Vieti in coliziune (1) – The curious case of Benjamin Button


“Uneori, suntem în curs de coliziune, doar cã nu stim asta” ne spune eroul principal din “The curious case of Benjamin Button” (2008) după care, făcând radiografia unui nefericit accident, ne va expune în câteva propoziţii modul în care el înţelege viaţa şi rostul ei.

În această mini-serie de articole, voi aduce în discuţie o perspectivă asupra vieţii aşa cum este ea reflectată în câteva filme de referinţă ale ultimilor ani. Voi încerca, pe lângă asta, să ofer şi o evaluare cât mai obiectivă acestor filme, pentru cei ce nu au avut ocazia de a le viziona.

Voi începe cu filmul menţionat deja mai sus, avându-l pe Brad Pitt în rol principal. Scenariul este unul îndrăzneţ, în spiritul obsesiei postmoderne cu privire la relativitatea timpului; autorii concep un personaj care deşi trăieşte în Universul nostru, având un sens temporal implacabil stabilit dinainte, suferă în minte şi în trup efectul exact invers al curgerii anilor. Benjamin trăieşte o viaţă unică, un fel de anti-devenire; în loc să se maturizeze el se îndreaptă inevitabil spre copilărie. Curios caz, nu-i aşa?

Binenţeles că un astfel de personaj – o excentricitate în lumea noastră “normală” – nu are şanse la o fericire reală; va fi capabil să iubească dar prăpastia dintre el şi femeia vieţii sale este prea mare pentru cea din urmă.

La un moment dat, când are loc accidentul care va compromite cariera unei promiţătoare balerine, Benjamin ne dezvăluie, dând dovadă de capacităţi cu totul excepţionale, firul evenimentelor care au condus la acest tragic deznodământ. Un şir de întâmplări incontrolabile, o serie de fatalităţi, un mecanism care ar putea fi descris ca diabolic dacă nu ar fi guvernat de hazard, toate astea au venit peste biata Daisy, ucigându-i visul. Viaţa este în acest caz “o serie de destine si incidente ce se intersecteazã, fãrã intervenţia cuiva…”. Aceasta este viaţa fără Dumnezeu, lipsită de sens, fără un rost anume şi guvernată de accidente care exced capacităţile noastre de a le controla.

Sau … poate că nu este chiar aşa de lipsită de sens. Există o anumită inconsistenţă în viziunea lui Benjamin. La o privire atentă a şirului de evenimente care conduc la accident, se poate observa că ele nu sunt neutre din punctul de vedere al “bunului mers” cotidian: o femeie îşi uită pardesiul la ieşirea din casă, un şofer întârzie la o cafea, un bărbat uită să-şi pună ceasul deşteptător pentru dimineaţă, o fată uită să ambaleze un pachet pentru că se ceartă cu iubitul ei iar un şiret de la pantoful colegei lui Daisy se rupe. Un şir de mici incidente; unul singur dacă nu ar fi avut loc şi destinul balerinei nu ar fi fost distrus în acest fel. Eroul pare să creadă într-o anume armonie a vieţii, în care fiecare îşi are propria sa parte, independentă de a celuilalt; atât timp cât lucrurile se întâmplă într-o marjă de rezonabilitate, cât suntem vigilenţi cu privire la micile detalii, s-ar părea că nu ni se poate întâmpla nimic rău.

Dar … cum am spus la început, trăim în curs de coliziune, vieţile noastre sunt în continuă mişcare, mişcarea înseamnă interacţiuni pe spaţii restrânse iar interacţiunile conduc uneori spre accidente. Un mic exces a vieţii, cum ar fi de pildă o cafea savurată în uitarea priorităţilor zilei, poate fi o verigă din lanţul de fapte care conduc la nenorocirea altei persoane.

Cine ar putea trăi cu adevărat o astfel de viaţă? Singura izbăvire este în faptul că, neavând capacitatea lui Benjamin de avedea lucrurile “de deasupra”, ne ducem vieţile cu o inocenţă candidă; nu vom şti niciodată câţi oameni au fost răniţi, sau chiar ucişi, din pricina micilor noastre gratificări sau neatenţii.

Dacă e să-l credem pe Andrei Pleşu, trăim poate mai mult sub spectrul posibilelor morţi care ne pândesc la tot pasul decât în siguranţa unei lumi paşnice la care visăm şi despre care credem că ni se cuvine. E mult loc, mult mai mult decât sunt oamenii dispuşi să accepte, pentru Dumnezeu în această viziune asupra lumii …

( Urmează Crash – 2004 )

Ratings (1-5):

Artistic                        3,5

Moralitate                    2

Relevanţă                    2

Apreciere generală      2,5

3 comentarii

  1. Toată viața lui avea o aură de înțelept. Copil fiind avea înfășișarea unui bunic care a trecut prin viață, iar când se apropia de moarte arăta ca un copil care le-a văzut pe toate. Filmul ăsta mi-aduce aminte de scrierile lui Albert Camus; viața nu are nici un sens, absurdul domnește universul. Să nu mai vorbim despre bunul Dumnezeu în poveste asta.

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s