Chipuri şi măşti ale gândirii despre Dumnezeu

Iniţiativa Alexandrei Sandu şi succesul ei în rândurile românilor, etichetaţi adesea ca pesimişti, depresivi şi grabnici la a se închide în butoiul cu melancolie al esenţelor etilice de doi bani, a trezit în mine o neliniştitoare curiozitate cu privire la mesajul propriului meu chip, pe care îl transmit fără să îmi dau seama celor din jurul meu. Tânăra fotografă a imortalizat oameni zâmbind, în timp ce se lăsau învăluiţi de miresma celor mai frumoase vise ale lor; o idee genială pentru care merită toate felicitările. Eu vreau să nuanţez puţin întrebarea: cum arată un om care, închizând ochii, îşi îndreaptă gândurile spre Dumnezeu?

Voi creiona în continuare câteva expresii ale feţei unui credincios, invitându-vă totodată să mă ajutaţi la a întregi portretul pe care l-am început.

Oboseală, extenuare; pomeţii obrajilor sunt alungiţi iar cearcănele nu mai pot fi ascunse. Ele apar pe chipul omului care munceşte din greu în lucrarea Domnului, sacrificând totul până la ultima picătură de sudoare pentru a-I fi plăcut Lui. Ştie că Stăpânul său este unul exigent, greu de mulţumit, aşa că se va strădui să ţină cât mai sus ştacheta, în speranţa că va atinge perfecţiunea cerută de Isus Însuşi.

Zâmbet superior în colţul din stânga al gurii. Când vezi acest semn, ştii că ai de-a face cu unul care şi dat zeciuiala cu credincioşie, a participat la toate evenimentele bisericii şi este un model de comportament în adunare şi în afara ei. El nu este ca ceilalţi vecini ai săi, nu îşi face de lucru cu păcătoşii, ci duce o viaţă sfântă, curată făcând o bună impresie atât lui Dumnezeu cât şi celorlalţi neprihăniţi.

Tremur abia perceptibil al dinţilor; încearcă să mascheze acest lucru ţinând buzele strânse; simţi tremurul ochilor sub pleoape. Îmi pare rău pentru această persoană dar … a comis-o! Trebuie să fie vorba de vre-un păcat ascuns acolo sau de o recidivă a unui obicei prost de care credea că a scăpat.

Crispare; întreaga faţă este încordată într-o grimasă expresivă, semn al unei intense trăiri lăuntrice. Ai în faţa ta pe unul care se roagă cu credinţă. Chipul său exprimă intensitatea convingerii sale că Dumnezeu îl aude şi îi va răspunde în cel mai scurt timp posibil.

Zâmbet relaxat, odihnit, aproape vesel. Este semnul conştienţei iubirii lui Dumnezeu, prezenţa odihnei în mâinile Sale puternice şi blânde în acelaşi timp.

Colţurile gurii alungite în jos; sprâncenele arcuite ameninţător. Păzea! Mânia lui Dumnezeu, care se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi nelegiuri a oamenilor şi-a găsit în persoana aceasta un recipient prin care să înfiereze toate răutăţile umanităţii.

Nici o expresie detectabilă. Ceea ce ai în faţa ta este o persoană care a depăşit stadiul de fiinţă umană şi a ajuns înger deja … sau chiar mai sus. Nimic din ce înseamnă umblare cu Dumnezeu nu mai poate să producă vre-o emoţie, vre-un gest, ceva.

Ochii întredeschişi orientaţi în plan orizontal… Nici nu se gândeşte la Dumnezeu. Nu face altceva decât să inventarieze expresiile celor din jurul său.

Chiar, oameni buni? Oare cum arată chipul unui om care îşi lasă mintea să mediteze la Cel Preaînalt? Ne spune el ceva despre relaţia sa cu Tatăl ceresc?

Mai concret încă: cum arată propriul tău chip într-o astfel de fotografie?