Mi-aduc aminte cum priveam odinioară, în alte vremuri, la văcuțele de la Ferma Demonstrativă a proiectului agricol derulat de World Vision în Criț, observând, precum mulți alții care se perindau pe acolo, cât de frumoase sunt, chiar dacă puțin grăsuțe, stând și rumegând tolănite pe pajiște în briza răcoroasă a începutului de toamnă. Gândul îmi zbura, cumva, pe nesimțite către alte vaci grase și bine făcute, cele din faimosul vis al lui Faraon, care n-a putut fi dezlegat în înțelesurile sale decât de Iosif, omul dăruit de Dumnezeu cu o abilitate specială în acest scop [ Cartea Facerii 41:1-36].

Cu toții știm că în interpretarea visului vacile reprezintă ani de zile. Acești ani însă nu sunt la fel; în visul lui monarhului egiptean cele șapte vaci “grase la trup și frumoase la chip” (v.18) vor fi mâncate de altele șapte “slabe, foarte urâte la chip și sfrijite” (v.19) cum nu s-au mai văzut în toată țara Egiptului. Frumusețea relatării lui Faraon însă abia acum ni se arată. În această a doua povestire a visului cu vacile, în fața lui Iosif, el adaugă un detaliu care lipsește din prima descriere a lui, menționată editorial la începutul capitolului.

“Le-au înghițit fără să se poată cunoaște că intraseră în pântecele lor, ba încă înfățișarea lor era tot așa de urâtă ca mai înainte.” (v.21)

Adică, spune Faraon, contrar așteptărilor, deși au mâncat pe săturate, vacile cele slabe au rămas la fel de urâte la chip  și la fel de slabe. Nu au pus nimic pe ele. Oasele au rămas în continuare vizibile prin piele, aproape străpungând-o, iar burțile lor nu s-au rotunjit deloc. Nu mă mir că Faraon s-a trezit neliniștit, căci o astfel de imagine este suficient de tulburătoare pentru a a-ți tulbura multe zile de acum încolo.

Dacă ar fi vorba doar despre niște vaci poate că astfel de imagini ar putea fi reprimate mai devreme sau mai târziu din mintea celui ce a fost blagoslovit cu ele. Chiar și cel mai urât coșmar poate fi uitat, după o vreme. Interpretarea dată de Iosif însă nu ne dă pace, căci ea ne vorbește despre timp, despre anii care trec peste noi înghițindu-se unul pe celălalt cu lăcomie, fără ca noi să-i putem opri. Aceasta este drama vieților noastre, pe care o marcăm în fiecare an suflând în lumânări: de fiecare dată avem în fața ochilor alte vaci, din altă rasă și cu o altă constituție fizică, care produc un lapte cu gust diferit și care au alte pretenții de furajare. Văcuța anului ce a trecut a fost înghițită de cea a anului care ne stă în față. Uită-te bine și la aceasta: nu peste multă vreme o alta îi va lua locul înfulecând-o într-o clipită.

Detaliul menționat de Faraon nu este o observație anexată accidental mesajului principal al visului. Ne-o confirmă Iosif însuși când va spune că, după venirea anilor de foamete, “se va uita tot belșugul acesta în țara Egiptului” (v.30). Dramei succesiunii anilor, visul lui Faraon îi adaugă o alta și mai grozavă, cea a irosirii atâtor prețioși ani, a lipsei de acumulare, de îmbogățire și de creștere. Din cei șapte ani de belșug nu a mai rămas nimic, nici măcar amintirea lor! Prezentul hulpav a înghițit cu lăcomie un trecut aparent glorios; l-a devorat cu carne, oase și piele. Nici urmele copitelor nu se mai văd. Trist este că, după o astfel de masă copioasă, prezentul a rămas la fel de patetic, sărac și sfrijit. Se pare că nu a găsit nimic consistent în meniul oferit de “vremurile cele bune de demult”.

Mi-e teamă că viețile multora dintre noi pot fi descrise cu acuratețe de acest ciudat vis a lui Faraon. Ne umflăm în tinerețe cu de toate, ne îngrășăm cu tot ce ni se oferă în materie de cunoaștere, ne dezvoltăm aptitudini și abilități pentru a le folosi în carieră, în viața personală sau în slujirea aproapelui, după care, mulți, mult prea mulți, ajungem să vegetăm neconsolați în tavernele unor destine pe care nu ni le-am dorit sau pe băncile tocite ale unei biserici frecventate mai mult din obișnuință decât din dedicare față de Hristos. Nici pozele, nici casetele video, nici diplomele, nici jurnalele de amintiri nu pot să înlăture imaginea dezolantă a zgârciților ani pe care îi trăim acum. Să ajungi să trăiești atât de prost încât să nu îți mai aduci aminte măcar că odată ai trăit și bine, spuneți-mi ceva mai trist despre viața unui om. Poate că mi se pare numai mie, dar parcă acesta este și leit-motivul celor care se plâng în aceste vremuri de criză, neștiind la ce să mai tânjească pentru viitor.

Bietele vaci grase, unde s-au dus? Dar voi, sfrijitelor, încotro?

Soluția? Este aceeași ca cea propusă de Iosif cel înțelept: acumularea de provizii. “Strângeți-vă comori” ne spune și Mântuitorul în Predica de pe Munte, menționând și locul unde ar trebui ele depozitate pentru a rezista lăcomiei anilor care vin: “în Cer” (Matei 6:20). Urmărind firul predicii lui Hristos, realizezi că se referă la lucruri care țin de inimă și de calitățile acesteia: dragoste, bunătate, milă, încredere neclintită în Dumnezeu, dreptate. Nimeni nu se poate înfrupta din ele fără să crească. Cel ce se îmbogățește cu astfel de comori, ne spune Scriptura, nu va regreta niciodată. Eclesiastul, Proverbele, Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina și Pilda fecioarelor sunt doar câteva alte exemple de înțelepciune cu privire la cea mai alunecoasă resursă pe care Domnul a pus-o la dispoziția creaturilor sale: timpul.

E mult mai greu așa, însă. Spre deosebire de porci, vacile nu se îngrașă în ajun. Acumularea în iubire și înțelepciune cere răbdare. E nevoie de consecvență. E nevoie de viziune, de permanenta țintire a orizonturilor ce nu s-au arătat încă, în anticiparea veșniciei.

Privind la turma de vaci de pe pajiștea de la marginea Crițului, m-am întrebat cum ar arăta anii mei, întinși acolo pe iarbă și rumegând tacticos în liniștea naturii tulburate sporadic doar de ciripitul păsărelelor din pădurea apropiată? Și cum va arăta anul care vine când, fără să-mi ceară socoteală, îi va turna pe gât cu nesaț, pe nemestecate, pe cei care au trecut deja? Să mă îngrijorez că voi vedea un rumegător numai piele și oase înaintea ochilor?

Nu știu cum sunteți voi, dar eu găsesc o imensă provizie de pace și odihnă în cuvintele Domnului nostru, care includ și porunca înțeleaptă din Matei 6:20, niciodată depășită de mersul va…, pardon, anilor:
“… strângeți comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina, unde hoții nu le sapă și nu le fură …”

Anunțuri

7 gânduri despre “Visul lui Faraon – “Cum e posibil să te bucuri de vaci grase pe vreme de criză”

  1. Să nu spiritualizăm când trebuie materializat. Iosif a strâns comori pe pământ. Dar nu pentru el. Și nu din dorința lui, ci la visul împăratului, nici măcar la visul lui însuși. Să nu uităm că după bine poate veni și rău. Bătrânii noștrii știau asta. Modernii îmbrăcați în toți pamperșii confortului cred că viața va merge ca și acuma până își vor plăti tot credilul, și apoi și pentru copii la fel etc. Dar adevărul e că nu există nici o certidudine pentru mâine, decât că și mâine e în mâna lui Dumnezeu. Atât.

    Sufletul bogatului ce i-a rodit țarina a fost luat, dar al lui Iosif nu. Amândoi au făcut hambare și au strâns comori. Să luăm aminte!

  2. Un subiect cu tilc si bine gandit si scris;”…Ne umflăm în tinereţe cu de toate, ne îngrăşăm cu tot ce ni se oferă în materie de cunoaştere, ne dezvoltăm aptitudini şi abilităţi pentru a le folosi în carieră, sau în Biserică, după care, mulţi, mult prea mulţi, ajungem să vegetăm neconsolaţi în tavernele unor destine pe care nu ni le-am dorit sau pe băncile tocite ale unei biserici frecventate mai mult din obişnuinţă decât din dedicarea faţă de Cristos. ”
    Foarte adevarat ,dar putini inteleg mesajul.De ce ?Fiindca si azi sintem ca pe timpul cand Domnul Isus apare in persoana umana evreilor si celor din jur si tot nu au acceptat ca este Fiul lui Dumnezeu-Tatal fiindca erau prea indoctrinati si ingrijorati de cerinteele doctrinale.Dar Domnul Isus lasa mesaje si prin evangheliile scrise si epistole putem sa le cunoastem si sa meditam la ele .Pina chiar si inteleptul Solomon prin ultimul sau capitol al cartii Eclesiastul cap.12 doreste sa ne lumineze calea vietii ce o detinem in acest trup pamintesc si trecator !!Ferice de cei care inteleg mesajul si se bucura in puterea binecuvintarii si intelepciunii divine!!

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s