Vieti in coliziune (3) – Life as a house


Din nebunia unei aglomerări urbane precum L.A., in care oamenii trăiesc într-o permanentă agitaţie, Life as a house (2001 ) ne aduce în atmosfera idilică a unui orăşel situat pe malul mării. Contrastul este izbitor şi, după câte ai văzut în Crash, te gândeşti că aici eşti mai aproape de paradis; în orice caz, viaţa se desfăşoară în alt ritm, timpul are altă valoare şi contactele umane sunt mai profunde …

S-o credeţi voi!

Dincolo de poleiala exterioară, oamenii au aceleaşi probleme, suferă în relaţiile lor, sunt singuri şi simt că viaţa li se scurge încet, încet printre degete fără nici un rost. George, eroul filmului, întruchipat de Kevin Kline, este un exemplu în acest sens. Marcată de câteva eşecuri, viaţa lui, pare să se îndrepte tot mai clar spre colapsul final; până la urmă este doar o problemă de timp pentru a vedeea când şi cum se va întâmpla … Da, timpul joacă din nou un rol important; e una din jucăriile preferate ale postmodernismului.

George nu mai are timp. În această situaţie, ar putea pur şi simplu să-şi aştepte sfârşitul inevitabil sau, şi aceasta este soluţia pe care o va alege până la urmă, să intre într-o deliberată coliziune cu fiul său, un rebel înstrăinat de părinţi, căzut pe panta drogurilor şi a unei vieţi care foarte probabil l-ar fi distrus cu mult înainte de vreme.

O coliziune deliberată în care fiul, împotriva voinţei lui, este implicat de tată în dărâmarea unei case vechi şi construirea unei noi case. Acest proiect este de fapt pretextul pentru refacerea, pe baze noi, atât a relaţiei tată-fiu cât şi a vieţii fiului dezorientat şi plictisit de această lume. Nu e un film foarte subtil, după cum puteţi observa. Metafora vieţii ca o casă, anunţată încă din titlu, e dezvoltată pe un ton uneori paternal, cu iz de lecţie de dirigenţie.

Dincolo de această slăbiciune, care explică faptul că filmul nu a fost remarcat de critica de specialitate şi nici nu a fost premiat în vre-un fel, meritul lui este acela de a promova o mesaj restaurator şi de a-i provoca pe cei ce simt ca şi George, că nu au făcut nimic semnificativ în viaţă, să fie proactivi în a investi în relaţiile cu oamenii, începând cu cei din familie binenţeles.

Un fim care poate să ridice unele provocări pentru taţi; pe lângă problematica unei interacţiuni relevante cu copiii, la limita chiar a durităţii (?!?), este demnă de remarcat şi provocarea la a lăsa o moştenire semnificativă în vieţile acestora, la a le transmite ceva de preţ, ceva ce poate nu vor uita niciodată …

Urmează The Emperor’s Club (2002)

Ratings (1-5): Artistic  2,5;  Moralitate  2,5;  Relevanţă  2,5;  Apreciere generală      2,5

2 comentarii

  1. Pana acum nu am intalnit pe un blog o astfel de prezentare de filme. (E drept ca nu cunosc foarte multe bloguri.) E foarte frumoasa ideea 🙂 Si mie imi plac mult filmele, dar numai cele de buna calitate, si cred ca pana la urma, in ziua de azi aventura nu consta in a urmari un film, ci in a gasi filmul potrivit pentru nevoile tale 🙂 In zilele ce vor urma, o sa imi fac timp sa citesc prezentarile pe care le ai aici, si probabil ca voi si viziona. (Nu promit insa prea multe, din cauza sesiunii.) Dar dupa ce o sa le vad, poate ca o sa iti impartasesc si opinia mea 😉

  2. Sper să am timpul să aduc în discuţie mai multe filme meritorii, eventual aştept sugestii, propuneri de titluri etc.
    Succes la examene!

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s