Mascaţi şi anonimi


Deoarece DVD-ul este de găsit la 4 lei în hypermarketuri şi aţi putea să faceți greșeala de a-l cumpăra, influenţaţi şi de reclama de pe copertă, m-am gândit că merită să-i scriu o mică recenzie. Glumesc nițel. Ce-i drept, filmul este unul care poate intra uşor în categoria celor plicticoase: are toate calităţile unei piese de teatru. Se vorbeşte foarte mult şi, aparent, fără rost. Filmul nu are un subiect al său, ci este mai degrabă un pretext care adună laolaltă o gaşcă de caractere, după legi din acelea care guvernează societatea unui coteţ de găini. E greu, greu de tot să găseşti un rost real în ceea ce se întâmplă acolo.

Deşi are aparenţa unui film cu buget redus, sunt câţiva actori cunoscuţi implicaţi în realizarea lui precum Jeff Bridges, Penelope Cruz, John Goodman şi Jessica Lange. Totuşi cel care atrage cu adevărat, prin prezenţa sa oarecum insolită, este Bob Dylan. Cântecele sale, presărate omogen printre replici, scot filmul din cursul său monoton, cu atât mai mult cu cât ele nu sunt alese întâmplător, ci exprimă prin mesajul lor un anume “feeling” despre viaţă şi rostul ei.

Iniţial am presupus că “şi”-ul din titlul filmului are un rol disjunctiv, referindu-se la două categorii bine delimitate, mascaţii şi anonimii. După vizionarea filmului am înţeles că m-am înşelat: sunt unii şi aceiaşi. Măştile au tocmai rolul de a-i ascunde pe purtătorii lor, de a-i uniformiza, de a-i pierde în mulţime. Ieşirea din anonimat, din acea monotonie a fiinţării în spatele unor convenţii prăfuite, cere asumarea unei excentricităţi ( comedia franceză Le plachard – The Closet, în versiunea internaţională – ilustrează acest adevăr; o să revin asupra ei odată ) de care nu oricine este capabil.

Este genul de film care ne provoacă să medităm la ce înseamnă ca viaţa să ne trăiască pe noi, ca noi doar să urmăm albii modelate de alţii, fără să alegem, fără să ne asumăm riscuri şi, implicit, responsabilităţi. Urmăriţi, de pildă, următorul schimb de replici:

– Pleci din oraş?

– Da.

– E alegerea ta, de data asta?

– Nu chiar.

– Rareori e aşa. Încotro te duci?

– Într-acolo. (indică înspre un fel de fundătură deloc ispititoare …)

– E o direcţie bună. Am urmat-o şi eu de multe ori. E una din favoritele mele. Ştii pe unde e mai bine? În partea ailaltă.

– Poate data viitoare.

– Crezi că va fi o “data viitoare”?

– Pentru tine, poate …

Sentimentul de deşertăciune, de lipsă a unui rost, domină atmosfera. Oamenii îşi colorează existenţele anoste emiţând opinii tot mai excentrice despre politică, artă şi economie. Acestea sunt singurele lucruri care îi individualizează într-un cadru amorf, suspendat cumva în afara legilor obişnuite ale convieţuirii dintre oameni … post-modern, ce mai încoace şi încolo!

Dacă nu ştiu nimic altceva, sunt sigur de un singur lucru: sacrul se găseşte în lucrurile simple din viaţă.
Ni se spune că totul este absurd, legile naturii, gravitaţia .. că relaţiile nu există, la fel şi locurile de muncă. Totul este pentru a fi luat şi nimic nu are vreo explicaţie.
Asta ar vrea ei să credem.
Aţi putea spune că am fost împins împotriva voinţei mele, dar căderea mea nu s-a oprit la baza scărilor. A continuat, şi am crezut că nu se va opri nicioadată. Dacă te aştepţi la ce-i mai rău, de rău ai parte. Aşa m-a învăţat tata.
Toţi încercăm, fiecare în felul său, să omorâm timpul. Dar, până la urmă, timpul este cel care ne omoară pe noi.

E un film plictisitor; nu avea cum să se remarce pe lângă un Lord of the rings, Cold Mountain, Pirates of the Caribbean sau Kill Bill 1. Dacă sunteţi uşor de adormit la filme “de palavre”, mai bine daţi 4 lei pe Texas Funeral. Dacă însă v-aţi săturat de clişeele americane şi vă ţin curelele să vedeţi o producţie atipică stilului occidental de film, eu zic că nu aveţi de ce să regretaţi, măcar pentru muzica superbă a acestui inepuizabil Bob Dylan …

Nu uitaţi, viaţa este ca mersul cu taxiul …
Deşi nu vă duceţi nicăieri, aparatul de taxat continuă să meargă …

Ratings (1-5): Artistic  3,5;  Moralitate  2,5;  Relevanţă  3,5;  Apreciere generală  3

Reclame

3 gânduri despre “Mascaţi şi anonimi

    1. Cu unele exceptii: Poseidon, Evan Almighty, Sahara, Father’s Day … Se pare ca pana si controversatul Agora iese in pierdere …
      Woody Allen si daca pune o camera video sa-l filmeze in timp ce doarme tot e in stare sa scoata ceva bani de pe piata cinema-ului…

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s