Febra aurului – O primă boală cauzată de proiectul de la Roşia Montană

Lăcomia după aur şi, implicit, după mulţi, mulţi bani daunează grav sănătăţii. Stă drept dovadă şi campania celor de la Gold Corporation ajunsă într-un prag al ridicolului similar – îmi pare rău că tre’ s-o spun – cu cea a anesteziantei lozinci  “Dormi liniştit: FNI lucrează pentru tine”. E o altfel de adormire, cel puţin la fel de perfidă, ascunsă sub voalul unei implicări în poveştile de viaţă ale localnicilor de la Roşia Montană, cu nimic mai deosebite de altele pe care le ştim şi noi atât de bine. Ni se servesc (ne)cazuri care nu diferă de cele ale năcăjiţilor din jurul Sighişoarei sau de ale majorităţii zonelor rurale româneşti: familii dezbinate, lipsa locurilor de muncă, penuria de oportunităţi de idei de dezvoltare (altele decât cea a exploatării în stil mare a zăcămintelor de aur sau tăierea într-o inconştientă veselie a pădurilor pe care le mai avem încă), lipsa de preocupare a factorilor locali încurajarea şi sprijinirea unor proiecte alternative şi altele din astea, de care ne-am cam săturat. Nimic nou sub soare.

E limpede că la Roşia Montană s-a intrat într-o transă, într-o stare patologică extrem de îngrijorătoare, datorată mediului toxic deja prezent acolo: aceşti oameni sunt cocoţaţi pe o claie de aur, una care ar putea să transforme viaţa într-un paradis. Noi cei care avem casele zidite pe pământuri obişnuite, vitregite de absenţa metalului preţios, suntem responsabilizaţi de către cei de la Gold prin aceste reclame şi dojeniţi, încă prieteneşte, pentru lipsa de implicare. Din cauza noastră oamenii de la Roşia Montană sunt nefericiţi. Ar putea desface capacul la borcanului cu magiun, pentru care doar aceşti ahtiaţi de la RMGC au instumentul adecvat penetrarii conţinutului, însă indiferenţa noastră le stă în cale. Dacă proiectul ar demara, ei ar trăi mai bine. Noi însă … vom trăi la fel.

Proastă strategie şi-au ales cei de la Gold într-o ţară care are ca viziune naţională – şi filosofie de viaţă – starea de sănătate a caprei vecinului! Îi doare în cot pe cei din Cuca Măcăii, credeţi-mă, de faptul că duduia aceea din Roşia Montană lucrează pe un contract cu durată determinată la RMGC. Cât despre pe cei din Ferentari sau de pe valea Albeştiului, jud. Mureş (câte cinşpe într- cameră de trei pe patru!) … ce să mai vorbesc. Indiferent de cât aur va scoate Gold de la Roşia Montană viaţa lor nu se va schimba nici cât negru sub unghie.

Nici propaganda nu mai e ce-a fost odată … s-a stricat de tot lumea asta …

Ajuns în acest punct, chiar nu cred că merită preţul plătit; nu despre cel în bani vorbesc aici, ci despre costul risipirii omeniei noastre, dacă mai există vreuna despre care să putem vorbi fără să ne facem de râs. Iată ce circ tocmai a ieşit la Roşia Montană în astfel de vremuri!

În ce mă priveşte, deocamdată sunt ceva mai circumspect; nu cunosc prea bine iţele tehnice, tot mai încurcate, ale afacerii dpdv ecologic, economic şi – imposibil să nu existe! – politic. Cristian Tudor Popescu este destul de rezervat deşi denunţă şi el nivelul jos(nic) al propagandei celor de la RMGC. Remarc în peisaj şi interesanta încercare a  lui Cosmin Maricari de a structura niţel problemă, pentru cei ce vor să se implice.

Deşi depinde foarte puţin de noi, cred că putem (deocamdată) să ne facem temele, să ne informăm şi să punem cap la cap nişte concluzii cu privire la proiect. Voi încerca în perioada următoare să gasesc astfel de resurse şi să vi le ofer înspre o bună cumpănire asupra acestui subiect din ce în ce mai tensionat. Probabil că nu avea cum să fie altfel: când s-a putut vreodată discuta despre aur cu calm, cu decenţă, pe treabă bună? Sau despre teologie? Sau despre Băsescu?