Impostura – sportul nostru naţional


Lumea bună din România s-a scandalizat în zilele trecute de fapta femeii de servici din Dragalina, care, punându-şi un halat pe ea, a jucat în câteva rânduri rolul farmacistei, distribuind fără scrupule medicamente clienţilor. Caz flagrant de impostură în faţa căruia spiritul justiţiar românesc şi-a făcut repede datoria. Impostura femeii în cauză a provocat revoltă în inimile multora dintre noi.

Mă întreb însă cât de justificate sunt aceste reacţii justiţiare într-o ţară care vreme de decenii a considerat o femeie abia buchisind literele drept academiciană şi “savant de renume mondial”?

Putem considera gestul femeii de servici ca fiind unul excentric, ieşit din comun, când ştim cu toţii în ce hal a ajuns învăţământul românesc, cum se dau diplomele pe bandă rulantă, la toate nivelele, şi cum se pun la cale titluri şi calificări dintr-o trăsătură de condei? Sunt impostorii cu diplome într-o altă oală, vis a vis de asumarea incorectă a unor competenţe, decât biata femeie din Dragalina? Când avem un oier prost crescut, care ne dă lecţii de morală creştină şi ne reprezintă ţara în Parlamentul European, zilnic promovat pe posturile TV ca emblemă a succesului sau un politician proaspăt născut din senzaţionalele mistere ale volatilizării Elodiei, zice-se cu şanse să răstoarne scena politică din România cu fundu-n sus, creditat chiar cu perspectiva preşedinţiei, chiar credeţi că femeia aceea de servici face vreo notă discordantă în peisajul social românesc? Când cei mai mulţi dintre cei ce alcătuiesc Parlamentul României în acest moment au ajuns acolo nu de buni ce sunt, în merite, competenţe sau calităţi morale, ci datorită relaţiilor pe care şi le-a construit … ia mai lăsaţi-mă în pace! Vreo douăzeci de milioane de români suferă din cauza a câtorva sute de impostori şi ne-am găsit pe cine să ne vărsăm năduful, pe o femeie de servici care a livrat câteva pastile de Algocalmin unor pacienţi care aveau roşu în gât după atâta îngheţată consumată pe canicula asta …

Tonul în cultura noastră cine îl dau astăzi? Oamenii care au trecut prin menghina ucenicizării unor Noica, Ţuţea sau care şi-a probat capabilităţile prin ceea ce au realizat în plan artistic? Aş! Tinerii noştri sunt formaţi la şcoala unor mingicari, bâlbâiţi care abia scot două sunete când sunt puşi în faţa camerei video, dar care ne dau pe spate cu escapade, orgii, gagici, maşini de fiţe şi, mai rar, cu câte un şut norocos la poartă. Din spatele lor, preşedinţii cluburilor de fotbal colorează atmosfera cu declaraţii mustind a infantilism, aroganţă şi proastă creştere. Tonul în muzică este dat de dudui oxigenate, cu forme cât mai bine expuse publicului larg, în vestimentaţie de bărbaţi intraţi prematur în criza vârstei mijlocii iar în media de realizatori care şi-ar scoate şi inima pe tavă şi ar stoarce-o în faţa noastră numai pentru a-şi ridica cu o sutime de punctaj ratingul.

Mediul evanghelic românesc nu a rămas nepenetrat de această boală a imposturii. Aici găseşti lucrători fără chemare, aciuiţi la amvoane în căutarea unei pâini mâncate fără trudă sau slujitori lipsiţi de caracter şi de orice scurpule, ascunşi în spatele unor gesturi pioase, rugăciuni spirituale şi costume bine îngrijite. Un simplu batic poate transforma o bârfitoare şi o clevetitoare într-o sfântă mai ceva ca imaginea Fecioarelor lui Raphael. O plecăciune bine făcută, dar mai ales orientată unde trebuie – către credinciosul Unchi Sam – te transformă în slujbaş al Domnului, cu patalama dacă e nevoie, şi-ţi oferă totul la picioare – trai neneacă pe banii Domnului! – în timp ce sponsorizările vor curge gârlă în viaţa ta. Celor cărora nu le convine regimul dintr-o biserică le este uşor să dea înapoi cu piciorul şi să înfiinţeze alta; lipsiţi de haina unei legitimităţi a apartenţei la Trup, aceşti oameni reinventează o alta, a harului ieftin, gratinată cu o teologie săracă şi cu multă rătăcire în vieţile celor ce îi urmează. Curvari, mincinoşi, lacomi, clevetitori şi dispreţuitori, îmbrăcaţi asemenea femeii din localitatea călăreşeană al cărei nume îl tot uit, se erijează în lucrători ai Domnului; ne prescriu reţete mortale. N-a murit nimeni după pilulele administrate de femeia de servici din Dragalina: câţi nu vor muri din cauza acestor lupi răpitori îmbrăcaţi în cojoace impozante de oaie! Mi-e groază să mă gândesc la asta …

Ce vreau să spun cu toate astea? Ceva simplu: nici unul dintre noi nu are dreptul să arunce cu piatra. Femeia asta nu a făcut altceva decât ceea ce face naţiunea noastră la o scară mult mai largă şi mai înspăimântătoare. Ghinionul ei că şi-a ales să fenteze o slujbă în care a putut fi uşor prinsă. Dacă şi-ar fi pus o robă şi ar fi intrat la muncă prin sălile noastre de judecată … puneţi pariu că nu ar fi ghicit-o nimeni, niciodată?

15 gânduri despre “Impostura – sportul nostru naţional

  1. Curat murdar, coane ! Subscriu intrutotul la tonul vitriolic pe care l-ai adoptat impotriva marlaniei si imposturii ce ne defineste tot mai pregnant in ultima vreme! Ceea ce ma face si pe mine sa ma infior, insa, in armonie cu observatiile tale, este blazarea sinucigasa ce pare sa fi cuprins pe toti cei ce ar putea face ceva, atat in the City of Man cat si in the City of God, pentru a stavili tavalugul imposturii si al fariseismului desantat ce bantuie mediul nostru atat de septic in ultima vreme. Infratiti cu Michiduta pentru a trece puntea transatlantica sau pentru a-si tapeta corespunzator account-urile, cei in masura sa spuna NU magariilor se fac ca atipesc in transee, lasandu-si trupa dezorientata sa fie decimata, spre slava Domnului.
    Ne potrivim vremurilor in loc sa fim sare si lumina si tare mi-e teama ca ca atunci cand va mai intreba cineva: „Pentru cine trag clopotele?”, raspunsul sa vina neintarziat: „Pentru noi, fanii impostorilor!”

    1. Cred ca avem o reala putere de a spune nu imposturii in Biserica. Invalidarea, cand este justificata, a unor pastori in functiile lor este un exemplu. Din pacate si aici sunt situatii fara speranta, in special in biserici care au incaput pe mana unor familii influente (cunosc astfel de cazuri) care dicteaza tot ce misca in adunare, pana la nivel de pastor. Lipsa de diversitate de prin unele comitete, nivelate pe cumetrii, este un cancer al unor biserici; chiar nu stiu ce s-ar putea face in astfel de cazuri …
      Putem sa nu ii aplaudam pe acesti oameni de carton, sa nu le tinem isonul; nu in ultimul rand putem sa-i invatam pe copiii nostri sa distinga adevarul de minciuna, realitatea de circ … Macar atat sa facem … si nu e putin.

  2. curat-murdar, coane dyo!

    o soţietate fără prinţipuri, va să zică că nu le are! o besearică aidoma, după chipul şi înfăţişarea lumii e mai accesibilă, mai accesată şi nu te pune în postura scandaloasă a martirajului. dacă mîine se va schimba roata, să vezi ce de noi colaboratori vor apare. să îmi zici mie cutzu dacă n-o fi aşa!

    sindromulu acarului păun este mai actual ca niciodată. există echivalent şi în biserică. dacă cristos a fost sacrificat pentru binele şi liniştea ţării, de ce n-ar fi oricine care prin onestitate sa pune în pericol pe cei de sus? o prietena ce isi face doctoratul la yale a citit un text a unei prof univ si mi-a spus ca nici cel mai prost student nu putea produce asa ceva. exact cum spui: nu conteaza ce sti si faci, conteaza pe cine cunosti si cine te cunoaste. traisca PileCunostiinteRelatii!

    1. Macar sa nu le dam satisfactia ca au prostit pe toata lumea, ce zici? Ca sa nu mai vorbim de privirile agere ale Stapanului, care va observa repede pe cel ce are doar haine de parada pe el, nu si asemanare cu Cristos in omul dinauntru … Nu cred ca este o consolare facila …
      Recent am vazut un fragment de predica pe YouTube care mi-a facut parul maciuca – rareori am mai auzit un ritm atat de alert de ineptii pe minut; era o biserica baptista … ii sorbeau cuvintele din gura! Probabil ca un astfel de predicator ne va stropi din Gipanul său zambind condescendent catre cei care nu au fost atat de cocolositi de Domnul …

  3. UN ARTICOL…JOS CU PALARIA!!! ( ca baticul l-am eliberat din slujba de mult).

    Ma intreb uneori…daca noi, cei credinciosi sau care ne zicem credinciosi -credem cu adevarat in Dumnezeu atunci cind ne prezentam ceea ce nu sintem? Ca daca am crede ca El este Cel ce stie si cintareste toate lucrurile…pai atunci ne-am purta altfel. Si daca nu credem in El…ce rost are pietatea aia fortata si toata mascarada care se face?

    Cred ca ne mintim pe noi de multe ori ca fiind altceva decit ceea ce sintem…de dragul halatului alb de farmacist …si nu albastru de gunoier. Diferenta de nuanta…

    1. Cineva din afara, din State, observa ca noi romanii traim intr-o cultura a rusinii, aceasta fiind cauza atator ridicole cosmetizari si incotosmaniri cu haine ce nu ni se potrivesc si nu ne apartin. Biserica noastra cea pudibonda nu face altceva decat sa amplifice efectele acestui mod de promovare a aparentelor … Banuiesc ca in State e mai multa diversitate din acest punct de vedere.

  4. Eu cred ca este vremea in care zicem toti si nu face nimeni nimic. Au prins prea mari radacini ca sa se mai poata face ceva, s-a inaintat prea mult.
    Stiti cum e romanelul nostru: sa cade para malaiata in gura lui natafleata.

  5. de fapt asa e de mult. tipic pt noi e sa discutam mult si sa nu decidem nimic. adica ne ventilam frustrarile. ne este rusine, jena sau nu suntem motivati sa facem ceva efectiv.
    de ex s-ar putea face un filmulet ca in reclama, dar cu alin trimis acasa inainte de a avea efect de alintaroma. ce ziceti? sunt gata sa joc rolul tatalui.

    1. Buna idee! Eu pot sa fiu eventual fratele Corinei, daca tot si-a dorit tatal un baiat … 🙂
      Putem propune si alte variante; Danut a initiat deja un contact cu cei ce produc cafeaua …
      De pilda, reclama cu aceleasi personaje, numai ca Alex suna la intrare, imbracat decent, cu un buchet de flori in mana: „Buna ziua. Numele meu este Alex si am avut bucuria de a face cunostinta recent cu Corina, fiica dvs. Va cer permisiunea de a iesi cu ea in oras, la o cafea ( promit sa fie Jacobs!). Ma angajez ca ne vom intoarce inainte de ora 20:00.” Etc, etc …
      Ce zici de urmatoarea campanie: sa gasim o idee mai buna pentru spotul cu Alex si Corina? Colectam toate ideile, poate oferim si un premiu, si, cel mai important, ii ajutam pe cei de la Jacobs sa scoata decent camasa … Unul dintre noi ar putea sa gazduiasca asta, Danut etc…

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s