Vieti in coliziune (4) – The Emperor’s Club


Comparat până la obsesie cu “Dead Poets Society”, deşi registrul dramatic şi mesajul intenţionat sunt diferite, “The Emperor’s Club” (2002) aduce în atenţia noastră probleme de etică şi moralitate cu care ne-am obişnuit şi la noi, în toate sferele societăţii româneşti.

Privim cu neîncredere la politicienii români, după ce ne-am fript de atâtea ori, iar speranţele noastre pentru o asanare morală sunt foarte mici. Nici nu-i de mirare că lucrurile stau aşa: sistemul de învăţământ este proiectat pentru a umple minţile copiilor cu cunoştinţe, fără a se preocupa în vreun fel de formarea lor ca oameni de caracter.

Se spune că la jumătatea secolului 19, în America a existat o dispută de principiu între doi exponenţi ai unor curente de gândire opuse cu privire la educaţie: unul considera că şcoala ar trebui să formeze oameni de caracter în timp ce al doilea afirma că menirea şcolii este aceea de a forma specialişti în diverse domenii şi nimic mai mult. A prevalat, în final, această a doua abordare şi astfel sistemul de învăţământ american a ajuns unul performant din punct de vedere tehnic dar irelevant în ce priveşte pregătirea tinerilor pentru viaţă.

Mr. Hundert ( din nou Kevin Kline ) este o relicvă a vechii mentalităţi cu privire la rolul şcolii; el încă mai crede că poate să-i modeleze pe elevii săi confruntându-i cu lecţiile dure al istoriei, cu alegerile oamenilor mari (şi mai mici!) ai Romei antice. În întâlnirea cu tatăl unuia dintre elevii săi problemă, un senator plin de importanţa poziţiei la care a ajuns, profesorul nostru se va izbi de refuzul categoric al acestuia de a-l lăsa să aibă o influenţă reală în viaţa fiului său: “Tu nu îmi vei modela fiul!”. Trist este că nici el, tatăl, nu va avea vreo influenţă pozitivă în formarea caracterului progeniturii sale: câţiva ani mai târziu rezultatele educaţiei primite de tânărul “nemodelat” ne vor fi expuse fără jenă prin  prin enunţarea principiilor strâmbe pe care le va folosi pentru a succede în politică.

Coliziunea aici poartă amprenta ucenicizării, a intervenţiei înţelepte, consecvente şi bine ţintite a învăţătorului în viaţa discipolului său. Idealistul domn Hundert îşi face această datorie de a derula în viaţa elevilor săi procesul de şlefuire dar, se poate spune că şi el este şlefuit în acest timp. Cum până şi în şcoala de care îşi legase cariera profesională, carierismul şi oportunismul ieşeau supărător la suprafaţă, profesorul nostru bate în retragere dezamăgit. Va avea nevoie de o puternică coliziune pentru a realiza importanţa şi valoarea muncii sale; această coliziune se va produce cu ocazia revederii propriilor săi elevi, recunoscători pentru ceea ce au primit din partea acestui om, în vremea formăriii lor ca oameni de caracter.

Tenta didacticist moralizatoare a filmului îi scade din valoarea de ansamblu; totuşi este un film bun de privit in cadrul unui grup de tineret, ca o bază de pornire pentru discuţii pe teme de caracter, etică, valori şi educaţie.

Ratings (1-5): Artistic  2,5;  Moralitate  4;  Relevanţă  3;  Apreciere generală  2,5

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s