Suferinţă, martiraj şi răsplătire – visul de aur al lui Iosif Ţon


Există lucruri pe lumea asta care prin discreţie şi chiar absenţă din orizontul vieţuirii noastre ne fac un imens pustiu de bine. Asta, binenţeles, până într-o zi când hodoronc-tronc ne sunt deşărtate cu o nedisimulată obrăznicie în ogradă, aşa ca ne râdă în pumni toţi vecinii de pe uliţă şi să n-avem noi de ce dormi noaptea.  Uneori am impresia că anumite lucruri sunt create tocmai pentru a nu ne lăsa în pace, piedici fie în calea unei binemeritate odihne pe drum, fie în urcuşul nostru spre înălţimi …

Luaţi-i de pildă pe aceşti străjeri. Abia auzisem, cu totul accidental, despre o mişcare inaugurată de un anume Peia prin Bucureşti, cică una de post şi rugăciune. Fain lucru. Informaţia mi-a intrat pe o ureche şi mi-a ieşit pe cealaltă. A trebuit să iasă Iosif Ţon la rampă cu declaraţia sa de adeziune pentru ca butoiul cu varză acrită în mare secret să se transforme într-o curată dinamită pentru lumea eveanghelică de pe la noi. Ca să v-o spun pe aia dreaptă, înainte de adeziune nu i-am prea acordat atenţie nici lui Ţon. Nu l-am auzit decât o singură dată vorbind live şi nu am citit decât o carte de-a sa, şi aceea foarte subţire la propriu şi la figurat (Credinţa Adevărată, pe care am şi comentat-o la un moment dat pe blog). Am primit odată cadou o serie de CD-uri în format mp3 cu predici de-ale sale: nu le-am ascultat niciodată. Brusc, m-am trezit că am ajuns să-i citesc comunicatele, explicaţiile şi omiliile despre darurile Duhului … iată că nu fac ce vreau ci fac ce urăsc

Nu cumva le-am dat prea multă apă la moară acestora? Nu cumva le-am făcut un imens serviciu publicitar, mai mare chiar decât gestul lui Iosif Ţon, prin agăţarea de talange la gâtul acestor lupi care s-au strecurat cu mare viclenie prin stânişoarele baptiste şi penticostale? Marius Cruceru spune că nu; dimpotrivă, de-acum încolo vor face zgomot la fiecare pas …

Am observat însă o capcană în care riscăm să cădem noi, baptiştii serioşi, cu capul pe umeri, care abordăm Scriptura metodic, ordonat, fără emoţionalisme ieftine … Priviţi puţin la reacţiile adverse străjerilor apărute din partea liderilor baptişti … nu vi le mai listez aici, hai recunoaşteţi că le ştiţi pe de rost … nu-i aşa că cele mai multe dintre ele sunt în esenţă emoţionale? Chiar şi atunci când au mai apărut şi opinii echilibrate … au explodat comentariile. Baptişti cu sânge rece au ajuns să nu-şi mai poată controla sentimentele; dacă literele ar putea vorbi, dacă tastele ne-ar putea cuantifica încordarea degetelor care le lovesc intempestiv, poate nu am trece aşa uşor peste felul în care ne lăsăm purtaţi de val şi controlaţi de alte “duhuri”. Mai pe româneşte, am intrat pe terenul lor, al străjerilor simţitori şi manipulatori. Jucăm în deplasare oameni buni! Pe tărâmul reacţiilor emoţionale, al zeflemelelor, al fanteziilor duhovniceşti şi al pioşeniei clădite cu multă rugăciune (în limbi chiar!) şi cu mult post, nu avem nici o şansă!

Teoretic avem arme mai bune, avem Cuvântul, avem dreapta judecată încă de partea noastră şi terţiul exclus pe deasupra (mulţumesc lui Agnusstick că mi-a adus aminte…); de ce să punem aceste arme jos şi intrăm în jocul lor perfid şi manipulator, prin mlaştinile fără formă şi fără fond ale istericalelor străjeriste? Asemeni unui Mircea Cel Bătrân, dacă nu cumva am fost duşi de nas la lecţia aceea de istorie, am fost atraşi într-o zonă strâmtă, incomfortabilă, neprietenoasă; mai urmează bolovanii îngrămădiţi cu multă charismă peste noi toţi ca să devenim ceea ce nu ne dorim în ruptul capului: istorie bună pentru un manual de seminar … şi atât.

Şi dacă vom ieşi din vale încă vii, doar brăzdaţi în creştete de cucuie sfinte, tot mai îmi este teamă de un lucru: de martiri. Iosif Ţon este primul pe listă. E bătrân şi, din această cauză, mai fragil. Nu va putea ţine piept săgeţilor atâtor tineri, unii dintre ei, fie-mi iertat că spun asta, animaţi de nimic altceva decât de complexele davidice ale uciderii de uriaşi. Eventual, poate tocmai datorită stresului infernal în care singur s-a aruncat, va sucomba. Să vedeţi atunci câţi nu îl vor jeli, întocmai ca în cazul lui Păunescu! Omul va pleca, postările de pe strajeri.ro se vor volatiliza în eterul virtual; vor rămâne însă pentru mulţi miile de predici, cărţile scrise, Europa Liberă, seminariile etc. Va rămâne în conştiinţa evanghelică românească drept martirul Ţon. Atunci să vă văd. Dacă astăzi un clip mai deochiat al străjerilor, în sens spiritual vorbesc (la ce vă stă capul?!?), ne face să zâmbim, să plângem, să-i ridiculizăm pe străjeri şi să realizăm dimensiunea hăului în care s-a aruncat Iosif Ţon când a ales să-i urmeze pe aceşti schismatici, atunci când omul va deveni legendă nu cred că cineva îşi va mai permite să râdă. Va fi răzbunarea lui Iosif Ţon, plata sa pentru cei ce în loc să-l pună la respect pe teritoriul exegezei biblice, al apologeticii, al istoriei Bisericii şi, de ce nu, al bunului simţ, au ales să-i răspundă cu jumătăţi de simţire, cu frânturi de nerv adolescentin şi cu zeflemele la adresa prostioarelor din filmuleţele de pe YouTube …

Poate că nu e totul pierdut şi se mai poate face ceva …

 

1 comentariu

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s