David şi Ionatan – o prietenie imposibilă


Secole la rândul, dar ce zic eu, milenii chiar, relaţia dintre aceşti oameni importanţi ai istoriei biblice a fost considerată un model de prietenie între doi bărbaţi, lipsit de orice alte conotaţii cu caracter sexual. Sporadic, s-au mai auzit voci timide, mai ales după cel de-al doilea război mondial, care au insinuat un anume erotism între cei doi. Prima voce care a documentat un romantism homosexual, mai ales din partea lui Ionatan, într-un studiu detaliat, a fost cea a lui Tom Horner, prin publicarea în 1978 a cărţii Jonathan loved David. De atunci încolo, tot mai mulţi au prins curaj în a afirma că cei doi eroi ai Israelului au fost fost implicaţi într-o prietenie intimă homosexuală. Sunt luate toate pasajele semnificative din 1 Samuel, începând din capitolul 18, şi răstălmăcite în fel şi chip; de regulă se uită contextul istoric şi cultural al Israelului acelor vremi, dacă nu cumva este şi acesta întors pe dos, şi se ignoră complet sensul istoriei derulate de autor în cele două cărţi ale lui Samuel. De pildă, se trece foarte uşor peste faptul că Israelul a avut una dintre cele mai puternice culturi homofobe ale Antichităţii.

Când citeşti, presupunând că ai reuşit să învingi instinctiva repulsie faţă de maltratarea Scripturii în scopuri cât se poate de lumeşti, nu poţi să nu observi că aluziile cu tenta homosexuală pe seama lui David şi Ionatan au ceva din cârcoteala vulpii privind cu ciudă la stugurii aflaţi la o înălţime prea mare pentru a fi ajunşi. Sună prea bine pentru a fi doar o prietenie, fie şi ea una profundă între doi bărbaţi! Ziceţi că a fost o relaţie “curată”, fără conotaţii sexuale? Nee, e prea frumos pentru a crede aşa ceva!

Ştiţi ceva? Au dreptate! Într-adevăr, e prea frumoasă prietenia asta! Unde mai întâlneşti în ziua de astăzi aşa ceva?

Ajuns aici, omul modern, care priveşte la această prietenie cu aceeaşi uimire şi neîncredere cu care taxează şi învierea lui Lazăr, nu are altă variantă decât aceea de a romanţa povestea biblică şi a o reduce la deja acceptatul şi mult mai familiarul joc al simţurilor şi al pasiunilor. Nu există nici o dovadă empirică cu privire la posibilitatea transformării apei în vin şi nu există vreo dovadă care să ne arate că o prietenie ca aceea dintre David şi Ionatan este posibilă … fără vreo implicare a sexualităţii în iţele ei.

O prietenie care să reziste celor mai vitrege împrejurări. Mai există astfel de prietenii? În seara zilei de 6 decembrie, anul trecut, am văzut cu toţii un om care promitea aşa ceva. Pierdut în delirul unei iluzorii izbânzi în alegeri, Mircea Geoană îi promitea lui Crin Antonescu o prietenie veşnică, “pe viaţă”, rezultat al legăturii extraordinare care s-a creat între cei doi în timpul campaniei electorale. Emoţionat şi el, Crin a dat mâna cu cel ce se vedea deja preşedinte, consfinţind astfel o legătură mai puternică decât toată vâltoarea politicii româneşti, cu toate maşinaţiunile sale perfide. Tot acest frumos tort, apetisant şi îmbietor, s-a făcut praf, cu cireaşă cu tot, peste doar două zile când Băsescu s-a adeverit ca preşedinte. S-a spart mai repede decât s-a creat. De-atunci încolo cei doi nu numai că s-au întâlnit foarte rar dar parcă se şi evită; amintirea celor două săptămâni pe baricade le este reprimată undeva adânc în conştiinţa lor, cea uşor adaptabilă la schimbările de climat politic. Găsesc acest exemplu, ajuns prin mediatizare sub privirea întergii noastre ţări, ca fiind emblematic pentru prieteniile de astăzi, cu atât mai mult cu cât şi prietenia dintre cei doi politicieni a fost întărită prin “legământ” ( respectând proporţiile desigur ) precum cea a lui David cu Ionatan.

O prietenie în care fiecare este implicat cu trup şi suflet în modelarea viitorului celuilalt. Să fim serioşi! Toate prieteniile şi asocierile pe care societatea noastră ni le aruncă în obraz, prin mediatizare excesivă, au acest element comun al mercantilului, al interesului propriu; cel mai bine este reflectat acest lucru când vine vremea decontărilor: cei ce au susţinut diverse personalităţi în ascensiunea lor politică, din “prietenie”, îşi cer apoi partea de pradă, în fericitul caz al unui succes. În caz de eşec, strângând din dinţi, prietenii se reorientează spre variante mai bune, adică mai profitabile şi aducătoare de mai multe beneficii pe termen lung. Cazul unor lideri de campanie electorală, cum ar fi Cosmin Guşe, care dezertează de la a-şi mai sprijini candidatul pentru viitorul în care pretindea că crede, ne dovedesc superficialitatea acestor mărturii de credinţă în spaţiul politic românesc.

O prietenie care excude posibilitatea trădării. Recentele dezertări şi regrupări de trupe din PSD nu fac altceva decât să ne aducă aminte că la noi trădarea este într-adevăr iubită şi practicată fără nici un fel de ruşine. De unde ruşine, la urma urmelor, într-o societate care şi-a pierdut reperul loialităţii, la toate nivelele, inclusiv în cel eclesial? Mizeria dosarelor fostei Securităţi nu este nimic altceva decât o enciclopedie a trădărilor, a călcărilor fără resentimente peste orice minimă preţuire a unei relaţii, cu atât mai mult cu cât toate astea se întâmplau în faţa “duşmanului comun”, împotriva căruia se presupune că prietenii ar fi trebuit să se coalizeze, dacă nu să lupte, măcar pentru a rezista nealteraţi de ideologia devastatoare a comunismului. Securitatea ne-a transformat ( sau doar ne-a scos la lumină condiţia?!? ) într-o naţiune de trădători, de oameni care nu mai ştiu ce este o prietenie, motiv pentru care nici nu mai sunt în stare să ofere o relaţie bazată pe încredere şi loialitate.

O relaţie în care nu eşti invidiat, ci admirat şi apreciat pentru ceea ce eşti şi ceea ce reprezinţi în această lume. Nimic mai uşor în ziua de astăzi decât a împroşca cu noroi peste toţi cei din jurul nostru. Laudele şi aprecierile sunt rare, niciodată dezinteresate, şi rezistă atât timp cât lucrurile merg în direcţia dorită. Schimbările de conjuctură transformă vorbele frumoase în ocări sau înjurături; cel ce era bun ieri, şi plin de calităţi, astăzi este plin de toate bubele. Oricum, în lipsa unui interes real legat de persoana ta, nu te aştepta să fi apreciat şi recunoscut; vei cunoaşte mari dezamăgiri în acest fel.

Prea frumos pentru a fi adevărat, nu-i aşa? Am făcut referire în comparaţiile mele cu spaţiul politic românesc pentru starea lui ne doare cel mai mult şi ne afectează vieţile fiecăruia dintre noi. Dar, lăsând viaţa politică deoparte, sunt relaţiile noastre diferite? Avem noi în Biserică relaţii care să îndeplinească măcar una dintre calităţile enumerate mai sus?

Dacă răspunsul la ultima întrebare este “nu” atunci homosexualii au dreptate: relaţia dintre David şi Ionatan este prea frumoasă, prea din domeniul irealului, al fanteziei biblice. Noi cei ce ne numim creştini ar trebui să fim dovezi vii ale faptului că o astfel de relaţie este posibilă. Dacă nu avem astfel de mărturii, mi-e teamă că argumentând numai cu Scriptura pentru curăţia acestor eroi ai credinţei nu vom convinge niciodată …

Cel mai trist este însă că pierdem tot mai mult simţul normalităţii: nu ni se pare că relaţia dintre David şi Ionatan ar fi normală, ea trebuie să fie o excepţie. Dar oare nu tocmai aceasta este normalitatea, modelul pe care ni-l oferă Dumnezeu prin Cuvântul Său? Oare nu cumva prieteniile noastre seci, golite de înţelesuri şi lipsite de viziune sunt aberaţiile, distorsionările, caricaturizările a ceea ce frăţietatea biblică este cu adevărat?

Acesta este gândul cu adevărat tulburător care nu ar trebui să ne lase să dormim: Oare nu cumva David şi Ionatan au experimentat o prietenie adevărată, în timp ce noi experimentăm doar aberaţii şi prevertiri care nu ne aduc altceva decât durere?

Reclame

Un gând despre “David şi Ionatan – o prietenie imposibilă

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s