenție…
Daniel Chiu, totuși, mai scria cîte ceva printre rînduri…
Ionescu doar șuieră printre dinți…
dicutie = ardere pe rug?
aici = o fi omniprezent?
un fel de savanarola român?
sa il somam si noi sa vina “aici” si sa ne spuna numele sa il putem trimite unde ii e locul.
Ce a făcut în ultimii… 5 ani?
Salam cu soia nu a mîncat…
Cineva cu vocea puternica (care striga tare = spiritual)?
se zice, “mare e gradina lui Dumnezeu”!
Ana, abia am vazut comentariul tau. Stiu ca se zice asa, dar asta e din padure. nu din gradina.
Câteva nedumeriri… adresate celor care vor, ştiu şi pot să ne ajute!
Care e mai mare prăpădit: „prăpăditul ăsta” sau „prăpăditul ăla”? („prietenii ştiu de ce!”-pardon, adică ştiu cine e al doilea –după limbaj)
Care e problema: pantomima ca vector al mesajului, sau „scenele incendiare” din ea?
Care-i neprincipialitatea: faptul că organizatorii şi-au făcut mea culpa sau că au făcut-o „prea târziu şi la presiune”? – nici naivii nu (mai) cred că diriguitorii nu ştiau de la început despre conţinutul „teatrului mut”!
Care-i greşala: comparaţia între diferiţi ‚danieli” sau comparaţia „pe fond”? – primul s-a exprimat pe o problemă cronică, „cameleonică”, pe când al doilea („cristianescu”) , pe una pasageră, acută, „intracultică”.
Poate ne ajută cineva…!
Cît timp discuția se învîrte DOAR în jurul unui episod al conferinței, focalizînd atenția pe o scenă din acel episod (“din zona minutului 1:00″, cum preciza un zelos comentator), pierdem vremea.
Pornind de la acest episod, Cristian Ionescu (care zice că doar acum, după 2 luni, i s-a semnalat chestiunea; dar dacă i se semnala chestiunea după 8 luni?) de fapt îl folosește ca… PRETEXT!
Deja a amintit că evenimentele Peniel s-ar face vinovate și de alte incidente similare…
Atenție, Dyo! Comentariul lui Barthimeu conține o minciune: Nu este adevărat că organizatorii și-a făcut mea culpa “prea tîrziu și la presiune”.
Incidentul de sîmbătă a avut loc sîmbătă, 16 aprilie.
Duminică, 17 aprilie, organizatorii aveau programată întîlnirea de evaluare a conferinței.
Comunicatul în discuție a apărut în acea zi probabil, primele comentarii la comunicat poartă data de 18 aprilie.
Am căutat cuvîntul “presiune” pe blogul lui Cristian Ionescu, la postarea incriminatoare care are deja peste 100 de comentarii. Nu l-am găsit. L-am căutat și aici. Nu l-am găsit decît în comentariul lui Barthimeu.
Observînd cum a pus ghilimele la alte expresii, bănuiesc că expresia nu reprezintă un citat, ci face parte din modul de discurs public al comentatorului anonim Barthimeu, confuz și jenant…
…”Îi provoc în Numele Domnului să poftească aici la discuție!!!”… Va rog sa observati (pe site-ul cu pricina) in ce maniera raspunde acest “Daniel Chiu” al pentecostalilor, unora care chiar au incercat (riscat) sa se aseze la o discutie!
Mai lipsesc altarul de jertfă, şanţul din jurul său şi apa turnată pe juncul sacrificat …
… si, binenteles, focul care sa mistuie toate astea …
Mă tem că blogosfera evanghelică oferă tot ce trebuie pentru o astfel de…. pantomimă!
Desigur, Cristian Ionescu ar fi făcut tot scandalul ăsta la televizor, de s-af fi putut…
“Poate ne ajută cineva”…
În orice caz, nu m-am gândit la „prăpăditul ăsta”…de alinuş trepăduş!
El nu intra in vizor! Unul care nu poate articula o propoziţie „ca lumea” (vezi mostra- „Comentariul lui Barthimeu conține o minciune…”; sau “Malagioaice din toate țările, uniți-vă!”), şi “se dă rotund” când e vorba să-i corecteze pe alţii…un astfel de specimen e demn doar de mahala…
Dar apropos, Dyo: mă tot gândesc ce te face să nu reacţionez la etichetări de genul: [moderat]… ; sau “Iar eu spun la fel de clar și de răspicat: [moderat] ; sau [moderat] ; sau „Încă un necioplit (la minte)…”
Dar ce mi se pare extrem de bizar e toleranţa ta faţă de eticheta :”Mahalaua Tabloidă (Blogul lui Dionis Bodiu)… Dacă „găzduieşti” pe unul care, aşa cum el însuşi îşi sumarizează „capodopera” ( „Mi-am făcut norma pe luna iunie…” – la dejecţii,şi deci e bun de Spitalul 9 asemenea lui VC Tudor), atunci e timpul să-mi iau adio de la o astfel de ambianţă…
Cu un gust amar, dar trebuie să mă despart de “Mahalaua Tabloidă”!
Barthimeu,
oricat de ciudat ti s-ar parea, exista un plan si o viziune pe care o urmaresc prin blogul meu. Acestea modeleaza felul meu de a-mi administra mosia, de la postari, la moderarea comentariilor etc. Nu vad de ce as furniza detalii despre toate astea unui om care nu mi se prezinta cu nume si prenume.
Daca unii dintre voi doriti sa-mi catalogati blogul in fel si chip, va priveste direct si personal. Am lucruri mult mai importante de facut decat sa tot incerc sa dezlipesc etichete.
In caz ca nu va place ceea ce fac, aveti alte 1000 de bloguri evanghelice la dispozitie … lectura placuta!
P.S. Ceva imi spune mie ca vei reveni. Pariu?
“Ceva imi spune mie ca vei reveni. Pariu?”
Uite că au şi baptiştii un (mini)prooroc…în persoana lui Dyo! Ba chiar mai mult….unul care joacă la bursa de pariuri! Şi (temporar)…câştigă!
Totuşi, o întrebare “sfâşietoare”: ce te-a făcut să moderezi ( sau mai pe şleau, să nu reproduc i) vocabulele latrine ale trepăduşului alinuş? Aşa-i că nu-s compatibile cu stilul tău? Şi totuşi: de ce te laşi spoliat?
” ce te-a făcut să moderezi …vocabulele latrine…de ce te laşi spoliat”?, (barthimeu)
saraca noastra limba romaneasca, cea dulce si frumoasa, ce s-a ales de ea!
unde esti tu tepes, doamne?!
In zilele din urma frate pe frate se va da la moarte… Nu-i asa ca abia acum intzelegem ce spune Scriptura in aceasta privinta? Daca am putea ne-am omora unii pe altii, la propriu. Constat asta din ceea ce simt in raspunsurile postate ale unora… “Noroc” ca legea ne interzice crima si pt ca iubim viata aceasta (nu vrem sa stam inchisi dupa gratii) ne rezumam doar la a ucide prin vorbe. Cine uraste pe fratele sau este un ucigas, zice Scriptura. Paradoxul este ca uciderea prin vorba si atitudinile unora ne inchide dupa gratii pt. vesnicie. Mai exact, nu traim prezentul in perspectiva vesniciei.
…si toate astea doar pe seama unei scenete care a avut loc la Peniel, conferinta unde Dumnezeu a lucrat si va continua sa lucreze, atata timp cat El considera sa o faca. Dumnezeu sa ne binecuvanteze pe toti!
Sceneta de la Peniel Oradea a fost doar… pretextul.
Pentru Cristian Ionescu et co.
După cum se poate relativ ușor observa, chestiunea a fost pregătită din timp…
Iată una din declarațiile de azi: “Am fost conștient, calculat și deliberat pe tot parcursul acestui demers. Nu am făcut nimic haotic, cu spirit de reacție și dintr-o indignare răutăciosă (deși am fost grozav de indignat).”
O astfel de declarație complică și mai mult lucrurile.
Pînă azi unii ar fi putut, oarecum, să-i acordăm circumstanțe atenuante pastorului penticostal de la Chicago pentru campania mizerabilă declanșată împotriva Penielului.
Așadar, ca să mă întorc la idee: Sceneta de la Peniel a fost doar pretextul…
Iată că astfel campanii – însoțite fiind de TOT FELUL de comentarii, prima postare, dintre cele vreo 6, a adunat 250 de comentarii – scot la iveală diverse aspecte ale vieții în ghetoul evanghelic.
Din nefericire, nu prea există spații publice (sau, de ce nu?, private) care să DEZBATĂ aceste aspecte. Nu există cadrul de dezbatere și, așadar, nu există nici setul de reguli care trebuie respectate într-un cadru de dezbatere – la radio, la TV, la un colocviu, la eseuri la instituții superioare de învățămînt etc.
Într-un astfel de no man’s land pe Internet, unde, ca să-l menționăm pe Daniel Brânzei, cică totul ar fi posibil (nu chiar totul, depinde de înregimentarea celor care recurg la mișcări de gherilă), chestiunea autorității este una fundamentală. Sau, mai exact, chestiunea competenței.
Criminali fiind (cu vorba), este important, nu-i așa?, cît de iute sîntem la scos pistolul și la eschivele pe care le facem pentru a evita dezastre…
Într-un “Vest Sălbatic” virtual, codurile de onoare (pe care pînă și unii pistolari le au) contează foarte mult. Și, desigur, contează sursa autorității care legitimează folosirea forței.
Pentru instituirea ordinii publice și păstrarea ei…
Chestia cu cadrul de dezbatere este una cat se poate de serioasa. Am reflectat si eu asupra problemei; pare a fi ceva de domeniul fanteziei …
Ar fi oare de domeniul supranaturalului punerea bazelor unui astfel de cadru? Sau sa il lasam – in stadiul de proiect vesnic iluzoriu – mostenire copiilor nostri?
Lui Ana !
Sunteti cumva critic literar sau… o “personalitate” care rupe din context anumite expresii?!?
Tot Anei!
VOCÁBULĂ, vocabule, s. f. (Livr.) Cuvânt, vorbă.
Sinonim pentru SPOLIÁT- adj. v. deposedat, jefuit, prădat. (de o anume reputatie- la gazda noastra marefeream)
Stiti cumva forma adjectivala a cuvintului latrina?!?
Nu de alta: dar neurmarind dinamica dialogul meu cu Dyo, acel comentariu suna extrem de…bizar. “Privilegiul” dvs a constat in faptul ca administratorul blogului a considerat inoportun ca o personalitate feminina ca dvs “sa dea cu privirea” de “expresii ireproductibile”…
Considerati-va fericita!
sunt fericita, cu ajutorul lui Dumnezeu!
Subscriu, Alin Cristea. Domnul sa-i ierte pe cei rau intentionati, care au premeditat acest atac specific “razboiului rece”. Fie ca Dumnezeu sa nu tina cont de actele lor josnice de acuzare si defaimare a lucrarii LUI. A te “rafui” cu D-zeu, numind lucrarea Lui “altar a lui Moloh” sau Quetzalcoatl, altare pe care se aduceau jertfe umane pline de cruzime, eu zic ca este tupeu, iar acest tupeu poate atrage consecinte grave asupra celor care isi permit sa se joace cu cuvintele.. Cred ca esti de acord ca este mai usor sa stai in fotoliul confortabil de la biroul cu aer conditionat (cunosc contextul confortului american), comentand sacrificiul “celor din teren” care incearca sa faca ceva in Romania. Macar noi ROMANII “jucam in teren” si facem ceva pt tara asta, pe cand altii stau in tribuna si pocnesc seminte comentand de la distanta. Apropos, te-am vazut in sala la recitalul orchestrei formata de Tonea, facand acel apel la liniste. E greu cu generatia aceasta, nu-i asa? E mult de lucru in Romania, asa ca ar trbuii sa-i lasam pe unii sa vorbeasca iar noi sa-i cerem Duhului Sfant putere si intelepciune pentru a merge inainte in a transforma tara aceasta pentru Hristos. Atata timp cat mai misca lucrurile in Romania vor exista si carcotasi care sa loveasca in lucratori. Ca sa-l citez pe fratele Pustan: “nimeni nu da cu piciorul dupa un caine mort…” Doamne iti multumesc ca unii mai suntem vii!!!
In slujba LUI,
Cu orice generație e greu…
Cînd mă gîndesc cîte a avut de răbdat cu mine tatăl meu…
De mulți ani am luat această hotărîte: să rabd… Și, unde pot, să ajut la vreo construcție…
Fiecare dintre noi trebui construit, re-construit…
Dar nu orice context ne ajută, automat, să ne dezvoltăm…
Cu ani în urmă vizionam filme împreună cu tinerii la Biserica Credința / Providența din Oradea și le comentam împreună apoi…
Așa ceva lipsește – activități nu pe paliere de vîrstă, ci activități în cadrul unor configurații multietajate…
La fel, ar trebui ascultate piese împreună cu tinerii, din diverse registre culturale, și apoi discutate…
Și, bineînțeles, cum zicea Adrian Păunescu, să nu condamnăm tinerii pentru delictul de tinerețe…
GO WEST YOUNG MAN ! . In mantii lungi si albe,la un semn saltara cu totii in seaua cailor .Ridicati in scari ,si-au tras pe cap glugile lungi ,albe si ele si … tuguiate !. Si privind inainte prin cele doua gauri decupate in dreptul ochilor,pornira galopul frenetic spre. . .”tinta desavarsirii” lor !. O cruce’n flacari, infipta in miez de noapte cu capul in jos in poiana Penielului, le va da de stire ca a sosit ceasul sa-si adune catrafusele si . . .sa” mute bobul” mult mai spre. . . West !. Ca nu-i de joaca cand incalci hotarele unor “valori neclintite ” !
“La fel, ar trebui ascultate piese împreună cu tinerii, din diverse registre culturale, și apoi discutate…”, (alin c.)
you miss the point: tinerii nu vor sa discute mai nika cu batrinii lor!
iti aduci aminte si tu, nu-i asa?
Ana O. vorbește despre ce nu știe – întotdeauna am putut discuta cu tinerii, la fel cum întotdeauna cei mai mari au putut discuta cu mine, numai să fi vrut…
Am comentat filme la Iași, la Cluj, la Mediaș, am cîntat cu tinerii de vîrste diferite pe munte, pe tren, la colind de Crăciun și, bineînțeles, la biserică…
A arunca în față clișeul ăsta, “tinerii nu vor să discute mai nimic cu bătrînii lor”, e o mare prostie…
aia nu stiu cum sa scape de sfaturi si “discutii” de la/cu cei “maturi” (ma refer la virsta aici), iar tu vi cu sugestii ca mai sus!
vrei sa-ti rida in nas sau ce?