Credinţa adevărată 7


Partea a şasea

Nu voi comenta prea mult secţiunea cărţii în care ne sunt prezentate cele trei cazuri ale unor personalităţi care au părăsit Biserica Ortodoxă, sau ca să fim corecţi, au fost excluşi din ea. Găsesc cele trei mărturii ca fiind foarte interesante; istoria lui Dumitru Cornilescu mi-a oferit o anume înţelegere a modului de realizare a celei mai folosite traduceri a Bibliei din spaţiul evanghelic românesc. Reacţia oficialităţilor ortodoxe ale vremii este în spiritul specific acesteia, pentru acele vremuri; între timp, deşi încă astfel de atitudini nu au dispărut, se găsesc suficient de mulţi preoţi care manifestă deschidere şi chiar înţelegere faţă de valorile evanghelice. Nu este cazul să idealizăm lucrurile, suntem departe de o înţelegere reală şi de o frăţietate, în ciuda eforturilor unora; recenta redeschidere a cazului “Iisus” versus “Isus” ne arată că mai avem mult de lucrat până vom ajunge să comunicăm cu adevărat unii cu alţii …

Care este Credinţa Adevărată?

Întrebarea ridicată de Iosif Ţon este fără îndoială una de maximă importanţă. În lumea pluralistă de astăzi devine tot mai dificil de adresat un răspuns, cu atât mai mult cu cât nivelul de adresare poate fi şi el diferit. Este una să întrebi care dintre religiile lumii este cea adevărată, discutând creştinismul faţă în faţă cu islamul, hinduismul, budismul şi alte influente credinţe. Cu totul altfel stau lucrurile când vorbim de “credinţa adevărată” în interiorul creştinismului; aici discutăm de cele trei mari ramuri, ortodoxie, catolicism şi protestantism, cel din urmă la rândul său fragmentat în mai multe direcţii, mai mult sau mai puţin exclusiviste. Întrebarea lui Iosif Ţon adresează acest nivel. El nu şi-a propus să ne ofere credinţă creştină sintetizată în esenţialul ei, precum au făcut-o C.S. Lewis sau John Stott în cărţi de-ale lor care ne sunt binecunoscute, ci procedează polemic, propunându-ne o credinţă sintetizată şi ea pe filonul istorico-dogmatic anabaptist, reflectată în linii mari în crezul baptiştilor români de astăzi (deşi nici chiar acesta nu este monolitic, de ex. Marius Cruceru sugera de pildă o percepţie de abordare pro-arminiană a Bucureştiului faţă de una mai reformată, uneori chiar înspre calvinism extrem, a baptiştilor orădeni).

Iosif Ţon nu şi-a permis în lucrarea sa nici măcar o concesie ortodoxiei. Nu va menţiona deloc vreo similitudine, vreun element de apropiere sau un punct comun de plecare ale celor două drumuri care astăzi sunt evident divergente în multe privinţe. Pentru el ruptura este completă şi iremediabilă ( vezi tonul pesimist cu privire la posibilitatea vreunei reforme reale în Biserica Ortodoxă ).

Mărturisesc, ajuns aici, că eu prefer calea aleasă de C.S. Lewis ( John Stott tine uneori să sară pragul dogmatismului protestant uneori ). Creştinismul redus la esenţe, în ciuda titlului său care mi se pare impropriu tradus în româneşte, a fost o carte de mare influenţă în anii de început ai umblării mele în credinţă. Îmi amintesc că prin aceeaşi perioadă am citit şi Credinţa adevărată dar am privit-o cu mult, mult scepticism; prea i se brodeau toate argumentele după bunul plac al autorului despre care chiar nu ştiam nimic la acea vreme.

Între timp ni s-a mai propus o cale, este cea care dat naştere cărţii Ortodoxie şi evanghelism tipărită în la Editura Adoramus. Abordarea este interesantă, cu argumente aduse dinspre ambele părţi în spiritul unui dialog asumat de participanţi de pe poziţii (radical) opuse; există riscul însă ca cititorul să rămână confuz din toată aventura asta pentru că în general toate argumentele pot suna pertinent şi pot fi convingătoare, fiecare la momentul său de analiză.

Nu vă voi spune care este credinţa adevărată. Acesta este secretul meu. Vă voi spune însă, după înţelepciunea unui om pe care am avut ocazia să-l cunosc cu vreo câţiva ani urmă, că fiecare dintre noi avem domeniile noastre de (auto)înşelare şi că nimeni, dar absolut nimeni de pe planeta asta, nu poate pretinde cu toate minţile în cap că este deţinător suprem al adevărului, că tainele Cerurilor încap cu totul, fără nici o problemă de înţelegere şi reprezentare, în tărtăcuţa sa minusculă. Cred că esenţial este ca adevărul să te aibă pe tine, întreg, cu toată fiinţa ta, ca pe un vrednic martor al unor lucruri pe care nimeni nu le poate cuprinde dar după care toţi tânjim: viaţă, dragoste, speranţă, binecuvântare … Toate astea au consistenţă şi coerenţă strâns legate de Numele Domnului nostru Isus Cristos, Cel care este şi ar trebui să fie temelia vieţii fiecăruia dintre noi.

Slăbiciunile demersului lui Iosif Ţon, pe care cu smerenie dar şi cu respect pentru adevăr am încercat să le scot în evidenţă, ar putea constitui pentru noi un punct de plecare spre o altfel de apologetică, dacă nu complet dezgolită de presupoziţii măcar lipsită de prejudecăţi ideologice, de eresuri populare şi de emoţii evlavioase. O astfel de apologetică ar putea să ne ajute pe fiecare să vedem ce este de reformat în credinţa şi practica proprie. Iosif Ţon nu crede că ortodocşii vor face ceva în viitorul apropiat. Nici eu. Pentru mine însă este mai importantă această întrebare, pe care o voi lăsa ca temă de reflecţie celor preocupaţi de problematica acestei serii de postări:

Oare baptiştii români nu au nimic de reformat în ograda lor?

12 gânduri despre “Credinţa adevărată 7

    1. Iti impartasesc scepticismul. Daca e ca o adunare evanghelica sa fie animata de viata si prezenta Duhului Sfant in ea, nu se datoreaza unor reforme venite de la Centru, ci conditiilor locale. Din pacate si impactul este pe masura …

  1. Am citit de curand cartea ,,Caderea in ritual” a lui Iosif Ton , cartea da multe informatii utile si adevarate despre ocultism , vrajitorie , idolatria greco-romana si cannanita, obiceiurile traditionale pagane din zona rurala a Romaniei. Zice ceva si de ocultismul european : ocultismul nazist , satanismul in miscarea comunista , New Age.
    Din pacate continua aceeasi prezentare plina de prejudecati la adresa Bisericii Ortodoxe.
    Ideea centrala a cartii e ca Biserica ortodoxa a adoptat obiceiuri pagane si ca exista preoti implicati in vrajitorie si ca in Biserica Ortodoxa se incearca imbunarea si manipularea lui Dumnezeu prin ritualuri. Asa o fi nu neg , in Ortodoxie exista destule chestii urate .
    Problema e ca Iosif Ton contrapune Bisericii ortodoxe intr-un mod foarte maniheic , bisericile evanghelice care spre deosebire de Biserica ortodoxa cica au renuntat la traditiile pagane, ritualism si ocultism. Deasemenea Romaniei ortodoxe (si superstitioase) Iosif Ton ii opune Occidentul care cica datorita Reformei a renuntat la superstitii si priveste cu uimire si dispret obiceiurile religioase ale romanilor(gen pupatul moastelor) .
    Problema e ca Iosif Ton se contrazice pe el insusi , o data ne spune ca Occidentul a renuntat la superstitii ca dupa aia sa vorbeasca de New Age si ocultismul nazist.
    In plus recomandarea lui facuta cititorilor ortododocsi ca dupa ce au aflat cat de rele sunt ocultismul si ritualurile din ortodoxie sa caute o biserica evanghelica unde sa afle voia Domnului Isus, nu e o idee prea buna. Atat timp cat nu da si niste criterii dupa care cititorul sa faca diferenta intre adevaratele biserici evanghelice unde se da o invatatura sanatoasa si bisericile evanghelice doar cu numele. Ca daca ortodoxul nostru nimereste intr-o biserica evanghelica unde se predica prostii , cu un pastor care habar nu are de nimic va deveni mai rau ca inainte.
    Deasemenea Iosif Ton nu vorbeste deloc despre cazuri de ocultism practicate de membrii ai bisericilor evanghelice , putea sa zica de Mariuta din Fanate o asa-zisa proroocita( nu stiu daca a fost baptista sau penticostala) care a ,,activat” inainte de 1989 si care a convins o multime de evanghelici sa divorteze de sotii sau sotiile lor si sa se casatoreasca cu alti parteneri pt. a naste ,,copii sfinti” , ea zicea ca lucrurile astea le cere Duhul Sfant. E evident pt. orice om care stie cat de cat Biblia ca nu Duhul Sfant a lui Dumnezeu o ghida pe Mariuta ci un duh demonic. Prin activitatea ei , evident ocultista , Mariuta asta a distrus o multime de familii. Totusi Iosif Ton nu o pomeneste in cartea sa , desi e la fel de rea ca si preotii ortodocsi care ghicesc in ,,evanghelie”, ba as zice eu chiar mai rea.
    E imposibil ca Iosif Ton sa nu stie de aceasta Mariuta pt. ca aceasta si-a desfasurat activitatea in vremea cand Iosif Ton a fost in tara . E o caz de notorietate cunoscut la nivel national.
    Deci vedem ca si in mediul evanghelic exista persoane care practica chestii demonice.
    In plus putea aduce nenumarate exemple de pastori protestanti din America care sunt instructori de yoga , revista Christianity Today a publicat un articol despre acesti pastori sincretisti din mai multe biserici evanghelice , sigur liberale .
    In plus , Occidentul atat de laudat si in aceasta carte de Iosif Ton , cunoaste azi o explozie a fenomenului pagan: vrajitorie , neodruidism , yoga . In mod ciudat tocmai tarile protestante sunt cele mai afectate de acest fenomen.
    Deci protestantismul european si american modern nu e substantial mai bun decat ortodoxia. Exista biserici evanghelice OK , care traiesc credinta biblica dar exista si biserici evanghelice cu practici care sunt departe de crestinismul biblic.
    Pacat ca nici acum Iosif Ton nu reuseste sa scape de anumite prejudecati , de ideea ca pacatele bisericii ortodoxe ar fi mai mari ca ale bisericilor evanghelice.

  2. Pot lasa un raspuns? 😀

    Intrebarea: „Care este Credinta Adevarata?” eu o consider ca fiind gresit pusa deoarece induce ideea ca ar fi doar una… Nu este doar o singura credinta adevarata. Si sa explic de ce. Sa consideram ca Biserica (trupul Domnului Isus pe pamant) este asemenea unui corp uman (asa cum a presupus si apostolul Pavel), acum toate celule din acest corp au aceeasi functie? Evident ca nu fiecare are rostul ei in trup. Ori fiecare celula este un om care are o anumita forma de credinta (ca nu sunt macar 2 persoane sa creada exact aceleasi lucruri…).

    Acum daca ne uitam in Apocalipsa 2,3 vedem ca sunt 7 biserici care de fapt sunt 7 tipuri diferite de relationare la Domnul Isus deci 7 tipuri fundamentale de biserici, fiecare cu greseli, conditii si promisiuni specifice. Nu are sens sa fie discordie intre ele toate avand acelasi centru: Domnul Isus. Dar sunt diferite intre ele avand si un viitor (dat prin promisiunile de la fiecare) in planul divin diferit…

    Acum totusi cum pot spune ca eu personal am credinta salvatoare? Raspunsul este simplu de dat. Dupa cum o entitate care apartine speciei om este definita prin calitatile: mers biped, vorbire articulata, maini si picioare, forma caracteristica si LIPSA altor elemente cum ar fi copite, coarne, pene… tot asa un om poate spune ca are o credinta care adevarata daca: are iubire fata de oameni, este corect (drept), spune doar adevarul (are cuvant), se sfinteste (se separa de mizerii morale), recunoaste ca stapan si domn pe Domnul Isus si NU minte, NU este imoral si NU uraste oameni. Aceste elemente sunt definitorii pentru orice om care este intr-o legatura adevarata cu Dumnezeu. Restul elementelor sunt oarecum facultative si depind de circumstante sau sunt forme caracteristice ale unui tip de slujba.

    1. Apreciez raspunsul tau … este binevenit, ca si tine de altfel…

      Sigur ca citind o carte intitulata ca cea a lui Iosif Ton, Credinta Adevarata, nu m-am putut abtine sa nu pun acea intrebare. Putem gandi acea credinta ca fiind numai una dintre toate – paradigma pe care o resping si eu – sau ca fiind un nucleu esential de credinta ( cateva afirmatii nenegociabile ) la care fiecare dintre noi mai aducem „inflorituri” – se presupune ca acestea nu altereaza definitiv „esentialul”.

      Ce zici, comform paradigmei propuse de tine, se poate verifica despre ortodoxie, despre catolicism, despre protestantism … sau despre toate celelalte „isme” … daca sunt adevarate sau nu?

      1. Aceste „isme” pot fi comparate cu invatatura Bibliei si obtinem ca cel putin in cazurile enumerate ortodoxie, catolicism, protestantism au un „nucleu” comun: recunoasterea autoritatii si suveranitatii Domnului Isus, jertfa Lui mantuitoare, nasterea Lui supranaturala, natura Lui divin-umana, Cuvantul Bibliei ca autoritate, caracteristicile lui Dumnezeu, existenta pacatului, caderea omului, necesitatea omului de a fi mantuit. Sunt elemente comune insa pe langa acestea fiecare aduce o „contributie proprie”… Dupa mine catolicismul si ortodoxia sunt reprezentate prin biserica Tiatira din Apocalipsa 2:18-29. Ambele desi sunt relativ diferite au prea multe elemente comune si trasaturile descrierii din Apocalipsa le descriu atat de bine… Izabela fiind la origine fiica unui rege pagan casatorita cu Ahab, un rege evreu, reprezinta invataturile pagane infiltrate in doctrina ambelor biserici (de exemplu celibatul preotilor catolici este in afara bibliei… apostolul Pavel spunand clar ca ideea celibatului este de esenta demonica 1 Timotei 4:3).

        De parca protestantismul sta foarte departe… El este reprezentat in Apocalipsa prin biserica Sardes. El a inceput bine dar a cazut repede… Si din cauza unor invataturi precum calvinismul extrem au devenit moarte parasind ideile initiale (cele enuntate de Luther initial) si acum doar le merge numele ca au fost odata ceva, viata multora este lumeasca. Ca sa nu vorbesc de luptele de strada dintre Anglicani si Catolici din Irlanda pe care nu pot sa imi dau seama cum incap in crestinism… 😦 …

        Astfel putem spune ca o religie este sau nu adevarata comparand-o cu doctrina bibliei dar doar oamenii care pun in practica acea religie conteaza in final pentru ca avem oameni mantuiti in toate religiile crestine si care au trait adevarul si duc o viata de credinta veritabila: exemple Nicolae Moldoveanu, Iosif Trifa, Traian Dorz si multe alte nume de credinciosi ortodoxi veritabili sau maica Tereza si maicutele care au ajutat-o la catolici. In spatiul protestant Richard Wurbrand si altii. Toti acestia au trait o credinta adevarata desi au fost in religii diferite.

      2. Readucand discutia inspre felul in care Iosif Ton si-a condus argumentatia pe marginea Credintei Adevarate, se pare ca el considera „nucleul” propus de tine ca fiind insuficient pentru ca, de pilda, ortodoxia sa se „califice” la a fi numita „adevarata”.
        De plida, el considera ca doua lucruri esentiale ale crezului, sursa lui si felul in care se obtine mantuirea, sunt mult prea excentrice in ortodoxie fata de adevarul pe care el ni-l propune ca substitut. Putem vorbi de un nucleu comun intre o credinta care pretinde Sola Scriptura si Sola fide, si una care merge pe Scriptura + Traditie si credinta + fapte bune? Ce sa mai vorbim ca pana si definitiile cu privire la mantuire sunt radical diferite?
        Ce ne facem cand nu ne intelegem asupra acelui „nucleu”?

      3. Acel nucleu se stabileste nu de catre noi ci sunt cerintele pe care Domnul Isus le are… si este cam cel pe care l-am scris deja si nu are legatura cu elemente cum ar fi sa credem ca obtinerea mantuirii este doar prin credinta sau daca adaugam si faptele (care oricum sunt dovezile unei credinte vii) sau daca pe langa Biblie adaugam si Traditia Crestina (care sa fim sinceri sunt scrierile unor oameni si Biblia este de asemenea scrisa tot de oameni… si dupa cum Duhul Sfant a vorbit prin scriitorii Bibliei putea vorbi foarte bine si prin alti oameni CU OBSERVATIA ca un mesaj trebuie sa fie verificat cu … realitatea observabila nu luat direct, ca spre deosebire de scriitorii Bibliei, despre cei care au scris traditiile nu avem incrdere ca nu puteau adauga binisor lucruri de la ei, bune sau rele…).

        Nucleul acesta este definit de cerintele pe care le-a expus Domnul Isus: sfintenia Lui, adevarul Lui, iubirea Lui, dreptatea Lui… Si este foarte adevarat ca in ortodoxie si catolicism influenta invataturilor pagane prin intermediul traditiei, in special a traditiilor precrestine, este atat de mare ca nu se mai vede esenta crestinismului… exact nucleul de care vorbim… 😦 …

        Putem spune cu certitudine ca aceste religii (ortodoxa si catolica) au multe adaugiri… la care ar fi util sa renunte…

      4. Sa stii ca nu putem pune in cârca orotdocsilor faptul ca accepta afirmatiile Patristicii fara discernamant; am citit din partea lor si interpretari care pun in evidenta unele contradictii dintre ei – nu pot avea toti dreptate in chestiunile in care se contrazic! – dar si devieri ale unora de la „ortodoxie”.
        Stiu ca mitologia neo-protestanta îi prezintă pe ortodocsi inghitind orice se numeste Traditie – lucrurile sunt putin diferite, ca sa fim corecti …

  3. stii Dyo, daca nu te-ai fi inecat in sectarism, ai fi fost un preot ortodox bun. nu foarte bun, doar bun. iar daca nu ai fi confundat vesmantul preotesc cu pantalonii scurti (nu afirm ca ai fi facut-o, ci doar elimin posibilitatea), ai fi devenit si un apologet infocat al credintei impotriva sectelor adica ai fi incercat sa ii aduci pe calea cea buna. asa cred eu. ia-o ca pe un compliment!

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s