Experimentul „Iosif Ţon” s-a încheiat. Iată rezultatele.


Cu două zile în urmă am lansat pe blogurile mele un experiment. Binenţeles, pentru ca el să fie cât mai relevant nu am spus altora despre asta (cu trei excepţii). Scopul experimentului a fost acela de a verifica valoarea de marketing numelui lui Iosif Ţon în spaţiul virtual al Internetului. Nu sunt sociolog, nici specialist în marketing, aşa că experimentul meu este inevitabil umbrit de spectrul unui amatorism pe care mi-l asum. Totuşi, cred că rezultatele pe care vi le voi oferi în continuare nu sunt de neglijat; dimpotrivă, ele ar trebui să ne pună serios pe gânduri cu privire la calitatea mărturiei evanghelice aşa cum este ea reflectată de blogosfera românească.

În ce a constat experimentul?

Pe acest blog, “Frică şi cutremur”, am scris o postare scurtă, scurtă de tot, în care făceam trimitere la un “text incendiar” cu privire la Iosif Ţon pe un alt blog. Iată textul cu pricina:

Răstălmaciu a intrat şi el în arenă cu un text incendiar despre Iosif Ţon. O fi de susţinere a lui, o fi un atac? Vă las pe voi să judecaţi … Îl puteţi citi AICI.

Pe blogul incriminat am postat un articolaş destul de scurt, intitulat simplu “Iosif Ţon …”, cu următorul conţinut:

Ieşind din maşină acum câteva minute am constatat că vântul s-a înteţit grozav. Deşi e seară deja, se poate vedea la orizont cenuşiul ameninţător al unor nori care vin din nord. Pe fondul întunecat, silueta cetăţii se insinueaza semeaţă; orice va veni, ploaie, lapoviţă, ninsoare sau chiar furtună, ea, cetatea, va rămâne acolo …

Eu în schimb, trebuie să intru în casă. Nu e de stat prea mult afară. O să pot eventual să ies la geam. De acolo, protejat in spatele termopanului, voi privi desfăşurarea ostilităţilor meteorologice, cu o ceaşcă de ceai fierbinte la dispoziţie.

Dacă o să ningă fără măsură, mâine voi avea probleme cu deplasarea la Criţ. Totuşi, am cauciucuri de iarnă; o să mă descurc eu cumva. E linişte acum. Copii s-au culcat. Voi face şi eu acelaşi lucru. Astăzi am făcut tot ce mi-am propus şi totuşi nu sunt mulţumit. Dar … nu-i nimic: mâine este o nouă zi

Dezamăgiţi?

O postare mai degrabă meteorologică, fără o legătură cu bătrânul baptist atât de mediatizat în ultimele săptămâni. Cele două postări “surori” au fost publicate aproape simultan în blogosferă urmând ca, mai departe, să observ ce se întâmplă …

Ca să înţelegeţi despre ce vorbim aici, trebuie să vă spun că Răstâlmaciu este un blog relativ nou, lansat pe 31 Iulie 2010. Ideea de la care am plecat era cea a unui blog care să se ocupe şi de alte problematici decât cele evanghelice; Frică şi Cutremur devenise oarecum împrăştiat în prea multe direcţii şi riscam să-i diluez aroma de “tabloid evanghelic”. Pentru că nu am prea avut timp de el, am publicat destul de puţine lucruri acolo. Rezultatul? Înainte de experiment, blogul era pierdut undeva pe locul 43847 în Zelist, având ameţitoarea cotă de 882 accesări. Cea mai glorioasă zi a existenţei sale fusese 22 noiembrie 2010, datorată reculului de pe Frică şi Cutremur, aflat în acea perioadă pe baricadele luptei baptiştii pur-sânge şi străjerii trădători de dreaptă-credinţă.

Ce s-a întâmplat?

Imediat, în mai puţin de 5 minute, clickurile au început să duduie. Am deschis Feedjit Live către ambele bloguri pentru a le urmări în paralel. Împreună cu soţia mea, una din persoanele care binenţeles ştia de experiment, am putut observa funcţionarea cu precizie aproape metronomică a “capcanei” în primele cincisprezece de minute: intrare pe Frică şi cutremur, iar apoi, la vreo 30 de secunde distanţă, pe Răstâlmaciu.

Unii au prins ideea repede, alţii nu. Au fost inclusiv încercări de a găsi vreun mesaj codificat cu privire la Iosif Ţon între norii ameninţători de deasupra Sighişoarei deşi nu am intenţionat să fiu alegoric în vreun fel. Alţii au luat mesajul exact aşa cum este şi chiar mi-au urat de bine pe Facebook, în faţa provocării pe care zăpada o aşternea în calea mea în ziua următoare …

Ce s-a întâmplat cu Răstâlmaciu în următoarele ore?

A crescut într-o zi cât alţii în zece:

A intrat în Top 100 WP;  la un moment dat şi-a depăşit fratele mai mare “Frică şi Cutremur” atât la accesări cât şi la poziţia în top:

Asta se datorează şi lui Alin Cristea care a semnalat pe România Evanghelică neobrăzata ascensiune a mea în Top 100 WP cu două bloguri:

Nr.1 in Top 100 WP (10.12.2010)

Dionis Bodiu cu doua bloguri in Top 100 WP (10.12.2010)

Hawt Post – 9 Decembrie 2010 (3)

Iată cum arăta graficul de accesări al lui Răstâlmaciu undeva pe la la ora 20 a serii de ieri (vineri, 10 decembrie):

Observaţii

Numele lui Iosif Ţon a adus acestui pui de blog în total vreo 400 de accesări, în doar 24 de ore! Felicitări, frate Ţon! Eşti tare! Greutatea numelui tău nu poate fi ignorată decât de naivi. Atenţie însă: reversul este şi el devastator. Dacă numele Iosif Ţon va lua locul altui Nume, dacă asemeni Beatles-ilor vei ajunge mai celebru decât Cel cu care vrei să te uneşti în fiecare zi … mi-e că vei sfârşi ca aceştia, desfăcut, împrăştiat în bucăţele (metaforic vorbind, desigur) şi lipsit de o reală finalitate în impact.

Dacă înainte încă mai aveam dubii cu privire la greutatea deciziei lui Iosif Ţon de a se alătura Străjerilor, acum sunt tot mai conştient de impactul ei. Aseară am avut răbdare să ascult în întregime mesajul său rostit la întâlnirea de la Felix. Chiar dacă nu suntem cu toţii de acord în privinţa asta, şi nu agreem noua sa teologie „de pionierat”, eu tot o spun: omul este lucid, plin de vitalitate, pasionat şi determinat să meargă până la capăt în această lucrare. Ameninţarea este reală. Frica inamicilor lui Ţon este justificată. Omul şi-a pus reputaţia la bătaie în acest demers şi va merge până în pânzele albe în a şi-o apăra, ridicând astfel sus de tot pe firmamentul evanghelismului românesc această incomodă, imatură dar provocatoare lucrare numită “Străjerii”. În lipsa unor răspunsuri coerente, a unei argumentări ascuţite pe Cuvânt nu pe cuvinte pleznite din colţuri de amvon, riscurile adâncirii crizei, pe care începe s-o simtă şi Marius Cruceru, devin de-a dreptul copleştoare. Sunt curios cine va mai rămâne în picioare, la sfârşit, şi va mai avea puterea să facă bilanţul victimelor …

31 de gânduri despre “Experimentul „Iosif Ţon” s-a încheiat. Iată rezultatele.

  1. Interesant experiment si reale concluzii, frate Dionis-:)
    Imi puneam intrebarea oare ” ce ii motiveaza pe fratii evanghelici sa petreaca asa de mult timp in polemici si argumentari….”
    timp….au? energie…au? si ceasul vremii isi continua ritmul catre ora 12

    1. Încerc niste variante: grija faţă de oiţe la unii, grija faţă de scaune la alţii, sectarism ieftin, „duhurile rele” dupa cum ar zice Strajerii, firea pamanteasca ar zice GM, spiritul balcanic prezent si in bisericile noastre, pacatul originar, futilitatea oricarei religii ar zice ateii … Eu cred ca Domnul ne scoate la lumina si ne face de râs „pocainta”. Părerea mea …

    2. Draga Ligia….frumoasä si adeväratä observatie dar ai uitata sä specifici:bani… au?….
      Cu salarii de mii de dolari…ce sä facä si ei?!….decät sä stea pe net…sä dea cu pietre…in unul si altul….dacä intri la ei pe blog si nu ii lauzi a doua oarä iti trimite un mesaj:”sfat:……………..”si iti spune prieteneste „La revedere!……….ar fi multe de zis dar faptele vorbesc mai bine…
      Marele Pästor sä se indure si de aceste oi rätäcite!!!!!!!!!!!!

      1. interesant…..
        deci s-a gäsit cine sunt oile rätäcite…..e si asta o variantä…..
        Ce bine cä nu suntem noi cu selectiile cä ne-am incurca räu…..

        Totdeauna m-am bucurat cä Domnul este drep si cä va face dreptate……..pentru cä existä prea multä nedreptate………………sä nu mai amintesc cazuri in trend…..

        ” Eu sunt cu Tine cand ti-e greu cand simti ca nu mai poti
        Cand cei din jur te-au parasit si prietenii chiar toti
        Cand Tu te bucuri Eu zambesc , ma simt atat de bine
        Iar cand Tu plangi, ma intristez si stau si plang cu Tine. „

      2. Da, intr-adevär sunt multe oi rätäcite de diferite nuante
        si nici un sfat nu-i mai ajutä…..
        dar cel mai frumos lucru e atunci cänd Domnul trezeste duhul lor asa cum i l-a trezit lui Cir…
        „Frica de Dumnezeu reprezinta inceputul cunoasterii; intelepciunea si invatatura pacalesc dispretul.

        Spune-i intelepciunii “Tu esti sora mea!”, iar compasiunii spune-i “Prieten!”.”

        SÄ RÄMÄNEM IN EL ,IZVORUL INTELEPCIUNII DESÄVÄRSITE!

  2. @ boborul
    Daca cu astfel de dejectii crezi ca faci un bine ortodoxiei … ai ratat ideea rau de tot. Nu vad nici cea mai mica urma de theosis in mizeriile pe care le-ai scris si esti la ani lumina de spiritualitatea reala a ortodoxiei pe care pretinzi ca o aperi.
    In orice caz, eu nu permit pe blogul meu manifestari rudimentare ca cea din postarea ta.
    Drum bun! Poate te pocaiesti …
    Dyo

  3. Este evident că numele lui Iosif Țon este hiperprezent în această perioadă pe CÎTEVA bloguri din blogosfera evanghelică (peste 1.000 de bloguri).

    Dar nu este la fel de evident că oricine scrie despre Iosif Țon face rost automat de multe clickuri.

    La chestiunea aceasta am și contraargumentat pe Facebo0k cu Andrei Jităreanu. Am dat două exemple de postări pe România Evanghelică (6.100 de postări) care nu aveau legătură cu Cazul Iosif Țon și care au fost pe primul loc în Top Posts sau pe al doilea, pe blogul indicat. Și acum adaug al treilea exemplu.

    1. Joi, 2 decembrie 2010, ora 12.35 – Top Posts pe România Evanghelică: România-i țara mea

    2. 8 decembrie 2010, ora 21.45, Top Posts pe România Evanghelică:

    – Cazul Iosif Țon – Declarații
    – Maxima zilei – 7 decembrie 2010

    Am popularizat cele două postări pe canale precum Messenger, Facebook, Twitter.

    Bloggingul implică mai mult decît a scrie articole și a sta la taclale cu comentatorii. 🙂

    3. Astăzi, 12 decembrie, pe primul loc a fost și este:

    Inaugurarea noii clădiri – Biserica Penticostală Harul din Maieru, jud. Bistrița-Năsăud

    Ei bine, pînă zilele trecute nici nu știam de localitatea asta – Maieru.

    Nu am popularizat deloc această postare.

    Probabil, încă, că numele a fost căutat pe Google și astfel au ajuns vizitatori pe Ro Ev.

    Eu nici nu am timp să pun tag-uri, dar cînd am pus a fost evidentă creșterea numărului vizitelor.

    Dacă aș dori să cresc numărul vizitelor pe blogul meu, aș face mai multe comentarii pe ALTE bloguri.

    Dar nu sînt interesat de creșterea numărului vizitelor. Sînt mai degrabă interesat de o relație bună cu cititorii, să le ofer informații multe și interesante, pe care să le poată verifica, să am relații bune cu alte bloguri, site-uri, pe Messenger, din diferite zone ale spectrului evanghelic.

    Cu alte cuvinte, mă interesează mai degrabă brandul și politica editorială decît numărul vizitelor. Acesta poate fi dublat aproape oricînd, după cum se poate remarca, în cazul Ro Ev, în luna noiembrie (și decembrie).

    Am fost interesat să arăt că se pot obține rezultate ȘI cu un alt tip de blogging decît cel practicat, pînă la exagerare, de Marius Cruceru, model preluat de cei trei pastori penticostali care și-au lansat bloguri în ultimele luni – Croitor, Lascău, Ionescu -, bazat în primul pe subiecte controversate și conversații cu cititorii.

    Modelul meu a fost bazat mai întîi pe INFORMAȚIE (fapt vizibil mai ales dacă se iau în considerare și celelalte bloguri din Rețeaua România Evanghelică pe care le administrez) și apoi DEZBATERE.

    Blogul Clujul Evanghelic este un exemplu relevant de blog evanghelic care se bazează în primul rînd pe INFORMAȚIE. A trecut de 500.000 de vizite. 🙂

    La români informația are un preț mai ridicat decît… opiniile. 🙂

    1. Daca ma gandesc mai bine, cred ca poate nu rezonanta numelui lui Ton a iesit in evidenta in testul meu cat isteria iscata in jurul sau. Depinde din ce unghi privesti problema … sau de ochiul pe care il folosesti … 🙂
      Cred ca dinamica Romaniei Evanghelice este cu totul diferita de cea a Rastalmaciului, un blogsor cvasianonim care, odata trecuta febra „Ton”, va reveni repede acolo unde-i e locul, in coada clasamentului. Deocamdata nu am nici o ambitie de relevanta a acestuia in blogosfera; poate va veni si vremea cand voi avea timp sa fac din el ce mi-am propus atunci cand l-am lansat …
      In principiu nici unul dintre cele doua bloguri ale mele nu este de INFORMATIE … nici de DEZBATERE (desi aici as vrea sa ajung odata, in viitor …). Ramane varianta de OPINIE, mai riscanta, mai putin „profitabila” dupa cum observi, si mai provocatoare pentru mine la nivel personal. Oricum … nelipsita de dureri de cap … 🙂

  4. Pacat ca luciditatea de care vorbiti (si eu am urmarit predica – nu intru in discutarea ei) este insotita de manifestari de genul vedeniei acelei sore care l-a vazut pe Paul NEgrut impuscindu-l in inima cu un pistol alb pe Nelu Demeter. nu stiu daca ati prins faza.

    dupa ce am urmarit extins si aseara si astazi, ii dau dreptate lui Marius Cruceru. indiferent ce spunem de Iosif Ton, se potriveste ca nuca in perete in aceasta lucrare.

    pe de alta parte, la inceputul predicii de astazi Iosif Ton a inlaturat orice dubiu; el se vrea „locomotiva” teologica a acestei miscari.
    s-au scris multe rinduri, dupa parerea mea insignifiante, despre faptul ca nu a aderat, ci s-a asociat, etc.
    astazi mi-a fost clar.

    1. Nu am vazut faza cu vedenia; oricum la câtă tensiune s-a acumulat nu ma mir că apar tot felul de imagini care mai de care mai deochiate teologic … era de asteptat.
      Se pare ca deocamdata Ton este singurul care poate da coerenta unei miscari construite in primul rand din experiente; ramane de vazut ce alte surprize vor mai apare in zilele urmatoare … Poate trece şi Paul Negruţ la Strajeri … 🙂

  5. „În lipsa unor răspunsuri coerente, a unei argumentări ascuţite pe Cuvânt nu pe cuvinte pleznite din colţuri de amvon, riscurile adâncirii crizei, pe care începe s-o simtă şi Marius Cruceru, devin de-a dreptul copleştoare”

    corect, asta trebuie facut, raspunsuri coerente, argumentate.
    fr. Ton isi pune la bataie tot arsenalul, insa sa nu uitam ca in afara de ultima scrisoare, mai articulata, a fratelui TOn, celelalte, incepind cu „s a aprins focul trezirii”, au fost dezastruoase, cu greseli absolut elementare, cuvinte gresite, etc., vezi semnalarile lui Emanuel Contac

  6. Indiferent de cum se abordează chestiunea Mișcării Stărjerilor, un lucru rămîne de clarificat:

    CUM se face teologie?

    Cu gugăluri și youtuburi?

    TOATĂ opoziția / ironia față de Mișcarea Străjerii s-a bazat pe înregistrări video de pe Internet, folosite în mod agresiv-ideologic de către Marius Cruceru și cîțiva tineri din sfera lui de influență.

    Dacă Mișcarea Străjerilor ar fi avut loc în 1990, cum s-ar fi discutat TEOLOGIC despre această mișcare, FĂRĂ gugăluri și youtuburi?

    TEOLOGIA se face cu cuvinte, cu IDEI.

    Ce a avut loc în aceste săptămîni a fost o evidentă RENUNȚARE la teologie, în schimb au fost promovate agresiunea ideologică, re-prezentarea trecutului (concept fundamental în studiile postmoderne), ironia și strîngerea „satului global”, prin intermediul unui „șaman”, în jurul IMAGINII.

    Nu în jurul IDEII.

    Nu o dată Marius Cruceru a observat cum oamenii au ajuns să se „informeze” de pe YouTube.

    Dar poate YouTube să ofere informații suficiente despre pastorul Marius Cruceru? Despre decanul Marius Cruceru, despre pseudolutenistul Marius Cruceru, despre tatăl Marius Cruceru?

    Nu cred deloc că Marius Cruceru ar dori să fie evaluat prin re-prezentarea sa cu ajutorul unui puzzle de imagini de pe YouTube.

    Așa stînd lucrurile, nu am fost interesat să urmăresc Youtuburile vîrîte sub nasul nostru.

    Nu urmăresc orice mi se vîră sub nas.

    Am fost interesat să adun informații care, puse în legătură unele cu altele, să ducă la CUNOAȘTERE.

    Contextul Mișcării Străjerilor nu mi-a oferit pînă acum o bună cunoaștere a mișcării, dar mi-a oferit o bună cunoaștere a unora care s-au exprimat, cu mai mult sau mai puțin patos, pe Internet. Pot spune că, în cele din urmă, am avut ocazia să cunosc mai bine natura umană și ceva din etosul ghetoului confesional evanghelic.

    Nu există cărți despre Mișcarea Străjerilor. Această mișcare ACUM are loc, așadar va trece ceva timp pînă va fi analizată cît de cît.

    Nu am cunoștință de interviuri în reviste, pe Internet sau video cu liderii Mișcării Străjerilor.

    Nu am cunoștință de nici o inițiativă de dezbatere a chestiunii. Știu doar că Radu Gheorghiță și Vasile Taloș au amintit în treacăt că ar trebui să existe o astfel de dezbatere.

    În cele din urmă, contextul Mișcării Străjerilor este un turnesol care arată aciditatea mediului evanghelic din România.

    Contextul Mișcării Străjerilor a arătat cît de nepregătite sînt școlile teologice (Oradea, București) de a aborda TEOLOGIC astfel de fenomene care, aproape sigur, se vor înmulți în viitor, avînd în vedere mai ales slaba pregătire a bisericilor pentru dezbateri teologice.

    În schimb, atitudinea mahărilor emanueliști a devenit tot mai agresivă, acționînd cel puțin pe 3 planuri: 1) planul mediatic, cu „șamanul” Marius Cruceru practicînd jocul public de inducere în eroare a cititorilor de pe Internet; 2) acțiunea la nivelul Uniunii Baptiste, inițiată de „șeful tribului” Paul Negruț printr-un comunicat pe Internet; 3) acțiunea grupului de interese emanuelist în cadrul comunităților locale, inpirînd teamă în rîndul enoriașilor, dar și scîrbă.

    Contextul Mișcării Străjerilor a arătat, dacă mai era nevoie, importanța Internetului în polemicile ideologice. Ar mai fi existat o decizie a Uniunii Baptiste referitoare la Iosif Țon FĂRĂ manevrele lui Marius Cruceru (și Paul Negruț) pe Internet? – iată o întrebare cu care ne vom duce la culcare multe zile de acum înainte.

    1. „În cele din urmă, contextul Mișcării Străjerilor este un turnesol care arată aciditatea mediului evanghelic din România.”
      Absolut de acord.
      Trist este faptul că cei ce au scos în evidenţă culoarea suspectă dovedită de reacţiile la gestul lui Ţon şi la oferta Străjerilor (între care cu umilinţă mă înscriu şi eu) au fost catalogaţi drept „pro-Ţonişti” sau „pro-Străjeri” (lucru care, cel puţin în cazul meu, era fals). Nu s-a dorit o autoevaluare şi o reconsiderare a acestei vitriolice beşteleli aplicate celor care fie „au tradat”, fie nu sunt dispusi sa-şi îndrepte orbeşte armele pe foc automat împotriva unor persoane cu care au diferenţe de opinii sau chiar de crez. S-a promovat în mod intenţionat o gândire segregaţionistă, de tip „ori cu ei ori cu noi”, în care, cel puţin mie, nu ni s-a dat voie să punem întrebări, să prospectăm variante, să acordăm prezumţia de onestitate celor care au facut pasul spre Străjeri …
      Am fost trataţi ca nişte oi, însă nu în sensul biblic clasic al modelului, ci mânaţi cu bâtele în staulul baptist, dovedit şi el deficitar cârpit, cu prea multe sparturi, atât teologice cât şi eclesiologice.
      Mergând pe acest drum vom ajunge în curând să considerăm faptul că cineva se identifică drept „baptist” ca un act de eroism …

      1. doar o observatie scurta. voi repeta ce am scris pe blogul fr. MArius referitor la ideea cu filmuletele de pe youtube, decontextualizate si folosite impotriva strajerilor.
        probabil ati citit ultima scrisoare a fr. Radu Gheorghita catre fr. Ton. se pare ca unui om de talia dinsului i-au ajuns filmuletele pentru a-l cataloga pe Nelu Demeter (in special cel cu fecioarele).

        asta nu inseamna, evident, ca nu trebuie sa existe reactii si analize teologice, ca trebuie sa ne limitam la atit.

      2. Cei care au făcut pasul spre Străjeri sînt de diferite feluri. Nu există un singur tip de om religios care poate fi catalogat drept modelul „Străjer”.

        Există și diferite motivații.

        Una este amorțirea unor biserici (de oraș). Din păcate, cei care conduc aceste biserici fie nu și-au pus problema, fie, dacă și-au pus-o, nu au o perspectivă în virtutea căreia să își confrunte comunitățile cu lipsa de dinamică spirituală, concept greu de definit, dar nu e greu de simțit lipsa dinamicii spirituală.

        În ultimii 15 ani, enoriași care erau obișnuiți cu spații mici de întrunire și relaționări concrete unii cu alții au trebuit să se adapteze la spații mari și la un soi de relaționare care seamănă mai degrabă cu cea de pe Internet: participarea oarecum de pe margine la manifestări tip spectacol.

        Pe Internet deja există, desigur, și modalități de informare despre anumite chestiuni, dar în bisericile mari comunicarea e din ce în ce mai dificilă.

        În bisericile mari sînt diferite tipuri de enoriași care au ajuns la un nivel de nemulțumire care îi împinge spre diverse forme de exprimare (publică) a conștiinței religioase.

        Cei care s-au pripit să acuze Mișcarea Străjerilor au făcut o mare greșeală, întrucît fenomenul a constituit o oglindă în care acuzatorii au fost nevoiți să-și recunoască neputințele.

        E un fel de război civil în spațiile evanghelice, deoarece fenomenul nu e reprezintă nici o reformă, nici o nouă formă de organizare religioasă.

        Din păcate, ca în orice război, există victime colaterale…

  7. Comentariul lui Otniel Vereș e hazliu:

    „probabil ati citit ultima scrisoare a fr. Radu Gheorghita catre fr. Ton. se pare ca unui om de talia dinsului i-au ajuns filmuletele pentru a-l cataloga pe Nelu Demeter (in special cel cu fecioarele).”

    1. Oricine vrea să analizeze cît de cît Mișcarea Străjerilor nu pornește de la chestiunea, atît de trîmbițată, cu Nelu Demeter, fecioarele nu știu care, pastorul Chris și prostii de-astea.

    2. Nu catalogarea lui Nelu Demeter e în discuție, ci catalogarea lui Iosif Țon.

    Mai exact, nu pe Nelu Demeter vor unii să-l pedepsească, ci se folosesc de el pentru a-l pedepsi pe Iosif Țon.

    3. „Talia” lui Radu Gheorghiță nu e cît… talia lui Iosif Țon.

    Cei cărora nu le-a păsat de „talia” lui Iosif Țon într-o zi ne putem aștepta să nu le pese nici de „talia” lui Radu Gheorghiță.

    1. Corect Aline, dar pe mine personal ma framanta si problema cu fratele Demeter. Si iti spun de ce. Datorita marturiei Dorei Ton, marturie pe care o cred si care m-a miscat profund si pe care o consider puternica si autentica. Dar framantarea mea sincera e cum sa impac aceasta vindecare miraculoasa si minunata si de care ma bucur enorm, cu omul prin care s-a facut, avand in vedere ca e acelasi om care vb de scaunul satanei din Berlin si fecioarele, si hai sa zicem ca asta e o gluma proasta cum suspecta fr Lascau, dar cum sa explic asocierea lui cu sarlatanul chris din Africa? Pt ca il pomeneste ca om a lui Dumnezeu, il lauda, ii recomanda cartile, etc. Cum sa impac acest om cu vindecarea Dorei, pe care o cred deplin. Daca nu ar fi fost martiluria ei, nu-mi puneam problema, dar acum mi-o pun si ma framanta sincer. Cum sa intelegem asta deci?

      1. Un om intelept al lui Dumnezeu imi spunea adesea: „Fiecare dintre noi traieste intr-o anumita masura de amagire”.
        Avem iluzii si prejudecati, cunoastem lucrurile partial, suntem limitati in gandire, suntem inselati de altii si uneori ne inselam singuri. Li s-a intamplat marilor oameni ai istoriei si gandirii crestine, ni se intampla si noua; nici Ton si nici Demeter nu vor fi scutiti de asta.
        Ce vreau sa zic: este posibil ca Demeter, in ciuda faptului ca pare mai prostut si predispus la a scoate tot felul de „perle”, sa fie un om onest in umblarea lui cu Dumnezeu si sa fie in adevar daruit prin Duhul Sfant pentru a opera vindecari de genul celei aplicate fiicei lui Iosif Ton. Tocmai din cauza ca Demeter a calcat deja in cateva strachini, care dupa parerea mea nu il trimit in Iad neaparat, Iosif Ton este vulnerabil; de ce crezi ca zicea Ton in prima seara de la Felix ca si-a pus in joc cariera si reputatia asociindu-se cu Strajerii?
        Mergand pe acelasi rationament: si Marius Cruceru, si Paul Negrut, si Danut Manastireanu, si Alin Cristea, si Radu Gheorghita, si tu, si eu avem de facut fata la propriile noastre arii de amagire; este nevoie de multa comunicare in smerenie pentru a ne intelege cu adevarat unii pe altii …

      2. Si totusi!!!
        Unul din darurile Duhului Sfant este darul deosebirii duhurilor. Sa pretinzi ca esti botezat cu Duhul Sfant si sa te lasi amagit de orice duh de invatatura straina mi se pare cam ciudat. Am ascultat si eu marturia intoarcerii la Dumnezeu a lui Demeter si mi-a facut impresia unui om sincer care il iubeste cu adevarat pe Dumnezeu. In plus, vindecarea Dorei prin consilierea pe care el a facut-o arata ca are un dar de la Dumnezeu. Si din marturia Dorei rezulta clar ca ea a avut un pacat pe care l-a tinut in inima ei multi ani, neiertare si ca dupa ce s-a cercetat si si-a marturisit toate pacatele a fost vindecata. Ori lucrul asta este perfect biblic. Dumnezeu poate sa ingaduie o suferinta in viata unui om tocmai din cauza unui pacat ascuns si nemarturisit cu scopul ca omul sa se pocaiasca. Ori asta se pare ca a fost cazul Dorei iar dupa ce s-a pocait de pacatul ei Dumnezeu a inlaturat boala.
        Aici este si nedumerirea mea, un om sincer, care il iubeste pe Dumnezeu si prin care Dumnezeu lucreaza chiar in mod supranatural dar in acelasi timp care se lasa amagit de invataturi care sunt evident straine de Biblie. Spun asta pentru ca nu vedem in Faptele Apostolilor ca ucenicii au facut show din darurile supranaturale si nici oameni cazand pe spate. In prezenta lui Dumnezeu oamenii s-au prabusit cu fata la pamant, ca morti. Cam asta citim in Biblie.

      3. Daca citesti cu atentie in marturia Dorei o sa remarci un lucru. Dora a spus ca timpul de consiliere a reprezentat defapt un timp de cercerare si marturisire a pacatelor si in special a unui pacat de neiertare pe care il tinea in inima ei de multa vreme. Aici sta cheia vindecarii ei. Dumnezeu poate sa ingaduie in viata unui credincios o anumita boala sau incercare atunci cand credinciosul are in viata lui un pacat ascuns la care nu poate renunta sau poate nu vrea sa renunte.In momentul in care credinciosul devine constient de pacat, se pocaieste si renunta la el atunci Dumnezeu inlatura boala sau incercarea care avea exact scopul de al face pe credincios sa renunte la pacatul lui. Asa ca rolul lui Demeter a putut sa fie pur si simplu de a o ajuta pe Dora sa gaaseasca cauza problemei si nu neaparat ca Dora a fost vindecata datorita unui dar de vindecator pe care Demeter l-ar avea.
        Asta este insa doar punctul meu de vedere.

  8. Si-i normal sa fiarba oala cand se arunca lemne pe foc si se atata bine focul. Te poti indoi de relevanta experimentului insa fenomenul nu poate fi trecut usor cu vederea. Da mult de gandit din multe puncte de vedere. Asa-i multi ne-am bagat nasul in oala si am tot scotocit prin toate colturile cu mous-ul. Unii s-au grabit sa opineze altii de tot stat pe langa foc li s-a cam lipit fumul de haine… Altii prin ale locuri au inceput sa faca numaratoarea victimelor, altii a oitelor altii sa vada cine cu cine voteaza, alti au si pus mana pe telefon si au intrebat:
    -„Cine-i Dyo?”
    – …
    -„Aaaa, pai asta-i de-al meu!”
    Eu am ramas de-a dreptul turmentat. Recunosc ca mi-a trecut prin cap: „Eu cu cine votez?”
    Cineva spunea (mi se pare Rick Warren): „Toate faptele noastre ating corzi care vor vibra in vesnicie”. Nu cred ca erau necesare informatiile soase la lumina de Wechiuleaks. Totusi asa cum „dupa roade ii veti cunoaste” si dupa reactii ne-am cam dat seama cine de ce soi este. Ce ramane dupa Chiuiala asta!? – cine-i sfant sa se sfinteasca, cine-i intinat sa se intineze si pe mai departe!

  9. Dyo, sînt de acord că „este nevoie de multă comunicare în smerenie pentru a ne înțelege cu adevărat unii pe alții”.

    Dar dacă se lucrează „în regim de urgență” (sic!), de unde MULTĂ comunicare?

    (De unde… smerenie?)

    Poate că, totuși, nu să ne înțelegem (pînă la capăt) unii pe alții, e miza…

    Ci să ne acceptăm MAI MULT unii pe alții…

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s