“Penticostalismul azi” a pus mâna pe fierăstrău. Cade au ba?

Încă o creangă de sub picioarele evanghelicilor români simte asprimea fierăstrăului cu apucături comuniste ale unei generaţii de brontozauri pocăiţi care nu vrea să ne lase în pace. A fost retezat Iosif Ţon, devenit din simbol al neoprotestantismului românesc taman închinător la Baal, s-a tăiat – în numele realismului conservator, zice Cristian Ionescu – buba Penielului: nu se poate trăi pe mai departe cu Răscumpărarea memoriei în casă. Ea provoacă păgâne insomnii unor mari capete luminate penticostale şi scoate la lumină reflexe de care încercăm să-i păzim pe cei mici ai noştri …
Cum ar fi, de pildă, teoria lansată de către Penticostalismul azi. Interesantă pentru unii, mie mi se pare totuşi slăbuţă. Ea vine de la un binevoitor din afara spaţiului evanghelic – nu ni se spune cine, persoană importantă! – şi merge pe o linie banalizată, lipsită de eroism … că de bun simţ oricum nu se pune problema.
Proprietarul blogului incriminat – brav anonim şi el - se simte îndreptăţit să arunce în spaţiu o astfel de opinie ca material de dezbatere. Nu ajunge că s-a erijat, prin titlul pus blogului său, în bastion de opinie bloggeristică penticostală; ambiţiile sale urcă până la masa de joc a bogaţilor. Are şi el nişte aşi în mânecă sau, cel puţin, lasă să se vadă că stă bine de-acasă.
Mi se pare suspect de liber acest blog penticostal într-un spaţiu conservator în care orice pas ritmat este anatemizat cu o sfântă mânie. Nu se aud deziceri, nici anatemizări.
Teoriile conspiraţioniste sunt iubite de cei ce s-au obişnuit vremurile comuniste şi li-i dor de ele. Pe atunci ni se spunea că pocăiţii fură copii ca să le spele creierele, că Nadia şi Belodedici erau spioni şi că Cenaclul Flacăra practica ritualuri sataniste. Astăzi se poate spune orice: că Răscumpărarea memoriei nu a fost scrisă de Vasilică Croitor (o fi mâna din umbră a lui Petru Lascău), că România Evanghelică nu este a lui Alin Cristea (poate că Big Brother ştie ceva), că World Vision intenţionează să ne facă fraţi de cruce cu musulmanii, că Marius Cruceru foloseşte un program automat de accesări pe blogul său pentru a fi cât mai sus în topuri, că “Lumea Adam(a)ică” este un blog administrat de către Iosif Ţon iar “Frică şi cutremur” aparţine de fapt Reverendului Tica Cornelius …
Câte nu s-ar putea discuta despre toate astea!
De fapt, am eu o teorie, că tot este vremea conspiraţiilor: blogul “Penticostalismul azi” nu este al unui penticostal. Pariu?
P.S. Cum, făcând apel la burma sa de conduită creştină ce i-a mai rămas, împricinatul şi-a retras postarea, s-ar părea că toate sunt în regulă acum. Da şi … nu. După toată această măgărie, singurul lucru pe care l-a putut spune a fost “Scuze …”.
Numai păgânii îşi cer scuze când păcătuiesc, dragă “penticostalule”; creştinii îşi cer iertare …














Nimic nou sub soare. I-am scris un mesaj lui Vasilică Croitor, dar nu l-a pus pe internet. Îi spuneam in mesaj că a căzut în gura lupului, așa cum a pățit-o Paul Negruț acum patru ani, când a intrat în gura lui Dănuț Mănăstireanu. Ce nu-mi place la Vasilică e ca se justifică pe net de parcă ar fi cu musca pe căciulă. Nu cred că e; ba chiar i-am spus categoric (ca și când n-ar ști…) că el, cu mânuța lui, a scris cartea respectivă și cu asta basta. Justificările și defensiva pe blog mi se par – evident, e părerea mea – copilărești și rușinoase. Ai scris o carte? Foarte bine. De ce să te justifici când se trezește un amețit să zică exact pe dos?… Oricum, trăim într-o țară liberă, fiecare e liber să facă ce vrea… cam ca pe vremea judecătorilor. Valabil, din câte observ, mai ales pentru noi, evanghelicii.