Vieti in coliziune (2) – Crash


Un film de autor (Paul Haggis), inspirat de un eveniment real din viaţa acestuia, Crash (2004) este genul de istorie care ridică o serie de întrebări, dar nu oferă nici un răspuns. Filmul nu deapănă o poveste propriu-zisă, ci ne oferă câteva frânturi din vieţile mai multor personaje, care incidental se intersectează mai mult sau mai puţin dramatic pe perioada a două zile.

Tema vieţii privite ca un şir de coliziuni între oameni, înghesuiţi într-un spaţiu parcă prea mic pentru ei, este enunţată încă din primele secvenţe prin vocea detectivului Waters: “În oraşele normale, te plimbi […] te atingi de oameni … oamenii se ciocnesc de tine. În Los Angeles nimeni nu te atinge. […] Cred că ne lipseşte acel contact atât de mult încât ne ciocnim unii de alţi doar pentru a simţi ceva.”. Restul evenimentelor din film ilustrează această temă.

Ascunşi în spatele structurilor de metal şi sticlă sau în spatele barierelor rasiale, oamenii îşi pierd stabilitatea emoţională şi recurg la gesturi care parcă le suspendă existenţa şi identitatea, fie şi numai pentru perioade scurte. Avem o serie întreagă de gesturi surprinzătoare şi inexplicabile: poliţistul care umileşte o femeie căsătorită, câteva ore mai târziu o salvează dintr-un accident, riscându-şi viaţa, tânărul care părea raţional şi sub stăpânire de sine în situaţii dificile îşi pierde cumpătul în faţa unui adolescent de culoare, urmare a unei discuţii care nu prevestea nimic rău … În L.A. coliziunile nu sunt accidente nefericite, ca în Benjamin Button, ci sunt provocate de oameni în mod reactiv, într-o încercare instinctuală de ieşire din încremenirea cotidiană; uneori, însă, ei par a fi conștienţi de ceea ce fac.

E vecină cu nebunia, asumarea acestui fel de viaţă. Totuşi, fiecare dintre ei, pe lângă reacţiile iraţionale de care dau dovadă, mai ales sub presiune, este capabil de iubire, de sacrificiu, de comunicare şi de exprimarea unor sentimente profunde în relaţiile cu cei dragi.

Măreţia şi josnicia ne însoţesc destinele la tot pasul. Suntem finiţi, limitaţi în puterile noastre de a ne relaţiona semnificativ la mulţi oameni, aşa că ne alegem un cerc de “privilegiaţi” în care mai putem să dăruim un zâmbet, o mângâiere sau un “Te iubesc”. Faţă de ceilalţi suntem în coliziune, ne ciocnim incidental în nebunia cotidiană şi, pentru că indiferenţa şi singurătatea ne îngrozesc clipă de clipă, alegem să lovim, în speranţa că loviturile primite înapoi ne vor dovedi că trăim şi că nu suntem în vegetare.

Fiind un film prin excelenţă “al coliziunilor”, limbajul folosit este unul dur, cu înjurături la tot pasul. Acest lucru nu ar trebui să ne mire: violenţa verbală estea cea mai la îndemână modalitate de a lovi în cel de lângă noi.

Filmul Crash merită să fie apreciat fie şi numai pentru că a câştigat Oscarul în 2005, lăsând în umbră un oribil Brokeback Mountain sau chiar insipidul Walk the line.

Urmează Life as a house (2001)

Ratings (1-5): Artistic  4;  Moralitate  2;  Relevanţă  3;  Apreciere generală  3

Anunțuri

5 gânduri despre “Vieti in coliziune (2) – Crash

    1. Din Dashboard te duci pe butonul Settings, cel mai de jos; de acolo alegi meniul Sharing dupa care prin drag’n drop faci disponibile serviciile pe care le doresti … Succes!

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s