Căderea în virtual (2) – Onomastică bloggeristică cu un iz evanghelic foarte pronunţat


Continuare de AICI.

Aşa cum şi Andrei Pleşu sugera într-unul dintre articolele sale, devenit clasic deja, a te atinge de numele oamenilor este o întreprindere riscantă. Vorbim de un lucru de care fiinţa noastră s-a alipit într-un chip intim, necondiţionat, deşi, paradoxal, el vine din afara noastră: altcineva a ales cum să ne numim.

În privinţa blogurilor, lucrurile stau diferit. Ni s-a dat libertate deplină, un cap pe umeri şi o limbă română suficient de potentă pentru a face faţă oricărei descătuşări a creativităţii noastre. Astfel, avem în blogosfera românească nume pitoreşti precum “♥ Sunt un grapefruit wordpressian, scriu cu vitamine…” (un blog care, după părerea mea, îşi merită locul de frunte în Top 100 WP), provocatoare precum “porc misogin şi lipsit de sentimente” (mă abţin…) sau  “Cisnadianu’ Turmentat” şi perplexitoare precum “Libertatea cuvântului ne aparţine nouă şi nimic nu poate să o îngrădească, dacă noi nu vrem asta. Mălin Bot. […]” (al unui jurnalist cică …).

Dar, să ne întoarcem la oalele noastre evanghelice. Mergând ceva mai înspre începuturi, printre amfore şi oale de groştior, descoperim celebrele La Pătrăţosu şi La Rotundu, expresii ale dorinţei de ordonare a haosului primordial în forme cât mai comestibile. Insensibile la farmecele colţurilor şi muchiilor cruceriene, sau la rotunjimile inamicului acestuia, căutau să respire prin aerul mult mai rarefiat de atunci un blogul unui duh întarâtat (chiar că i se potriveşte denumirea!) şi reţeaua evanghelică iniţiată tot de Alin Cristea. În ce-l priveşte pe autorul blogului Mă torn în forme noi … cred că doar s-a plictisit de dihotomia mult prea reducţionistă propusă de cele două surate amintite mai sus …

Alte bloguri au ocupat repede taraba de clişee sau de expresii lipsite de orice nuanţă de artificiu, menite să atragă dintr-o clipire indicatorul nevinovatului mouse: Creştin Total, Creştinul azi, Revista Creştinul azi, Ştiri creştine, Perspective creştine, Flacăra închinării (cum să nu intri pe el, din moment ce ochii tăi l-au observat?), Marea trimitere sau Trezire spirituală, sunt câteva exemple notabile. Din motive oarecum obscure putem întâlni bloguri cu nume parcă intenţionat banalizate prin folosirea unor cuvinte cât se poate de desuete mediului evanghelic: Vestea bună, Ascultarea credinţei, Vorba bună, Un gând bun etc. Teoretic, nu te poţi supăra pe un blog care te întâmpină cu o astfel de ofertă; cel puţin în privinţa primului dintre cele patru s-ar putea totuşi să mă înşel …

Ca să elimine orice durere de cap, dar şi pentru că unele nume au dobândit în timp reale calităţi de brand, unii au ales ca propriul lor nume să fie purtat de stindardul virtual al propriului blog: Marius Cruceru, Paul Negruţ, Beni Cruceru, Andrei Jităreanu, Curbet Alexandru, Petrică Moisuc, Doina Bejenaru, Claudiu Niţişor, Daniel Lucescu … Alţii nu şi-au pus întreg numele dar şi-au permis mici alinturi – Corneliu Chiriluţă se transformă în Kiri iar Daniel Brânzei în B a r z i l a i – e n – D a n – sau au folosit avantajul diminutivului cu care au fost înzestraţi din născare: Jurnalul lui Mitruţ.

Există denumiri menite să inspire respect şi reverenţă; îţi laşi, ca un bine-crescut ce eşti, papucii la intrare pe blogul lui Dănuţ Mănăstireanu – Persona (aluzie oare la filmul lui Bergman?), pe Când El vorbeşte, Total schimbat (ai grijă!), Dedicare totală, Idei pertinente într-o lume impertinentă, Calea Maestrului sau provocatorul Pasărea Phoenix Remixed and Co. Sunt convins că acelaşi lucru se întâmplă cu cei ce intră pe Frică şi cutremur … Păzea!

Numele de bloguri pot căpăta valenţe nostalgice – Amintiri din studenţie, Cu Drezina şi chiar Odiseea Credinţei – sau ne pot transmite informaţii cât se poate de utile nouă creştinilor – Ateii nu există (iată o elegantă metodă de eludare a provocării naturalismului modern!).

Nu lipseşte nici tonul sfătos, părintesc, de bunic înţelept: Fii credincios, Învaţă despre Dumnezeu, Priveşte în sus, Răscumpăraţi vremea. Un alt blog adoptă o entuziastă atitudine tovărăşească, din vremuri de mult uitate: Calvinişti din toată România, treziţi-vă!. Altul încearcă să ne ridice moralul destul de scăzut la vederea atâtor octeţi ocupaţi cu evanghelisme: nu fi trist … Zâmbeşte 🙂. Ne conformăm cuminţi, după care ne continuăm călătoria printre alte denumiri, care mai de care mai fanteziste …

Blogul poate fi un instrument de promovare a unei identităţi anume, una reală sau doar visată, o pretenţie mai mult sau mai puţin acoperită de realitate. Avem, așadar, Vindecătoru (între timp, convertit în Jurnal). Alţii licitează cu credinţă nume precum Gânditorul, Predicatorul, Teologeanu, Ambasadorul, Alergătorul cu făcie, sau se prezintă modeşti: Călătorru, Peregrinu, Răstâlmaciu, Chipuitorul, La micul teolog … Rămânem recunoscători, pipăindu-ne cu încredere rotinjimile căpăţânilor noastre, înainte de a intra pe Cap pătrat

Unele prezenţe feminine din blogosferă fac prin denumirile blogurilor proprii reclamă idealului evanghelic de feminitate, dacă mai crede cineva că există vreunul: Femeia din Eden, Soţia credincioasă, Atelierul Dorca. Un anume idealism, specific suratelor noastre în Domnul, găsim în lumea adam(a)ică, Cuvinte Albastre sau Lia Poem (şters între timp…). La polul opus, tehnici şi raţionali precum îi ştim, bărbaţii percutează cu Ascensor spiritual, Fabrica de bărbaţi şi Sinteza gândirii.

Dacă lumea noastră virtuală abia ne mai încape, la cât de zgomotoşi suntem, ne putem găsi uşor spaţiu pe Planeta Pocăiţi. Acolo ne este locul, dacă nu suntem în stare să ne purtăm civilizat pe Pământul acesta tot mai abuzat …

Închei supunându-le gurmanzilor câte ceva din oferta evanghelică în materie culinară. Sunt convins că vi s-a făcut foame după atâta lectură. Ce preferaţi: Cu aromă de lumină, Drobul de sare sau Blidul cu linte?

Anunțuri

17 gânduri despre “Căderea în virtual (2) – Onomastică bloggeristică cu un iz evanghelic foarte pronunţat

  1. Dyo, acesta este un articol clasic de blog, dar îi lipsește tocmai un parametru fundamental al bloggingului: LINK.

    Cu toată insistența te încurajez să faci linkurile la fiecare blog (sau subiect) pe care l-ai amintit.

    În felul acesta s-ar realiza tocmai acele conexiuni care caracterizează bloggingul (și pe care Marius Cruceru le ratează, pentru că se bazează pe un perimetru centrat pe blogger, nu pe conexiuni între bloggeri, în ultimul caz perimetrul putîndu-se lărgi foarte mult).

    Automat ar apărea pe blogurile respective linkul la articolul tău (ceea ce lor le-ar ridica rank-ul, dar deja vorbim de lucruri sfinte – cum adică să-i ajutăm pe alții?), unii dintre ei, dacă nu cumva toți, ar apăsa pe link și ar ajunge la acest articol (ceea ce îți oferă ție indici mai buni de vizibilitate) si ar și comenta, nu-i așa?

    Să observăm că un articol care conține linkuri către alții capătă indici de vizibilitate tocmai prin IESIRILE pe care le oferă (spre alte bloguri).

    Dacă ne referim și la o anume selectivitate, aceasta se poate obține tocmai prin menționarea și linkuirea acelora pe care ți-i dorești să vină să-ți citească și să-ți comenteze articolul.

    Nu cunosc pe cineva mai competent în astfel de chestiuni din blogosfera evanghelică decît Vasile Tomoiagă. Ca să nu mai vorbesc de faptul că are suficientă răbdare și tact pentru discuții. Numai să nu fie ocupat la serviciu, cum a fost în ultimul timp.

    Cîteva mici precizări, în urma parcurgerii în fugă a articolului:

    – La Pătrățosu (nu doar Pătrățosu, sau, dacă renunți la „La”, atunci: Pătrățosu și Rotundu)

    – Cu drezina (nu doar Drezina)

    – dihitomia – trebuie: dihotomia

    – intrprindere – cred că trebuie: întreprindere

    – absențe notabile, precum: Penticostalul, Odiseea credinței etc.

    1. In primul rand, multumesc de observatii; am facut corecturile / adaugirile necesare.
      Am ezitat in problema linkurilor, recunosc, in primul rand din pricina ca eu editez in Word si apoi copiez in WordPress; din acest punct de vedere munca de adaugare a linkurilor s-ar fi intins foarte mult. Nu e trenul pierdut … poate maine gasesc un timp pe care sa-l pun deoparte pentru asta …
      In ce priveste ridicarea ratingului unora nu este o problema dpmdv, fata de majoritatea blogurilor pe care le-am amintit (sunt totusi unele carora le-as oferi un link cu mari, mari rezerve …). Repet, a fost o problema practica de editare iar rabdarea editoriala nu este punctul meu forte – ceea ce explica destulele greseli de scriere …
      Oricum, unora dintre aceste bloguri o sa le vina randul la o „purecare” detaliata; se mai pot ispasi niste pacate si atunci. 🙂

  2. Dyo, blogul „Reteaua Romania Evanghelica” a fost initiat de Alin Cristea, dar Reteaua a fost inaugurata de blogul „Clujul Evanghelic”, urmata de Brasov, si apoi altele. Reteaua a ramas in permanenta informala si necoordonata. Alin Cristea a fost cel mai activ in „retelistica”, prin linkuri, statistici, etc.

    Apoi, ca tot am fost pomenit, e adevarat si faptul ca sunt mai ocupat la serviciu, si acasa cu doi copii, dar e si mai adevarat ca in ultimul an a existat o reconfigurare temeinica a intregii mele teologii, lucru lesne de intuit de cititorii blogului deCluj.

    1. Mulțumesc pentru precizări. După cum vezi, aceasta este o postare scrisă cu doi ani jumate în urmă, așa că a fost timp berechet de atunci pentru aplicarea de tușeuri (unele realizate deja). Însă niciodată nu e prea târziu, poate ne lămurește și Alin …

  3. Stimate domn,
    articolul acesta ar putea avea ca tag-uri: cum ne place să vorbim despre, să emitem judecăţi, să gândim cu prejudecăţi, să punem etichete, să ne arogăm dreptul de evaluare fără să fim siguri că am înţeles ?

  4. „Cine are, are. Cine n-are, n-are!” Asta-i o zicere veche românească. Eu aș parafraza-o cam așa: „Cine are, are. Cine n-are, n-are … trafic sigur are! Maaaaaaaaare realizare”

    Să atașez și eu un zâmbet șmecheresc … mai bine nu, că nu mă caracterizează! Mai bine unul simplu și onest 🙂

    Cu frică și cutremur, stimate domn! Vă urez creativitate la superlativ!

  5. ” Drobul de sare ” este sub cheie fiindca este pentru condimentarea mancarurilor alese !Iar ” Blidul cu linte” ,te fereste de „Mâncăruri otrăvite”
    Blogosfera este foarte diversificata si dupa preferinte alegem ceea ce paginile virtuale ne ofera si ne ajuta sa intelegem cat de diversificata este persoana umana pe aceasta planeta din univers!!!Si interesant este ca IT ne ofera sa ne si conectam prin o simpla accesare!!!

  6. Atit in viata de zi cu zi ,cat si in viata virtuala daca nu exista frica si cutremur ,gasim altceva si prin subiecte ,comentarii si multe alte chestii ,vrem nu vrem singuri ne descoperim cine sintem.Unii chiar se afiseaza sub anonimat crezind ca isi protejeaza personalitatea ,dar azi in puterea tehnologiei se descopera totul.Chiar si ce nu dorim.Am ajuns timpuri cand se intimpla aceleasi lucruri ca pe timpul Domnului Isus cand puterea Duhului Sfint in mod miraculos dezvaluia lucruri si lucruri .Azi prin o simpla accesare se intimpla la fel si totodata indiferent in ce colt al lumii sintem mesajul apare si chiar noi putem sa ne conectam si sa ne vedem.Unii au uitat de acest lucru si paginile virtuale scrise dezvaluiesc interesul subiectelor .Trist si dureros pentru unii fiindca croiesc capcane subtile confratilor si pe cei care ii atrag in comentarii ii lasa sa se razboiasca ;
    http://popaspentrusuflet.wordpress.com/2011/02/23/in-apararea-unui-tonist-guest-post-alex-pop/#comment-27803
    Oare in continutul Sfintelor Scripturi indemnul este pentru asa ceva?Si cum se face ca ajunge evitat si prin actiuni incalcat?

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s