Întâia visare
"Adam and Eve" - Creation Museum din Kentucky
Proaspăt zămislita făptură se ridică în picioare şi, înainte de a privi în jurul ei cu mirare, întrebă:
- Cine sunt eu?
- Oh, răspunse Dumnezeu, nu ţi-am spus încă. Te vei numi Adam.
- Îmi place, răspunse omul. Şi toatea din jurul meu ce sunt?
- E lumea creată de Mine. Îţi place?
- Îhî! E fain, exclamă Adam.
Întradevăr, peisajul care îl înconjura era de o mare frumuseţe. Munţii din depărtare şi pajiştile acelea pline de flori; ciripitul păsărelelor şi boarea de vânt răcoritor dinspre mare întregeau un tablou de nepovestit. Câteva căprioare alergau vioaie în apropiere de pădure. Nişte fluturi multicolori puteau fi văzuţi zburând în jurul lui deasupra neînchipuitului covor de floricele. Reflexiile soarelui, abia ridicat de la orizont, aveau încă o tentă roşiatică, plină de farmec.
Ziua bună se cunoaşte de dimineaţă …
- Mai sunt şi alţii ca mine pe aici? întrebă Adam după câteva minute.
Se făcu linişte …
…
- Doamne! Doamne! Unde eşti?
Adam se trezise brusc din somn. La vederea întunericului din jurul său era evident îngrijorat. Şi totuşi, bucuria care îl învăluia părea mult mai puternică …
- Dragul meu, ce s-a întâmplat? auzi o şoaptă în urechea stângă.
“I S-a schimbat vocea” gândi Adam. Era însă prea emoţionat ca să dea importanţă unor astfel de detalii.
- Doamne, ce frumos a fost! Nu ştiu cum să explic. Am deschis ochii la un moment dat şi am văzut că lângă mine era o fiinţă ce îmi semăna. Mă rog, erau şi nişte deosebiri; avea părul mai lung … şi un zâmbet! Ce zâmbet! Iar vocea … aşa de frumoasă! I-am dat chiar şi un nume: am numit-o Eva … Ne simţeam aşa de bine împreună! Am simţit emoţii ce nu se pot spune în cuvinte, în compania ei. Iar acum m-am trezit în întunericul ăsta. Ce s-a întâmplat, Doamne?
De lângă el, tot din partea stângă, o voce mult mai desluşită, pe care acum o putea recunoaşte, îi răspunse:
- Vai, dragul meu, sunt aşa de obosită! Nu am putea vorbi despre lucrurile astea mâine dimineaţă?
