Astăzi am procedat la un rebranding. În cele unsprezece luni de activitate ale blogului, ἐσμέν s-a dorit a fi o trimitere la disconfortul, pentru cei ce se culcă pe o ureche, al însăşi faptului că suntem aici, că nu putem fi ignoraţi, daţi deoparte, şterşi cu buretele, anexaţi unei note de subsol al unui appendice de dicţionar horticol. Noi, adică, evanghelicii patriei noastre, cu întreg pitorescul ethosului unic, incolor, inodor şi apofatic inaccesibil majoritarilor ortodocşi. Sunt conştient însă că în România noastră de obârşie daco-romană un nume scris pe caractere greceşti “nu merge” aşa că m-am hotărât să intru şi eu în rândul lumii.
“Frică şi cutremur” este noul nume pe care vreau să îl dau blogului. Nu, nu este o aluzie la Filipeni 2:12 şi nici la faimosul eseu al lui Kierkegaard. Sunt mult mai “lumesc” în motivaţia mea.
Îi spun frică pentru că nu vreau să las gânduri nerostite până la capăt; îi spun cutremur pentru că îmi aduce aminte de responsabilitatea de a nu rosti nimic în plus, de a filtra orice cuvânt nefolositor. Cele două împreună îmi vor ghida, sper, modul de a scrie şi de a interacţiona cu cei deschişi la discuţii neîncimentate în dogmatismul rece şi monoton al retoricii sectare.
Îmi dau seama însă că în păienjenişul blogosferic românesc este posibil să mai existe vreun blog cu acest nume. Eu am căutat pe Google şi nu am găsit nici unul. Totuşi, dacă cineva descoperă un aşa afront, rog să îmi comunice. Nu vorbim de o marca înregistrată dar vreau ca noul nume al acestui blog să nu fie grevat de neplăcute şi jenante conflicte de “brand” cu alţi tovarăşi de suferinţă din blogosferă. În caz de forţă majoră mai am şi alte variante la dispoziţie …
dyo 
Vad ca ai schimbat numele, dar nu si bannerul. Poate ca unul nou ar sublinia schimbarea de perspectiva, chiar daca nu de… narav
Lucrez la unul … vreau sa fiu sigur insa ca acesta va si ramane numele final …
Si vechiul nume cum se traducea? Sau nu avea traducere?
Persoana I plural, indicativ (binenteles in greaca): (noi) suntem.
Multumesc pentru edificare! 🙂
Succes Dyo! Te urmaresc cu placere de catava vreme si trebuie sa marturisesc ca ma impresioneaza coerenta ta dar si bunul simt al remarcilor pe care le faci pe blog. Opiniile noastre coincid si daca ar fi fost sa fi avut un blog, ar fi semanat (ca si continut) destul de mult cu al tau. Sper ca si de acum inainte sa ramai conectat la realitate si la fel de incisiv sa ne aduci aminte, cu frica si cutremur, ca existam.
Probabil ca intr-o zi ne vom cunoaste personal, lucru care, marturisesc, mi-ar face placere.
Am cam repetat „marturisesc” din cauza ca scriam si citeam de pe blogul tau in acelasi timp. Inca o dovada ca nu sunt un mic Napoleon. Sorry!
Nici un bai, am observat si eu ca am tendinta de a „marturisi” mult … Multumesc de aprecieri!
Cu frica n-am nemica/însă tremur la cu-tremur.
Tremur nu vine de la tremurici subiectu la modă, nu?
No way! (:
Era mai faina varianta aleasa de „tabloid” Nu de alta dar si preapiosi s-au tabloizat, frica si cutremur fata de cuvântu rostit NU ma exista, deci responsabilitate a fost pusa in cui.
sa speram ca vei continua sa ne cutremuri de ne va apuca si pe noi frica.
be carefull what you wish for 🙂