Neînţeleasa cercetare (continuare)


Continuare de AICI.

… tuturor celor ce L-au primit …

Ioan 1:12

Să zicem că, trecând peste uimirea primelor clipe, întinzi o mână persoanei din fața ta. Ea, geometria, îți răspunde politicos după care dă curs invitației de a sta cu tine pe terasă, la umbră, în mireasma unei cafeluțe bine făcute și în liniștea pe care ți-o oferă ciripitul păsărelelor … Știi că tot ce este în jurul tău e geometrie, materializarea unor forme pe care odinioară încercai să le înțelegi trasându-le cu liniarul și cu compasul. Acum, însă, nu ai în fața ta o abstractizare, o teoremă sau o reprezentare grafică a unei realități matematice, ci o ființă vie, după chipul și asemănarea ta. Ai crezut că matematica era o disciplină cu rostul de a trăi înmagazinată în cărți și în mințile elevilor. Axiomele și teoremele erau păstrate la loc sigur; nu te deranjau cu prezența lor, decât poate la teză, când erai nevoit ca, folosindu-te de ele, să rezolvi probleme complicate. Tu erai stăpânul lor.

Dacă, însă, geometria este o ființă, o persoană ca tine și ca mine, situația se complică. Cu o persoană ești chemat, de bine, de rău, să ai o relație. Ce te faci dacă ea, această ramură nobilă a matematicii, se va supăra pe tine și-ți va spune că nu mai dorește ca pătratul ipotenuzei unui triunghi drept să fie egal cu suma pătratelor catetelor?

Principiul sec, rece, inflexibil dar sigur al geometriei devine prin personalizare unul imprevizibil și riscant, cu care trebuie să ai grijă cum te porți pentru că s-ar putea întoarce împotriva ta. În timp ce odată demonstrată o teoremă devine istorie, eventual resursă pentru descoperirea altor teoreme, relația cu o persoană este mult mai complexă: ea se bazează pe o istorie, are un permanent prezent în desfășurare și un viitor de depănat înainte. Asupra unor aspecte ale relației te vei întoarce din nou și din nou, sub uimirea faptului că oricât se vor repeta acestea, veți găsi de fiecare dată ceva frumos de împărtășit împreună.

Așadar, dacă vrei ca printr-un punct exterior unei drepte să treacă și de-acum încolo o singură dreaptă paralelă cu prima, ar fi bine să fii drăguț cu geometria. A ales să vină la ignorantul de tine, care habar nu aveai că dincolo de litera manualului de școală se află o ființă dornică să te cunoască și să-ți împărtășească o altfel de știință, cea pe care nu o ai înmagazinată doar la nivelul intelectului tău, ci pe care acum o cunoști așa cum ți-ai cunoscut părinții, prietenii și colegii de școală.

Să nu trebuiască să buchisești geometria ci, în schimb, să poți să te joci cu ea, să stai la povești, să muncești cot la cot cu ea … nu e acesta un vis?

Aceasta este taina reflecției teologice: e relație. 

Să nu mai spuneți nimănui, rămâne secretul nostru.

 

Anunțuri

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s