De ce sunt (încă) evanghelic


Cei ce au fost interesaţi în mă cunoaşte, atât în spaţiul blogosferic cât şi în viaţa “reală”, au constatat că mă prezint drept creştin evanghelic, fără să menţionez o denominaţiune concretă. Am ales să fac acest lucru pentru că realmente credinţa mea nu este încadrabilă într-o direcţie rigidă precum cea, să zicem, a unei Mărturisiri de Credinţă Baptiste; în acelaşi timp, sunt membru într-o biserică baptistă, unde, cu o anume regularitate, slujesc în cadrul timpului de studiu biblic de duminică dimineaţa. Consider că sintagma “evanghelic” are un spectru de acoperire mai larg, la nivel de credinţă asumată şi trăită, deşi este şi aceasta perfectibilă în privinţa unor înţelesuri ale termenului.

Eticheta de evanghelic nu este una uşor de purtat în zilele noastre. Dincolo de atitudinea suspicioasă şi uneori chiar răuvoitoare a unora dintre majoritarii ortodocşi, cred că cele mai grele poveri de purtat pentru noi vin nu din afară ci din interior, de la “fraţii” şi “surorile” noastre întru ”evanghelism” şi pocăinţă. Lucrez de mai bine de doi ani într-o organizaţie ( World Vision ) care cultivă buna înţelegere între angajaţi de confesiuni diferite; mai mult, am avut ocazia în această perioadă să colaborez cu preoţi, pastori şi biserici de pe paliere dogmatice total diferite şi să văd, în mod practic, că unitatea în jurul valorilor Evangheliei este nu numai dezirabilă dar şi posibilă. Am avut evenimente în care preotul ortodox, a cântat împreună de mânuţă cu creştini prezbiterieni, baptişti şi penticostali deopotrivă, spre slava aceluiaşi Tată, Cel care L-a dat pe Fiul Său ca Jertfă de Răscumpărare pentru fiecare dintre noi.

Aşadar, necazurile vin din altă parte. Creştinismul evanghelic de la noi – care, trebuie spus, nu e bine să fie identificat numai cu adunările neoprotestante sau bisericile independente de orice fel ci cuprinde şi o pitorească, din păcate mai puţin cunoscută, populaţie de creştini reformaţi maghiari sau luterani saşi – suferă de nişte boli pe care nu Internetul şi blogosfera le-au inventat, ci doar le-au scos la lumină, expunându-le cu ocazia asta şi în văzul mai puţin avizaţilor spectactori “ne-evanghelici”.

Am întors astfel pe toate feţele lenjeria evanghelică, în speranţa că o vom putea folosi fără să fie nevoie de curăţare, îmbibată cu pete greu mirositoare precum: colaboraţionismul pocăiţilor de frunte, scandaluri pe teme fierbinţi având ca pretexte banii sau nestrunitele pofte ale cărnii, diviziuni în bisericuţe tot mai mici în influenţă dar mai umflate în infatuare prostească, conflicte adolescentine între apostoli ai dreptei credinţe, politicile îndoielnice de prin comitete, comiţii şi uniuni, dialoguri surde între fracţiuni teologice, defăimări, ocări, impoliteţuri, jigniri, mitocănii, prost gust cât încape şi multe altele din acestea … cine să le mai înşire pe toate? Odinioară indiciu al principialităţii, al onoarei şi al unei etici sănătoase în relaţii, “evanghelismul” românesc tinde să ajungă o etichetă a proastei creşteri, a lipsei de cultură, a bigotismului şi a unei mândrii deşarte. Evanghelicii români se trădează cu obrăznicie, sar dintr-o luntre în alta cu o formidabilă inocenţă, zâmbesc în timp ce îţi învârt cu sadism cuţitul în rana pe care tot ei ţi-au făcut-o, şi toate astea având Scriptura sub braţ sau, mai rău, pe locul unde pretind că au o inimă încă vie. Cei care nu o fac, sunt dintre aceia care au încremenit în prostia propriei lor încrâncenări oarbe, bigoţi convinşi că Judecata le va aşterne la picioarele lor pe toţi duşmanii care au îndrăznit să îi atingă măcar cu o floare.

Nu mai insist pe partea de ethos evanghelic, binecunoscut tuturora, vizibilă la vorbă şi la port sub forma exprimărilor fandosite, a poruncilor omeneşti tot mai complicate cu privire la îmbrăcăminte şi a regulilor cu privire la ce ai voie să asculţi, să vezi, să mănânci, să bei etc, etc.

În astfel de condiţii devine tot mai interesantă ideea delimitării de această pecete dezonorantă. Ce mai are de transmis acest cuvânt lumii creştine româneşti? Că noi suntem creştini care luăm Scriptura în serios? Râd până şi vacile de la ferma noastră … Că credem într-o naştere din nou, într-o creaţie nouă în Hristos, urmare a unei convertiri? Până şi Scripturii îi e ruşine de astfel de pretenţii …

Şi totuşi … e păcat să lăsăm un cuvânt aşa de frumos, care trimite spre o identitate respectabilă a lumii creştine actuale, să fie terfelit de uzurpatori ai valorilor evanghelice. Misiunea de onoare a unui evanghelic este aceea de a fi purtătorul unor veşti bune pentru cei din jurul său şi nu de a împărşia mizerii în mediul ambiant. În acest sens, voi rămâne în continuare un evanghelic, asumându-mi cu smerenie şi o parte din ruşinea impostorilor care denaturează înţelesul acestei identităţi; în acelaşi timp, aşa cum poate aţi observat, voi continua să întind punţi de înţelegere şi dialog cu alte direcţii aparţinătoare lumii creştine în general, şi cu ortodoxia în special – motivat de nevoia pe care o văd în ţara noastră de a ne cunoaşte cu adevărat unii pe alţii şi a dialoga la nivel de idei şi valori, nu în spiritul sectar care încă mai răzbate de ambele părţi. Voi avea întotdeauna uşa deschisă pentru dialog şi cooperare cu cei ce împărtăşesc aceleaşi valori cu mine. Nu voi purta războaie; acelora care totuşi au socotit că este de datoria lor să lupte împotriva mea le spun că oferta mea de prietenie nu este închisă, în condiţiile unei reale dorinţe de restaurare a relaţiei pe principii biblice. Alin Cristea mi-a spus că îmi fac iluzii, aşa ceva nu se va întâmpla niciodată. L-aş crede dacă aş şti că toate hăţurile vieţii sale sunt în mâna lui; cum ştiu că mai are şi Domnul nostru un cuvânt de spus … daţi-mi voie să rămân un romantic visător, cu o încredere copilărească în puterea transformatoare a Crucii lui Hristos … şi ignorant în cele rele, dacă asta vrea el …

Rămân evanghelic pentru că cred în relevanţa acestor valori într-un creştinism românesc prea mult perceput drept cultură, în detrimentul unei alegeri asumate în toate consecinţele ei, pentru viaţă, dragoste de oameni şi de Dumnezeu … dacă cineva are ceva de-mi reproşat, în mod constructiv binenţeles, cu privire la felul în care reprezint aceste valori pe blogurile mele, în comentariile de pe alte bloguri etc, îl rog să o facă neîntârziat …

23 de comentarii

  1. draga Dyo, am vazut articolul acesta in FB.
    Cred ca iti voi raspunde tot printr/un articol de acelasi tip: de ce voi continua sa fiu crestin evanghelic si baptist pe deasupra in ciuda faptului ca am avut atitea dezamagiri cu mediul din care provin.
    Poate ca fiecare ar trebui sa ne gindim la faptul că aşa cum este biserica cu o grămadă de pete şi zbîrcituri, Mirele o va prezenta înaintea TAtălui frumoasă şi netedă!

    1. Realitatea spirituala a Bisericii ca Mireasa este fără îndoială încurajatoare. Ea nu excude însă responsabilitatea noastră de a mătura dintre noi aluatul străin al unei lumi care se îndepărtează tot mai mult de Domnul. Aproape că avem nevoie de un salt existenţial al naivităţii copilăreşti care să vadă dincolo de bube, mucegaiuri şi noroi … netezimea aceea tot mai greu de intuit …
      Totuşi, nu cred că e înţelept să tot visăm la imaginea ceea cu Mireasa perfectă a lui Hristos în timp ce alţii o huiduie şi îi arunca praf în ochi ca să nu vadă pe unde merge …

  2. Faceti o prezentare tare ,,neagra” a lumii evanghelice romanesti , nu e cumva exagerata aceasta viziune?
    Desigur nu exista padure fara uscaturi . Evident ca avem si noi evanghelicii bubele noastre asa cum le au ortodocsii pe ale lor. Important e sa gasim solutii de corectare .
    Dar trebuie sa fie si ceva bun in noi . Care credeti ca sunt lucrurile pozitive pe care le-au adus evanghelicii societatii romanesti dupa 1989?
    Eu stiu cateva lucruri dar vreau sa stiu si parerea dumneavoastra.

    1. Din păcate, multe din lucrurile pozitive sunt mai degrabă potenţiale decât concretizate în ceva vizibil de către societatea românească. Putem face multe lucruri bune, avem tot ce ne trebuie la îndemână, dar realizăm atât de puţine!
      Voi supăra poate spunând asta, dar realitatea e că rămân evanghelic cu speranţa că acest potenţial – virtual încă – va fi descătuşat într-o bună zi. Acum nu este, în ciuda faptului că sunt convins că îmi poţi aduce exemple, aşa cum ziceai ( chiar te rog să îmi dai câteva, spre împrospătare – încurajare … ). Este o decizie luată pe credinţa că Dumnezeu poate lucra ceva benefic pentru România prin noi – deocamdată acest lucru nu se întâmplă, suntem prea ocupaţi, cu alte afaceri, ca să ne mai intereseze şi inima Lui pentru aceasta ţară …
      Poţi însă nega vreunul din tuşeurile pe care i le-am aplicat portretizarii evanghelismului românesc?

      1. Lucruri pozitive aduse de evanghelici societatii romanesti:
        – diferite actiuni caritabile( de ex.: reconstructia unor case distruse de inundatiile din anii trecuti , actiune realizata de mai multe biserici in special -dar nunumai- din zona Clujului , in perioada 2005-2008).
        – contributii la dezvoltarea artei si culturii ( in sculptura: Liviu Mocan; in literatura: Ionatan Pirosca)
        -dezvoltarea si promovarea mass-mediei crestine( Alfa si Omega TV, Credo TV, blogurile din reteau Romania Evanghelica)

        Sunt constient ca aceste actiuni sunt putine si realizate de indivizi evanghelici , de biserici locale si nu de Uniuni de biserici sau de evanghelicii ca intreg , dar e ceva . Sigur nevoile societatii romanesti sunt numeroase , mai ales nevoia de Dumnezeu(care e cea mai mare ) si pana acum evanghelicii nu au reusit crearea unei strategii nationale(la nivel de uniuni si comunitati regionale de biserici) pt. solutionarea (macar partiala) a acestor nevoi.
        Sa speram ca vom gasi fiecare din noi atat ca indivizi cat si ca , comunitati de credinciosi( biserica locala-comunitate regionala-Uniune de biserici) solutii la aceste nevoi (coruptie , imoralitate, saracie, idolatrie, ocultism) , solutii pe care sa le implementam acolo unde suntem asezati si dupa puterile care le avem.

      2. Cu rezerve in privinta mass-mediei, pe care odata poate le voi si argumenta, sunt de acord ca nu vorbim chiar despre un vid in aceasta privinta.Poate ca, tinand cont de ponderea demografica totusi redusa a noastra intre ortodocsii majoritari, nici nu ar trebui sa pretindem mai mult. Si totusi: cred ca potentialul nostru este cu mult mai mare, de aceea sunt asa de suparat pe toate aceste nimicuri in care ne-am complacut cam de prea multa vreme …

  3. Domnule Chis,
    Credeti ca foloseste cuiva sa incercati a apara ceea ce nu se poate apara? Aveti curajul sa contestati ceea ce spune Dyo? Ma indoiesc. Atunci haideti sa ne ne concentram pe felul in care am putea spala petele si a intinde zbirciturile si sa lasam apologetica in seama Domnului.

  4. Evident ca ,,nu pot apara ceeace nu se poate apara” , stiu si eu si eu ca lucrurile nu stau roz in lumea evanghelica romaneasca . Incercam doar sa echilibrez lucrurile , prea adesea in Romania se cade in extreme .

  5. Felicitari! Sincer mi-a placut foarte mult cum ati pus problema, traim intr-o perioada foarte grea a evanghelicilor din Romania, si asta pentru ca eu cred ca ne-au preocupat mai mult diferentele dintre noi decat cea ce ne apropie.
    Sper ca aceste pete si zbacituri sa fie curatite cat mai repede de Cel care poate si vrea sa o faca!

    1. Nu sunt in masura sa raspund eu la intrebarea asta, fiind vorba de o „senzatie” … Chiar: De ce?
      Poate daca detaliati putin, incepand de la a preciza ce integeleti de fapt prin scopul WV … putem sa ne lamurim reciproc.
      Spun asta pentru ca senzatia mea este totusi diferita …

  6. Imi place spiritul pe care il transmiteti. Inteligent si de bun simt.
    O critica echilibrata.

    Bigotismul, incultura, fandoseala, mitocania, prostul gust, spiritul sectar, incrancenarea oarba pe chestiuni minore sunt zbarcituri si pete pe care doar unii le observa. Putini.

    Imi doresc, astept, ma rog pentru ziua in care miscarea evanghelica din Romania va putea sa articuleze clar, fara patima, biblic, inteligent, cu tact, mesajul glorios al Evangheliei, in contextul romanesc.

    Multumesc Dyo.

  7. Cred ca era de bun augur daca ati fi participat la o intrunire pe teme de familie cum a fost cea de la Palm Springs, unde crestini (evanghelici) de toate nuantele au petrecut cateva zile impreuna in deplina armonie, cercetand Scriptura.

    http://www.femeiastie.ro/spiritualitate/confesiuni-in-lume/conferinta-marriage-tune-up-pe-teme-de-familie-in-palm-sprin

    Odata cu cresterea numarului de evanghelici desigur se inmultesc si aspectele negative.
    Invartindu-te cu precadere in spatiul evanghelic e normal sa vezi doar defectele din mediul pe care-l frecventezi. Incearca sa iesi pt o perioada din acest spatiu si sa te intregrezi in alta parte. Abia dupa ce vei face parte din acel sistem ii vei vedea carentele. Altfel, vei continua sa te entuziasmezi cand intalnesti crestini de alte nuante, care te impresioneaza in primele 5 minute….

    1. Dupa cum se poate observa, nu suntem in Palm Springs: pe la noi, în mediul evanghelic, se încasează palme pe bune, iar asta nu de ieri, de astăzi, nici de 5 minute … Cred că aspecte negative sunt prin toate grădinile iar datoria noastră nu este să ne vârâm capul în nisip și să pretindem că totul e minunat, ci să privim cu realism la starea nostră și să facem demersuri întru schimbare.
      Imi propui câteva zile minunate în Palm Springs drept compensașie pentru ani de zile de frustrări … se strică balanța, crede-ma!

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s