Scrisoare deschisă licenţiaţilor, masteranzilor şi doctorilor în teologie din partea unui neînsemnat mirean


De câteva zile, într-o postare de pe blogul lui Marius Cruceru, s-a deschis un inutil război fraticid între două categorii putenic individualizate de creştini evanghelici. De o parte sunt pastori, licenţiaţi sau doctori în teologie; de cealaltă parte sunt amatorii, cei ce sondează cu degetul ape mult prea adânci pentru puterile lor, cele ale tainelor lui Dumnezeu şi ale gândirii despre cele sfinte. Lupta este inegală; din punct de vedere numeric cei needucaţi în ale teologiei sunt mai mulţi, dar mai prostuţi, se pare, în timp ce specialiştii în teologie sunt o minoritate. Totuşi ei au avantajul poziţiei net superioare, al unui mult mai bine antrenat simţ al limbii şi a stăpânirii mai precise a “aparatului conceptual” (ca să citez un interlocutor de pe acel blog) la care se recurge în dezbatere.
Nu mă voi obosi cu “disclaimere” cu privire la felul în care nu doresc câtuşi de puţin să minimalizez munca celor ce au trudit pe băncile seminariilor teologice; ajunge să spun că, aşa cum am pretenţia să-mi fie respectată truda academică în domeniul meu de competenţă, înţeleg şi pretenţia unui om care a studiat teologia de a fi respectat pentru efortul depus în a se instrui într-un domeniu atât de dificil. Dar …

… am observat în modul de relaţionare al specialiştilor cu mirenii unele carenţe de atitudine; venite din partea unor oameni despre care se presupune că cunosc Scripturile, ele sunt supărătoare şi, mai grav, dăunătoare celorlalţi, adică oiţelor fragile şi confuze care formează marea masă a Trupului lui Cristos, a acelor micuţi şi neînsemnaţi urmaşi ai Mântuitorului …

Îl voi descrie urmând ca de obicei regula celor trei puncte:

1. O discuţie dintre un specialist în teologie şi un mirean este, şi aşa trebuie să şi rămână, inegală. Din acest motiv specialistul are dreptul să îl urechieze pe amator în orice moment, fără ca acesta din urmă să aibă dreptul de a replica; derapajele comportamentale (e şi el om!) i se scuză din oficiu. Văzută probabil ca o deformaţie profesională, scuzabilă şi chiar de compătimit, burzuluiala doctorilor în teologie este fie asociată pitorescului unui caracter ieşit din limitele canoanelor normale fie scuzată (biblic!) prin împingerea în faţă a unor modele de notorietate: şi Cristos i-a luat la bani mărunţi pe farisei, şi Pavel pe iudaizatorii din vremea sa… Se uită însă că nici unul din cei doi nu s-a comportat în acest fel cu “micuţi” în ale dogmelor; marile lor probleme au venit tot din partea unor “doctori” în ale Scripturii şi cu aceştia au avut loc acele interacţiuni cu scântei care ne plac nouă atât de mult.

2. Specialiştii în teologie sunt atât de avansaţi în înţelegerea adevărului biblic încât noi, veşnicii novici, îi supunem la cazne inimaginabile cu opiniile noastre mustind a amatorism ieftin. Sunt nişte martiri: confuziile noastre le provoacă migrene, întrebările impertinente le rămân în gât iar timidele încercări de a aduce argumente pentru propriile opinii dau naştere unor crize de fiere care nu se pot trata decât cu priveliştea “vinovaţilor” făcuţi preş pe altarul doctrinei curate, de regulă confesionale, de care nimeni nu are voie să se atingă. Se uită faptul că diferenţele prea mari între unii şi alţii există şi datorită lipsei ucenicizării; lipsa de îmbinare a studiului în cadru formal cu practica unei continue formări a caracterului înspre şi dinspre cel ce este format ca viitor predicator, învăţător sau teolog lasă urme adânci, resimţite apoi în felul de păstorire a bisericilor.

3. Specialistul în teologie nu greşeşte niciodată. Chiar dacă s-ar întâmpla aşa ceva, nu are voie să recunoască acest lucru în faţa unui mirean. Vă daţi seama, ce s-ar întâmpla atunci? Şi aşa oricine poate spune orice în spaţiul teologic actual! Destul de rău. Cei ce nu au diplome şi doctorate în teologie să-şi vadă de treburile lor! Teologul, ca şi doctorul, trebuie crezut pe cuvânt. Punct! Practica ne arată însă că şi doctorii pot ucide, cu toate diplomele lor; la fel, au fost destui teologi care au tras după ei mii de oameni în dezbinări şi frângeri de congregaţii. Când doi oameni ai Cuvântului precum, să zicem, Iosif Ţon şi Paul Negruţ, sunt în dezacord, noi ce să facem? Îi alegem după ochi frumoşi? După numărul de aderenţi? Nu cumva ne punem pe genunchi iar apoi, cu Scriptura în mână, cercetăm să vedem care dintre ei merge pe calea cea bună?

Dragii noştri păstori, învăţători, licenţiaţi şi doctori în teologie …

Vă rugăm să luaţi seama şi la noi, cei mai neînsemnaţi urmaşi ai lui Cristos, când mai ieşiţi în agora creştină pentru a împărtăşi din ceea ce Domnul v-a dăruit în cunoaştere şi înţelepciune:

  • Nu vrem să vă luăm diplomele. Sunt ale voastre, le meritaţi; ceea ce vă aparţine prin trudă, dăruire şi har de la Domnul nimeni nu o să vă ia niciodată.
  • Diplomele voastre, sper, le-aţi obţinut nu pentru a le afişa ca pe o carte de vizită în lume, ci pentru a ne sluji nouă, celor ce n-am plătit preţul studiilor voastre. Nu ele vor fi cununa voastră de slavă înaintea Domnului, ci noi! ( 1 Tes 2:19-20)
  • Iertaţi-ne întrebările confuze, amestecul de termeni şi inexactităţile lingvistice. În spatele lor se ascund frământări profunde, probleme de viaţă: noi suntem mai puţin familiarizaţi cu lumea ideilor … noi suferim în lumea reală. Suntem convinşi că vă puteţi relaţiona la trăirile noastre şi la necazurile cu care ne confruntăm zi de zi. Trebuie doar să vreţi.
  • Nu avem nici noi întotdeauna cea mai bună atitudine atunci când vă interpelăm. Dar … dacă şi pentru voi e greu când un om de talia lui Iosif Ţon vă trădează crezul … ia ghiciţi ce se întâmplă în sufletele noastre!
  • Nu o diplomă dă dreptul unui om de a vorbi în viaţa altuia ci prezenţa reală, inteligibilă, a chipului lui Cristos în el. Până nu eşti un exemplu în slujire, în mustare, în iubire şi mângâiere, în viaţa de familie, la muncă sau pe blog … nu poţi să călăuzeşti tu pe alţii întru sfinţire.
  • Nu ştiu ce ne-am face fără voi. Vă citim cărţile, vă urmărim articolele, studiile şi predicile. Pentru noi le-aţi realizat. Sunteţi, oricât de cârcotaşi am fi, extrem de importanţi pentru stabilitatea şi durabilitatea lucrarilor care se fac în bisericile noastre.
  • Nu în ultimul rând, voi existaţi datorită nouă, mai exact, tocmai datorită imperfecţiunilor noastre. Dacă am fi fost deja desăvârşiţi Domnul nu ar fi avut nevoie nici de voi şi nici de studiile voastre. Ni se cere să vă respectăm, e adevărat, şi să vă facem povara mai uşoară – nu cred însă că vă veţi putea scuza ieşirile din decor aruncând vina pe noi. Înaintea lui Dumnezeu, la judecată, fiecare va da socoteală de ce a lucrat în dragoste şi nu de i-au făcut alţii lui.

P.S. Eu sunt un laic. Pot fi, din această cauză, acuzat de subiectivism. Îmi asum acest risc, după cum recunosc şi posibilitatea ca eu să nu înţeleg cu adevărat ceea ce se întâmplă în inima unui om care a buchisit cu răbdare şi perseverenţă doctrinele creştine. Poate vreunul dintre voi teologii ne va răspunde nouă, celor care nu vă înţelegem, şi ne va ajuta să întindem punţi de comunicare între noi toţi … în loc să ducem aceasta luptă oarbă şi fără sens …

Anunțuri

13 gânduri despre “Scrisoare deschisă licenţiaţilor, masteranzilor şi doctorilor în teologie din partea unui neînsemnat mirean

  1. Draga Dyo,
    Imi permit sa incerc un raspuns, pentruca sunt undeva intre cele doua categorii – sunt un (aproape) teolog – deoarece am intrat tirziu in domeniu si voi fi mereu un neterminat si, in acelasi timp, sunt un (aproape) laic – deoarece fratii si-au pus odata miinile peste mine in Biserica Filocalia, pe vremea cind aceasta era un spatiu non-confesional; de unde decurge, din perspectiva anglicana la care am aderat ulterior, ca aceasta ‘nu se pune’. Sunt, deci un teolog laic, un fel de struto-camila.
    In al doilea rind, in mod deliberat nu urmaresc disputele de pe blogul lui Marius. Am si asa destule pricini zilnice de enervare. Nu mai am nevoie de o sumedenie in plus. Desi am multa pretuire pentru talentele lui Marius si mai ales pentru ce era cindva – asa cum se stravede din cind in ceea ce scrie, asa cum am afirmat adeseori, am mari rezerve fata de ceea ce a devenit sub influenta paulina. Mai mult decit atit, sunt alergic la multi dintre cei care frecventeaza acel forum de discutii. Si aici nu ma refer la cei sinceri cautatori ai adevarului, ci la semidocii care cred ca stiu totul si pot pune cu usurinta etichete ieftine pe orice.
    Sunt de acord, in principiu cu analiza ta. Specialistii tind sa afiseze aere de superioritate (de cele mai multe ori nejustificate) fata de amatori, iar amatorii, evanghelicii fiind, fac confuzie intre ‘preotia universala a credinciosilor’ si darul )ne)universal al invataturii.
    Cred insa ca, tu fiind laic, si amator (chiar daca unul foarte instruit) in ale teologiei, risti sa fii mult prea pozitiv cu cei pe care-i reprezinti.
    In mod deliberat n-am spus ca esti pre asspru cu clericii, caci cred ca nu s-a inventat inca un grad prea mare de asprime in raport cu ceea ce merita ei in calitate de categorie eclesiala (si la asta se refera Scriptura cind zice sa vor primi o judecata mai aspra). Exista, din pacate, intre cei carora le iei apararea, multa prostie insotita de superbie si multa rautate asezonata de autosuuficienta. Asa fiind, ei merita nu de putine ori tratamentele aspre ale spepcialistilor, fie acestia clerici sau laici.
    Cam atit, deocamdata.

    1. Natural, daca m-am erijat ca portavoce a unei asa mari mase de oameni, mi-am asumat sa ii „reprezint” si pe aceia de care vorbesti – i-as numi rai si fuduli – care merita sa fie scuturati din cand in cand, pentru deymortire. De cealalta parte am avut privilegiul de a discuta cu oameni care au o frumoasa istorie a studiului pe Cuvant si a gandirii crestine, care nu s-au zborsit la prima intrebare mai incomoda sau la sugestia ca am rezerve cu privire la felul in care ei pun problema.
      Asadar, datorita generalizarilor, un demers ca al meu nu poate fi decat nedrept pentru unii; ca de obicei insa, „ceilalti” vor gasi căi de a ocoli ideea acestui mesaj al meu şi de a continua sa privească de sus pe cei cărora ar trebui să le fie călăuze.

  2. Dyo, chiar crezi serios ca asta am incercat sa fac eu prin acest comentariu? Chiar daca nu ne cunoastem foarte binem credeam ca stii destule despre mine ca sa nu ma suspectezi de asa ceva.
    Nu cei ‘care au o frumoasa istorie a studiului pe Cuvant si a gandirii crestine’ ma deranjeaza pe mine. Pe acestia incerc sa-i incurajez cum pot (stiu ca nu pot destul, dar incerc) si nu cred ca am incercat vreodata sa le pun pumnul in gura sau sa le ridiculizez intrebarile. Dar, cine stie, se poate sa ma insel. te rog mult sa ma luminezi. Sut gata sa ascult. Cu seriozitate.

    1. Nici pe departe! In ce ma priveste, daca am avut vreo lamurire sau o indrumare de primit din partea ta nu am ezitat sa o cer si … nu ma plang, mi-ai raspuns cu promptitudine. Eu ma refeream la cateva persoane specifice din acea zona a evanghelismului de NE al Romaniei, pe care nu le voi nominaliza, si care ne-au luat cu fulgi cu tot pe „boboci” in discutiile de pe blogul mentionat de tine, si numai acolo …
      Eu nu suspectez oameni … daca am evidente îi confrunt. Mesajul meu era o explicatie a starii ingrate in care m-am pus lansand o provocare ca asta, din partea unei mase difuze de oameni catre o alta, care nici ea nu este omogena si usor de adresat prin diversitatea personalitatilor care o compun…

  3. Dyo,
    Eu apreciez curajut tau de a te expune. Daca o faci insa, mergi pina la capat.
    Nu stiu cine sunt persoanele din Nord-Est la care te referi, desi am si eu vagi banuieli cu privire la tsucalarul unui fost presedinte, si el un presedinte mai mic-mic-mititel, dar nu ma hazardez.
    Eu zic sa-i confrunti direct si explicit, cum spune Scriptura, ‘ca sa le fie rusine’ (desi, daca e vorba de personajul rural la care ma gindesc, nu e nici o sansa) sau macar sa fie altii preveniti.

  4. Dyo, pamfletul tău are valoare dacă s-a născut în urma unei experienţe mai bogate, chiar dacă triste, decât schimburile aprinse de comentarii de pe blogul lui Marius Cruceru la postarile despre relaţia dintre Ţon şi Străjerii, în care protagoniştii academici au fost doar doi (pe lângă gazda blogului): Otniel Vereş şi Ciprian Simuţ. Nu cred că toţi cei care am ales să studiem teologia la nivel universitar şi post-universitar merităm generalizările ironic-dojenitoare cuprinse în pamfletul de mai sus. Totuşi, ca atenţionare… poate ne prinde bine.

    1. Trei mentiuni legate de remarcile tale (e numarul meu preferat, se pare):
      1. Da, postarea asta (pe care nu mi-o asum neaparat ca pamflet … vezi pct. 3) s-a nascut dintr-o mai vasta experienta … cam vreo cinsprezece anisori de umblare cu Domnul – cu mentiunea că m-am nascut intr-o familie ortodoxă şi deci nu am fost obisnuit cu unele metehne (sau cum zice Danut, patologii) evanghelice. Exista o legatura mai subtire cu cei şapte ani de acasa si poate ca va exista o aprofundare a acestei directii …
      2. Toată nebunia asta cu Ţon, Strajerii, Cruceru, Negruţ şi Bodo ne ofera o scoatere la rampa a unor boli latente, bine ascunse si de prea putini cunoscute ale spatiului evanghelic romanesc. Atat si nimic mai mult. Am o categorie pe blog, numita Metehne evanghelice unde voi continua sa aduc la lumina, pe rand, aceste lucruri care nu ne onoreaza ca oameni ai Cuvântului
      3. Sper ca nu se inţelege, şi de aceea nu aş vrea să rămână această postare la categoria pamflet, că vreau sa demasc, să înfierez, să demolez; îmi doresc totuşi ca finalul ei să rămână partea care dă de gândit. Avem nevoie de pastori, învăţători şi teologi de calitate şi nu propun să îi înlocuim pe cei care sunt deja (poate numai pe unii … 🙂 ) ci întoarcerea la slujire.
      Nu, nu meritaţi cu toţii aceste generalizari … slavă Domnului!
      Poate te ajută să înţelegi starea mea de spirit o postare „mai veche”, De ce sunt evanghelic.

  5. Am întrat accidental pe bogul dvs, cautam pe boul asta de google material privitor la acesti strajeri daotrita stiri -bomba cu ultima „boacana” a dl Ton. Am zabovit la recenzia facuta de dvs carti dl I.T” Credinta Adevarata” va felicit! Nu am citit-o (ultima varianta), insa înainte de 89 mi-a cazut prin mâna o varianta pe care cu greu am citi-o fara ai trimite ceva gânduri neoase autorului, din aceleasi motive expuse si de dvs in recenzie.

    Imi place stilul dvs, tematica abordata, in mediu evanghelic prin care am inceput vagabonda online, pierde timpul , a-mi toci si nervi , trebuie sa recunosc ca blogul dvs m-a mai inseninat putin. Nu va ascund ca chiar blogul dl Cruceru mi-a creat multe dureri care au mai fatat si ceva gânduri neoase spre d-sa trimise. Il consider complect neserios, infatuat cum dealtfel sunt si majoritatea evanghelicilor fie ei laici ori pastori , nu nu ma refer la moralitatea cuiva, nu ma intereseaza pacatele, slabicunile nimanui, ci eu ma refer la inconsecventa, labilitate globala, boala generalizata in rândul NP , in care predicatori sunt vioara prima. Întâmplarea face ca sa prind via satelit un nou post tv, al carismaticilor români, strajeri, unde într-o seara pe când ma plimbam in pauza (reclama), cu telecomanda l-am prins pe Cruceru predicând… a doua predica nu mai vreau auzi si nici vocea ori figura nu mai vreau vedea-auzi vreodata. Cel putin I.T este si profesor, este si predicator si nitel teolog, nu cum afirma Cruceru ca nu ar fi teolog… haida-deh.

    Pe calpodu Cruceru sunt majoritatea pastorilor dvs (NP) , nu vad pentruce v-ar fi teama de ei.. nu vad de ce nu le-ati mai trage si câte una peste botisor cum adesea o cer, ptr ca nimeni nu le-o da la timp s-au obraznicit tare rau. Multumesc lui Dumnezeu ca m-a ferit fi prins in navaodul NP, mai degraba as opta ptr ateism decât indobitoci , pune sub biciul unui tractorist facut teolog-pastor.

  6. dio, cred ca sunt la acelasi nivel cu tine la stelutze mai ales la a treia. nu sunt ordinat, asa ca am fost, sunt si voi fi un laic. chiar cind am predat le-am spus studentilor ca in afara rezultatelor studiului academic intre noi pot exista deosebiri dar nu acestea conteaza pentru mine. asemanarile sunt mai semnificative. in plus, eu n-am de unde sa stiu daca nu cumva un student este mai inaintat pe calea credintei ca mine, asa ca, in afara preciziei academice, totul este relativ.
    de cele mai multe ori teologia a stricat decit a zidit, marii teologi gresesc la fel de bine sau rau, ca oricine de pe pamintul asta. ce simplu ar fi fara ei…

    da-i nainte ca-i dai bine!

  7. Multumesc Dyo ca m-ai avut si pe mine ( ca nespecialist) in vedere prin aceasta „Scrisoare deschisa…” !
    Salutari din partea mea: poenar-ilor, precup-etilor, lucaci-lor, ostafi-lor…cit si celorlalti dumbraveni de pe Libertatii!

  8. Cum adica?
    „De atita vreme sunt cu tine …pe bloguri…si inca nu m-ai cunoscut”?
    Sunt un Barthimeu care crede ca …vede un pic mai bine !
    „Ziua’aceea nu-i departe…” vei afla poate curind…!

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s