Ţon vs. Uniunea – un duel inegal

Trebuie făcut ceva. Se vede de la o poştă că nu e o luptă dreaptă. Din acest motiv, una dintre părţile beligerante foloseşte armele disperării, în timp ce cealaltă parează cu un neverosimil calm şi cu o enervantă detaşare. E de-a dreptul ridicol. Cineva trebuie să arunce prosopul. Dacă nu, este posibil să avem de-a face cu un adevărat măcel.

De ce este o luptă inegală? Păi haideţi să inventariem puţin situaţia.

1. Numele puse la bătaie

Iosif Ţon are un nume cu o puternică rezonanţă mediatică. Fie că este văzut ca sfânt, fie ca apostat, numele lui incită, atrage, stârneşte pasiuni. Cei care până acum dezbăteau subiecte răsuflate, devenite deja plictisitoare, precum disputele dintre calvinişti şi arminieni sau dintre creaţionişti şi evoluţionişti, îmbrăcăminte pocăiască, torente creştine etc, au înflorit pur şi simplu sub auspiciile acestei bătălii mai palpitante, prin desfăşurarea ei, decât întreaga epopee a Războiului Stelelor, cu Vader al ei cu tot. Iosif Ţon ne-a provocat prin decizia sa excentrică la a vedea cât de baptişti suntem. Surpriză. Nu ştim. Descoperim că lipseşte etalonul; deşi se bate tam-tam despre “învăţătura şi practica bisericilor baptiste” nimeni nu ne spune în ce constau acestea.

Consiliul Uniunii? Am văzut pe pagina lor de internet câteva nume din componenţa acestuia. Sunt vreo douăzeci şi patru de persoane, dacă am numărat bine, dintre care nominal avem listate doar vreo şapte. Îmi închipui că cei mai mulţi sunt oameni care au făcut câte ceva pentru baptismul românesc. Sunt însă departe ca influenţă, impact şi fascinaţie spirituală de bătrânul Ţon. Sunt convins că unii dintre ei jinduiesc la prestanţa mediatică a lui Iosif Ţon, este omeneşte la urma urmelor, dar mai au încă mult până acolo. În timp ce acesta ne provoacă, aşa cum am mai spus la o lucidă reevaluare, aceştia nu ne provoacă la nimic.

2. Abilitatea de a manipula prin media

Şi aici Iosif Ţon dă clasă inamicilor săi. În timp ce baptiştii pur-sânge s-au spart în filmuleţe hazlii, în scrisori defăimătoare şi comunicate seci, Ţon a atacat predicând despre bunătate, după care, la decizia de “retragere a ordinării pentru slujire” – un superb model de disciplinare, aplicabil în cadrul unei gădiniţe cu program normal – ne trimite o misivă înduioşătoare, dorindu-le în funal celor din Uniune “belşugul bunătăţii lui Dumnezeu”. Cum să poţi face faţă la aşa ceva?

3. Capacitatea de reacţie rapidă, coerentă şi clară

La capitolul “claritate” nici Iosif Ţon nu a excelat. Totuşi, el a dovedit mai mult dinamism, a fost mai prompt în reacţii; deşi s-au găsit destule greşeli de exprimare şi în scrisorile sale ele au contat mai puţin faţă de faptul că vreo douăzeci şi patru de capete luminate nu au fost în stare să să fie prompţi în decizii şi să emită un comunicat într-o românească impecabilă. Au luat decizia pe 8 decembrie, au reuşit s-o publice abia peste şase zile şi tot au scos o zăpăcenie. ( Excelente observaţiile lui Emanuel Conţac pe această temă! ) Îşi dau singuri cu stângul în dreptul şi îşi pun piedică; Iosif Ţon, în “bunătatea” lui, doar îi ajută să cadă mai repede …

4. Complexul Băsescu

Noi românii am mai trăit experienţa asta, când complexul “singur împotriva tuturor” ni l-a dat preşedinte pe Băsescu, anul trecut. Pentru mine e un déjà vu. Stângăciile celor mulţi, într-o nefericită sinergie, au condus la victoria celui singur dar dibace în ale impresionării, până la lacrimi dacă este nevoie, publicului buimăcit. Iosif Ţon, acest veritabil Băsescu al evanghelismului românesc, ştie să impresioneze şi chiar să inspire milă. A lupta împotriva lui cu armele denigrării, ale comunicatelor oarbe şi ale ridiculizării filmuleţelor străjereşti este până la urmă o formă de suicid moral şi spiritual.

Fraţilor, Consiliul Uniunii este în inferioritate! Are nevoie de ajutor; sunt peste două duzini de oameni acolo, dar nu ajung. Poate le oferim nişte asistenţă de specialitate. Au nevoie de un filolog, de un specialist în comunicare, de o echipă operativă mai flexibilă, de nişte specialişti în masaj de relaxare, de încă vreo doi-trei teologi bine echipaţi şi de … câţiva duhovnici, fraţi care din când în când să le aducă aminte că sunt creştini şi că sunt chemaţi să păstorească turma lui Dumnezeu cu dragoste, smerenie, jertfire de sine şi supunere totală voii lui Dumnezeu. Se oferă cineva?