Crăciun vinovat


Se întâmplă în fiecare an la fel. Pe cât de sigur este că Crăciunul își face loc în planurile de marketing ale comercianților încă de prin octombrie, cu șanse reale ca odată să-l vedem lăsând-și urmele renilor și prin nisipul fierbinte al sfârșitului de august, pe atât este de certă prezența acestui masochism crăciunistic în preajma Sărbătorii Sfinte. Vorbesc despre o conspirație universală prezentă între creștinii evanghelici, direct proporțională în intensitatea efectelor ei cu conservatorismul acestora, și care are de-a face cu spiritul sărbătoririi Nașterii Mântuitorului în fiecare an.

Este o conspirație a culpabilității. Suntem vinovați cu toții de un șir interminabil de nefăcute, de la faptul că Familia Sfântă nu a găsit loc de găzduire în Betleem și până la cozile din hyper-marketuri, de la disprețul lui Irod la râsul nestăvilit al Moșului. Suntem vinovați de consumerismul excesiv, de proliferarea atâtor tradiții străine Scripturii, de îmbuibare, de lipsa cumpătării în toate, de colinde fără Hristos, de abundența de cadouri pe care le schimbăm între noi de ziua Altuia, de extravaganța instalațiilor din ferestre, de brazii încovoiați de globuri tot mai performante, de bulgăreală, de Singur Acasă 1, 2 și 3 (și de Die Hard), de nebunia de pe șosele, de răcituri, de prăjituri, de cârnațul afumat, de cheltuielile făcute … de tot ce mai înseamnă un Crăciun pentru noi, în ziua de astăzi. Până și numele de Crăciun este unul vinovat pentru că nu atrage atenția asupra lui Hristos.

S-a înfiripat între noi această morbidă plăcere a autoflagelării spirituale: orice bucurie a acestei perioade, care nu are atașată de ea brandul Hristos una păcătoasă, ba chiar de origine păgână. Fiecare duminicat de la masa de Crăciun este unul ofensator pentru Pruncul din iesle. În timp ce El scâncește, așezat în culcușul de paie, noi, ca niște nesimțiți, ne umplem de sarmale și să ne gratulăm papilele gustative cu bomboane de pom. Vinovate sunt și cadourile de sub brad, fără de care firile noastre cele pământești ar suferi mult de tot. Ni se aduce aminte de ingratitudinea noastră față de Cristos, adevăratul cadou de Crăciun; dacă este adevărat că pe lângă El toate celelalte pălesc atunci cel ce mai îndrăznește să deschidă cutia de sub pom este cu siguranță un mare ipocrit.

Leit-motivul autoflagelării este absența lui Hristos de la Sărbătoarea Lui. Cristos nu a avut loc nici acum două mii de ani în casele oamenilor și nu este nici astăzi binevenit. Oamenii petrec și se distrează în absența Lui. Ce înseamnă însă din punct de vedere practic acest lucru, nimeni nu știe. Nici nu contează. Important este să înfuleci din porția-ți de vină; orice lucru cât de mic pe care nu scrie Hristos, care nu are de-a face cu rostirea unor osanale și care nu se referă în vreun fel la Întrupare, este un păcat pentru care sângele Său s-a vărsat la Golgota. Din această cauză cădem în această obsesie a creștinizării Crăciunului: trebuie să facem cumva ca El să fie prezent în tot ce facem. Ni-i greu însă să Îl aducem în bucătărie, la coptul cozonacilor, sau să Îl vedem pierzându-Și vremea pe la cozile din magazine. El are lucruri mult mai importante de făcut. Faptele acestea din viață, plictisitoare, obositoare și lipsite de semnificație, nu Îl interesează …

Binecunoscutele istorioare din Scriptură își găsesc repede corespondent în contemporaneitate. Cu toții împărtășim astăzi, așa cum am zis, câte ceva din vinovăția Betleemului de a nu fi oferit o adevărată ospitalitate Familiei Sfinte. Secularismul ia locul temutului Irod, cel care nu a avut loc de acest Prunc în împărăția sa. Bogații acestei lumi înghit în sec la gândul că doar niște amărâți de păstori au avut harul de a se bucura în noaptea Sfântă. Exemplul magilor este împovărător și greu de asimilat pentru că ei au adus aur, smirnă și tămâie, dar tu … tu ce I-ai adus Mântuitorului Tău? Din nou ești vinovat, condamnat și nevrednicit. Nu meriți un Crăciun adevărat.

Ajunși aici, este interesant să vezi oferta unei Sărbători cu adevărat duhovnicești a Întrupării. Difuză, confuză și excesiv de spirituală, ea nu face altceva decât să ne conformeze unor tipare excentrice ale ideii de celebrare. Copleșiți deja de toate cele permise până acum, împovărați cu atâtea păcate crăciunești, ne întâlnim în biserici pentru a cânta niște colinde de care ne-am săturat de mult și pentru a auzi din nou recitate aceleași versete din Isaia, Matei și Luca. Puse împreună cu expresii stereotipe precum “Isus este cadoul pe care ți-l face Dumnezeu” sau “Isus vrea să se nască în inima ta”, pe care le poți înțelege oricum numai într-un mod practic nu, ele întregesc un tablou tot mai static și mai anost. Culpabilizați de comercialismul din jurul nostru, căruia i-am căzut victime și anul acesta, nu mai avem nici o rezervă de bucurie la îndemână. Sărbătoarea Nașterii ne-a fost furată încă odată. Adânc în noi știm că și la anul va fi la fel. Deloc încurajați de această perspectivă, ne refugiem în devorarea bunătăților rămase, în vizionarea unui film din acelea care ne dovedește că “Moșul există” și în răsplătirea cu un drob de cozonac a colindătorilor care încă mai bat la ușă.

Oare cum ar sărbători Isus un Crăciun din ziua de astăzi? Ar tuna cu amenințări la intrarea în mall-uri? I-ar condamna pe cei care umblă să cumpere cadouri pentru cei dragi? Ar înfiera El plăcerea celor care se bucură de o prăjitură bine făcută sau care au îndrăznit să împodobească un brăduț? Sau pe cei ce se bucură de zăpada de afară? Sau pe cei ce poate vor avea curajul să cânte și altceva decât bine-cunoscutele colinde? S-ar supăra El pe cei ce se bucură în această perioadă, chiar dacă pe bucuria lor nu scrie cu litere mari, luminoase și explicite, Emanuel? Dacă credeți asta, dragii mei, poate ar trebui să mai medităm puțin la inepuizabila bogăție a primului Colind de Crăciun, cel rostit de îngeri în auzul păstorilor uimiți:

Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui!

Reclame

3 gânduri despre “Crăciun vinovat

  1. Ai pus punctul pe i inca o data! Mi-ar placea sa te intalnesc candva, pentru ca esti un personaj ciudat. Esti unul dintre putinii care ma face sa cred ca cineva imi citeste gandurile si asta ma infioara! Something is rotten somewhere…

    1. Dyo este ciudat tocmai pentru ca este atat de normal. De asemenea, este ciudat pentru ca suntem atat de des pe aceeasi lungime de unda. Este ciudat pentru ca este extrem de lucid si cu un non-conformism laudabil are curajul sa fie real intr-o lume tot mai falsa. Nu as vrea sa ditirambizez aiurea asa ca ma opresc aici, dar, insist, Dyo e cam ciudat…

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s