Fables
Introducere
Una dintre cele mai bine fundamentate empiric dintre lozincile care circulă printre noi oamenii, este aceea care ne spune că “Nimeni nu e perfect.”. Mesajul ei este atât de bine asimilat de minţile noastre încât îl folosim aproape reflexiv, în situaţiile în care ni se impută într-un fel sau altul anumite lipsuri în bagajul de însuşiri personale cu care ne prezentăm în lume. Totuşi, departe de a fi înţeles ca o fatalitate, ca o stigmatizare a condiţiei umane, se pare că el este folosit mai mult ca o promovare a micilor noastre proaste finisaje: nu suntem perfecţi dar, nu-i aşa că defectele noastre adaugă un pic de farmec unui caracter care ar fi fost altfel anost, insipid şi descurajator? Când spun că “nimeni nu perfect” de fapt încerc să atrag atenţia asupra a ceea ce am deja, asupra calităţilor mele care compensează incomensurabil micile “scăpări” şi neîmpliniri; atrag atenţia asupra drumului parcurs deja sugerând că, oricum, cu toţii mai avem cale lungă de bătut până la capăt ( orice se va înţelege prin acest “capăt” ).
Rândurile care urmează sunt adresate celor care, dând la o parte perdeaua de super-optimism care învăluie lumea în care trăim, sunt gata să recunoscă cu curaj trei lipsuri ale drumului pe care umblă în acest moment (dacă există!), şi sunt gata să opereze modificări radicale în umblarea lor. Acestea sunt: lipsa unui sens real ( care să transceadă orizontul spaţio-temporal cu care ne-am obişnuit privirile ), lipsa unei alegeri asumate cu o totală responsabilitate pentru destinul urmat şi lipsa unei apartenenţe reale la o instanţă care să ne uimească cu frumuseţea imaginii de ansamblu.
Vom privi la aceste trei elemente prin prisma modului în care civilizaţia noastră ne-a făcut să trăim împreună, aglomeraţi, ocupaţi, agitaţi şi singuri, foarte, foarte singuri. Speranţa mea este că dincolo de amărăciunea care poate ne va învălui în prima parte a călătoriei noastre, vom găsi o cale restauratoare care să ne redea demnitatea de oameni creaţi în chip minunat şi hărăziţi pentru un destin uimitor.
Dar … ce să mai pierdem vremea de pomană? La drum!
( va urma )
Mi-e dor sa citesc un articol nou la aceasta sectiune. Cand o sa postezi partea a 4-a?
Momentan sunt intr-o perioada foarte aglomerata la servici si nu am mai avut timp. Toate au vremea lor … va veni si vremea scrisului …