Preambul
Acela care nu găseşte măreţie în Dumnezeu n-o va găsi niciunde.
El va trebui fie s-o nege, fie s-o creeze.
(Nietzsche)
Cum adică „pro Israel”?
Înțeleg să fii creștin pro viață, pro dreptate, pro adevăr, pro iubire, pro cinste, pro blândețe și alte astfel de pro-uri care se referă la valori și virtuți. Câtă vreme Israelul se raliază acestor valori, sunt și eu pro Israel... Dar să fii pro... un popor?
Ca nu cumva să fiu acuzat de antisemitism, îmi exprim toată admirația pe care o port evreilor și capacității lor de a supraviețui în condiții nu tocmai favorabile.
Sondaj biblic
Pentru că unii dintre voi aţi prins deja sensul acestei “citiri” a versetului din Corinteni, fac un pas mai departe şi vă ȋntreb, nu doar din curiozitate: de ce l-a trimis Pavel pe Timotei la Corint?
Haideți la vot!
Ce gȃndim cȃnd nu citim (5)
“De aceea, vă rog să memoraţi ȋnvăţăturile mele.”
(după 1 Cor 4:16)
Creştinismul zilelor noastre şi-a găsit ȋn epoca modernă o serioasă pasiune ȋn a-şi expertiza cea mai mare parte a domeniilor sale specifice de manifestare a umblării cu Dumnezeu. Una din expresiile acestei preocupări este explozia de şcoli care ne ȋnvaţă, bucată cu bucată, tot ce trebuie să ştim despre viaţa creştină. Avem şcoli de ucenicie, de consiliere, de ȋnchinare, de vindecare, de studiu biblic, de perspectivă creştină, de creşterea copiilor, de misiune, de mijlocire, de proorocie, de business (evident, creştin), de misiune transculturală, de misiune urbană şi o mulţime de alte şcoli menite să acopere cam tot ce ar trebui acoperit ȋn ce priveşte creştinismul. Eu nu zic nici că e bine, nici că e de rău: aceasta este situaţia.
Avem şi şcoli de rugăciune. Rugăciunea este importantă, fără ȋndoială, aşa că ar fi bine să facem acest lucru … şi să ȋl facem bine. Numai că …
Aşa cum am mărturisit la un moment dat – nu ştiu ce m-a apucat, credeţi-mă – cu prilejul ultimei predici din Suedia, am tendinţa să evit cărţile despre rugăciune şi lecţiile despre cum să ne rugăm. Mă intimidează, nu ȋnţeleg cum să le pun ȋn practică. Mă simt mic, cu totul inadecvat ȋn faţa lor. Ȋncerc să pun cap la cap paşii, ȋndrumările şi atenţionările ce ȋmi sunt oferite ȋnsă nu merge şi basta!
O, nenorocitul de mine, cine mă va izbăvi de această crudă neputiinţă?
Ştiu că trebuie să mă rog, dar nu ştiu cum s-o fac. Cȃnd o fac, merg mai mult pe o cale intuitivă, negȃndită, neconformată neapărat unei lecţii de manual. Poate greşesc. Poate nu zic ce trebuie. Poate nu mă exprim corect. Poate …
Cȃnd vine vorba despre cum să ne rugăm, o grămadă de detalii ne asaltează minţile. Să ȋnchidem ochii? Să o facem cu mintea sau cu duhul? Să ne punem pe genunchi? Să vorbim tare, ȋn şoaptă sau ȋn gȃnd? Să ne facem un plan (ȋntȃi o laudă, apoi o muţumire, apoi cererile)? Cu batic sau fără? Se consideră rugăciune dacă am citit de pe o foaie? Dar dacă am scris-o cuiva ȋntr-un comentariu? De cȃte ori pe zi? Să zic ȋntotdeauna cȃnd cer ceva “Ȋn Numele Domnului Isus”? E obligatoriu să ȋnchei cu “Amin”? Pot să repet aceeaşi rugăciune? De cȃte ori? Ce trebuie făcut ȋnainte, pentru ca rugăciunea să fie primită? Dar după? Unde? Cȃnd? Cu cine am voie să mă rog şi cu cine nu?
…
“Ȋnvaţă-ne să ne rugăm” I-a cerut unul dintre ucenici Ȋnvăţătorului Isus. Răbdător şi provocator deopotrivă Acesta le oferă o lecţie. Evanghelistul Luca o consemnează ȋn a sa relatare a vieţii Mȃntuitorului, ȋn capitolul 11, ȋn primele 13 versete.
Aceasta este lecţia despre rugăciune a Fiului lui Dumnezeu. L-au ȋntrebat cum să se roage, iar El le-a dat acest răspuns. Presupun că ar trebui să fie un material de calibru, inteligent, bine articulat, folositor celor ce iau seama la el. Ȋndrăzneşte cineva să conteste asta?
Pentru mine, ȋnsă, cel mai important lucru constă ȋn faptul că este o lecţie pe care o pot citi. Nu mă intimidează, nu mă modelează unor tehnici/cutume/rituri mai mult sau mai puţin folositoare, ci mă ȋnvaţă ceva important despre rugăciune. Citind-o, inima mea ia aminte repede la alesele cuvinte, la imagini, la nebănuita aplicaţie …
O lecţie imprevizibilă, ca mai toate lecţiile Ȋnvăţătorului nostru …
(va urma)
Marţi - 14 mai 2013, TVR 2, 23.10
Farmecul discret al burgheziei / Le charme discret de la bourgeoise – Oscar şi nom. Globul de Aur pt. film străin
Dramă, Franţa-Italia-Spania, 1972
Regia: Luis Bunuel – BAFTA şi nom. Oscar pt. (co)scenariu
Cu: Fernando Rey
“Istoria unui dineu permanent amînat şi succesiv neizbutit, care traversează un labirint de vise. Urmărite de blestem, trei familii trebuie, mereu, să-şi amîne agapele.
Calea către nicăieri
Una dintre cele mai ȋngrijorătoare tendinţe pe care o sesizez ȋn creştinismul evanghelic romȃnesc al ultimului deceniu este cea de ȋnlocuire a modelării virtuţilor creştine cu cea de dogmatizare. Nu mai contează atȃt de mult cumpătarea, modestia şi compasiunea, cȃt articularea corectă a unor doctrine şi păzirea lor chiar cu preţul călcării ȋn picioare a unor valori altădată recunoscute ȋn creştini. E ȋn regulă să ȋmproşti cu noroi pentru Cristos. Poţi chiar să insulţi de dragul dogmei drepte. Poţi să fii prost crescut ȋn apărarea mȃntuirii numai prin har. Important este să crezi corect.
Ucenicizarea este, în sens general, derulată ca un proces de îndoctrinare, nu de modelare a unui caracter după modelul lui Cristos. Cei care țintesc mai sus în această privință nu fac parte din mainstreamul evanghelic, ci mai degrabă sunt excepții venite dinspre zona organizațională neconfesională (YWAM este un notabil exemplu, cu bune și cu mai puțin bune, ce să-i faci).
Mai presus de toate, ceea ce mă ȋngrijorează cel mai mult ȋn această privinţă este că tonul acestui trend cu consecinţe devastatoare pentru mărturia creştină a generaţiilor viitoare ȋl dă o nouă generaţie de păstori, una care pare să se debaraseze tot mai radical de mărturia ȋnaintaşilor.
Inevitabila segregare a evanghelismului romȃnesc ȋn agora ideilor contemporaneităţii este ȋnsoţită de proliferarea unei perspective discreţionare şi deterministe asupra conceptului de suveranitate a lui Dumnezeu, atȃt ȋn teologia cȃt şi ȋn practica propovăduitorilor Cuvȃntului (ȋn special ȋn bisericile baptiste).
Din această cauză, puţin ȋşi mai permit (atȃt le-ar trebui!) să spună, precum apostolul Pavel, “Călcaţi pe urmele mele”. S-ar trezi repede, mai repede decȃt ai gȃndi, călcaţi pe picioare …
Ȋn acest context poate părea paradoxal ce spun dar ȋncep să mă gȃndesc că harul acela de nerezistat e singura noastră şansă ȋn a ne păzi de un destin deloc de dorit adunărilor lui Dumnezeu din Romȃnia …
World Vision’s Biblical Undestanding of How we Relate to Creation
Jared Hyneman, Christopher Shore – Natural Environment and Climate Issues
Executive Summary
The purpose of this document is to concisely clarify and explain World Vision’s understanding of the
Bible’s foundational teaching on God’s creation, especially as it affects World Vision’s mission. One of our guiding documents, titled our Core Values, declares:
