Rev. Tica Cornelius calcă în străchini pe blogul Vindecătorului (2)


Revin asupra articolului Rev. Tica, de data aceasta mai în detaliu. O reacţie, pe care o puteţi citi AICI, am scris-o aseară, la o primă citire a textului. M-am limitat la a observa stilul răutăcios al autorului de a pune problema în discuţie: atribuie oponenţilor săi motivaţii, agende şi traiectorii de formare spirituală pe care nu are de unde să le cunoască. Rev. Tica nu ştie cine sunt eu. Bun, suntem chit: nici eu nu ştiu cine este el. Ştiu doar, citindu-i producţia de ieri, că acest om are serioase carenţe în înţelegerea unui demers apologetic.

Acesta este motivul unul dintre motivele pentru care insist să vin cu o replică la mesajul său: e musai să învăţăm să argumentăm. Trebuie odată să ieşim din acea drăcească încremenire şi îndobitocire, moştenită din vremurile în care alţii gândeau în locul nostru, şi să învăţăm ce înseamnă o dezbatere productivă, în care punem pe masă idei, nu apelative în ghilimele sau afirmaţii hazardate despre motivaţiile oculte ale oponenţilor.

Să trecem aşadar la muncă.

1. Mici răutăţi în ghilimele

Un viciu important al scrisorii Rev. Tica, ca să încep cu o observaţie generală, este abuzul de ghilimele. Nu mă refer la citate, ci la: „teologi” (de mai multe ori), „educaţia”, „marii”, „duhovnicesc”, „metoda ştiinţifică”, „ştiinţific”, „om de ştiinţă” (mulţumesc „reverendule”!), „credincioşi” şi „academici”. Care este rostul acestui abuz? Discreditarea adversarului. Umilirea lui. Trivializarea eventualelor replici.

Este de-a dreptul penibil. Vorbim de un „don’t do” în argumentări pentru că dovedeşte lipsă de respect – este dispreţ sadea – faţă  de o altă persoană pentru care a murit Cristos. Dacă oponentul tău este teolog, reverend, pastor sau informatician, scrie acest lucru fără a folosi ghilimelele. Nu ar trebui să fie prea greu …

2. John Stott Apostatul

Oricât ar încerca Vindecătoru să ne ducă cu preşul, articolul Rev. Tica pleacă în argumentarea sa de pe baricade antiţoniste. Nu mă deranjează acest lucru, e dreptul omului.

Vina lui Ţon, şi pentru mine este o noutate să aud asta, este aducerea lui John Stott în România, împreună cu teologia lui. Care teologie, ne spune Rev. Tica, este una apostată. Despre ce este vorba? Reverendul ne înşiră câteva din grozăviile pe care le învaţă britanicul: „tenta feministă, orientarea stângistă, adoptarea concepţiei anihilaţionistă”. Ce înseamnă „tentă feministă”? Fiind vorba de o tentă, se poate estima cumva, în procente? Acceptă femei diacon, dar nu păstoriţe?

Ce contează, este o tentă, iar omul nostru este un apostat! Las deoparte orientarea stângistă – ridicolă! – şi vă aduc aminte că anihilaţionismul este mai degrabă o informaţie de Wikipedia, bazată pe o propoziţie pe care o citează toţi dar nimeni nu o arată negru pe alb în contextul ei, decât o orientare definitorie a teologiei lui John Stott.

Nu sunt de acord în destule privinţe cu teologia lui Stott. Sunt absolut convins că nici el nu ar fi de acord cu mine în multe lucruri. Am învăţat însă de la Beni Fărăgău că este posibil să avem anumite păreri diferite şi să fim totuşi fraţi. Beni, un literalist din câte ştiu cu privire la Genesa 1-2, a avut întotdeauna cuvinte pline de respect faţă de teologul britanic, cum a avut şi faţă de David Gooding sau Gordon Fee, deşi teologia sa se deosebea în destul de multe privinţe de ale acestora.

3. Categorisirea mea ca evoluţionist

Rev. Tica nu a făcut economie de etichetări în această privinţă, una mai inflamabilă decât alta. Astfel, el spune că sunt înamorat de evoluţionismul ştiinţific (asta în ciuda faptului că nu am scris deocamdată nimic despre acest subiect). De unde ştie poziţia mea faţă de evoluţionism chiar nu îmi dau seama. Singura explicaţie stă în faptul că reverendul nu ştie să citească ceea ce am scris despre un cu totul alt subiect, anume acela al relevanţei conflictului evoluţionism -creaţionism pentru creştinismul contemporan. Seria de articole cu privire la opiniile Păr. Doru Costache nu a fost realizată ca stindard al unei noi ideologii; am dorit să aduc la cunoştinţa publicului evanghelic românesc nişte perspective interesante, venite din partea unui ortodox, cu privire la un conflict steril şi lipsit de rost.

În finalul prezentării mele am adăugat şi nişte concluzii personale. Nu cred că Rev. Tica le-a citit; el a sărit direct la ceea ce-l durea pe el: denigrarea lui Dănuţ Mănăstireanu. Trebuie deci să le readuc în atenţia cititorilor:

“Nu intenţionez, deocamdată, să promovez o perspectivă anume asupra Creaţiei. Nu vă voi spune mai mult decât atât: Dumnezeu este Creatorul tuturor văzutelor şi nevăzutelor. În rest, doresc doar să dau glas câtorva dintre provocările de perspectivă pe care apar adesea în faţa celui ce doreşte să înţeleagă mai mult din misterul Facerii.”

Da, am lăsat să se înţeleagă că am anumite rezerve faţă de un Henry Morris şi, mai ales, faţă de Kent Hovind. Lucrul grav însă pentru mine, şi asta era ideea pe care am încercat să o transmit, este hiper-sensibilitatea mediului evanghelic românesc vis a vis de acest subiect. Reacţia Rev. Tica este o dovadă cât se poate de concludentă. Creaţionismul devine o redută care trebuie apărată cu orice preţ. În sine el devine un idol, pentru că nu ne mai pasă de Cel ce a creat lumea – Dumnezeul Atotputernic – ci ne pierdem energiile în a ne contrazice despre cum a fost ea creată.

În final, puneam nişte întrebări. Nu s-au prea înghesuit creştinii să ofere răspunsuri: în afară de Cristian, Dănuţ Mănăstireanu şi Maria Iştoc … nimic. Acum nu că aş avea pretenţia să-mi intraţi pe blog şi să comentaţi într-o veselie; totuşi dacă vă legaţi de credinţa mea şi mă gratulaţi cu eticheta de „evoluţionist” nu ar trebui să vă asiguraţi că aţi înţeles demersul meu? Nu există nici o afirmaţie care să mă lege în vreun fel de ideologia evoluţionistă!

Ei şi acum vine partea frumoasă: Rev. Tica nu poate face distincţia dintre evoluţionism ca ideologie şi evoluţionismul ştiinţific! Care dintre acestea două îmi sunt atribuite? Atenţie: eu resping categoric ideologia evoluţionistă, cum am spus deja. Despre evoluţionismul ştiinţific nu am scris niciodată, nici măcar un rând! Ce ne rămâne, deci? Ne rămâne un reverend care nu şi-a făcut bine temele înainte de a se apuca de scris pe un subiect care, evident, îl depăşeşte.

Privite astfel, afirmaţiile lui Tica Cornelius denotă un penibil amatorism dar şi un dureros dispreţ pentru adevăr.

Noi nu avem dreptul să întreţinem ideea că cei doi ar putea să „îşi lase mintea controlată de o ideologie…” aşa cum fac ei atunci când caracterizează pe cei ce cred simplu Scripturile! La urma urmei, evoluţionismul nu este o ideologie, ci ştiinţă, dar credinţa simplă în Scripturi este o ideologie primejdioasă!

Mai trebuie să amintesc faptul că eu nu am făcut nicăieri astfel de afirmaţii?

4. Alte neadevăruri

“Şi noi, mulţumim celor doi „oameni de ştiinţă” şi „teologi” pentru că sunt aşa de binevoitori în „a deschide ochii” noii generaţii spre o abordare „ştiinţifică” a naraţiunii creaţiei din Geneza …”

O prostie mare cât casa. Eu nu cred într-o abordare ştiinţifică a Genesei! Eu cred că trebuie să-i dăm ştiinţei ce este al ei şi teologiei ce îi aparţine. Niciodată nu am propus aşa o inepţie, precum cea pe care mi-o impută rev. Tica aici. Pot să întreb de unde vine şi asta?

“… faptul că doi evanghelici cărora le place să se prezite ca şi ”teologi” progresişti (de la care noi, de o vreme, nu ne mai aşteptăm la nimic bun), au devenit atât de entuziaşti în promovarea apostaziei numită evoluţionism teistic.”

O să vă plictisiţi de astfel de întrebări dar … spuneţi-o reverendului care proliferează astfel de neadevăruri: Unde m-am prezentat eu ca teolog( şi încă unul progresist …)? Unde am promovat eu evoluţionismul teist?

Concluzii

Avem ce învăţa din acest conflict. Învăţăm ce nu se face într-o polemică. Nu se atacă persoane, nu se denigrează statutul lor şi nu li se atribuie motivaţii închipuite. Nu se fac afirmaţii despre gândirea cuiva fără să existe un text de citat, un filmuleţ (că tot e la modă…), o referinţă la sursă.

Nu se minte.

Pentru că, nu-i aşa, Emanuel Conţac are dreptate: dezinformarea şi minciuna sunt venite din iad.

Reclame

40 de gânduri despre “Rev. Tica Cornelius calcă în străchini pe blogul Vindecătorului (2)

  1. Dyo,
    Nu am de gind sa intervin in aceasta discutie decit daca socotesc ca este absolut necesar si, cu siguranta, nu pentru a ma dispulpa de acuzele unui om care desi pretinde a crede LITERAL Scripturile, n-a avut decenta de a mi se adresa in mod personal, asa cum recopmanda Cristos insusi, atunci cind avem ceva cu un frate de credinta. Dar, propabil, de vreme ce ma socoteste doar ‘frate’ nu frate (fara ghilimele), so considera exonerat de aceasta responsabilitate.
    Intervin aici doar pentru a preciza un lucru. Paul Negrut, iar nu Iosif Ton, este cel care l-a invitat pe John Stott in Romania, si nu odata, ci de doua ori, atit inainte cit si dupa 1989 (am fost martor la ambele vizite si stiu multe dintre dedesubturile acestor vizite). De asemenea, l-am auzit de multe ori pe Paul Negrut laudinsu-se cu relatia lui cu Stott, dar niciodata pe Iosif Ton.
    Iosif Ton are pacatele lui, ca noi toti, sau, daca ne place, mai multe ca noi, caci e mai mare si mai in virsta, si avut vreme sa faca mai multe, dar nu si pe acela de de a fi fan al lui Stott (daca acesta este un pacat).
    In ce ma priveste, asa cum puteti vedea pe blogul meu, desi n-am fost niciodata un apropiat al lui Stott, ma simt onorat de relatia cu el, in ciuda faptului ca sunt destule puncte de teologie in care nu sunt neaparat de acord cu el.

    1. Mi se pare si mie ca intre perspectiva anabaptista a lui Ton si cea reformata – in sens clasic – a lui Stott sunt mari diferente. Mai degraba as crede ca Stott a fost promovat de catre baptisti de orientare reformata – exceptându-l pe Beni Fărăgău – decat de un exponent al arminianismului mai puţin flexibil, precum Iosif Ţon.
      E adevarat insa ca SMR a publicat in 1992 Crucea lui Cristos, devenita clasica in literatura evanghelica de pe la noi … Cine avea timp pe atunci să îi evidentieze britanicului apostazia?

  2. Draga Trambitasule, cu astfel de comentarii de doi bani nu intri pe blogul meu. Nu ai dovedit decat ura si dispret, demne de ceea ce promoveaza Vindecatorul pe blogul sau. Asadar, comentariul tau a ajuns acolo unde ii este locul: Trash.

  3. Dyo, mi se pare mie sau te feresti de a fi etichetat drept “evolutionist” (din acela fara ghilimele)? So what?

    Inteleg ca-i o problema sensibila printre evanghelici, unde unul care da cu barda literalista in stanga si-n dreapta in numele unei asa-zise aparari a credintei e adesea mai apreciat decat cel care-si pune intrebari.

    A considera argumentele evolutionismului teist in contextul discutiei despre credinta-stiinta nu mi se pare o crima, ci o problema de bun simt. Chiar cu riscul ca pana la urma sa se dovedeasca o pista gresita.

    1. Ma feresc de o eticheta necomforma cu „produsul”.
      Pe de alta parte, nici eu nu vad vreo crima in a discuta deschis argumentele fiecareia dintre teoriile care circula in privinta Creatiei.
      Tocmai asta spuneam ca ma deranjeaza: mediul evanghelic este atat de inflamat cu privire la acest subiect, ca nu suporta nici macar o discutie de principiu. Despre dezbateri reale, cu argumente, ce sa mai vorbesc … sunt pure utopii.
      Nu a incercat nimeni sa-mi puna eticheta de „creationist” … Se ofera cineva?

  4. Asa cum ai precizat Ioan, nu îţi public comentariul, desi sunt de acord cu ce ai scris. Nici eu nu înteleg anumite motivatii; spre deosebire de altii, evit sa dau cu presupusul.
    Da, te înţeleg: se umple trash-ul blogului meu cu mesaje de iubire din partea fanilor reverendului … Apără Creaţionismul, în timp ce renunţă la orice urmă de decenţă … Penibil.

  5. limbajul afisat de tine, si folosit de „vindecator” alias rev tică uăteveă indică o înclinaţie americănească. e.g. tenta feministă, orientarea stângistă, adoptarea concepţiei anihilaţionistă. parca se inscrie pe aceiasi linie ideatica cu cea a calvinistilor de factura americana. nu cred ca as pierde pariul daca as paria ca e de dreapta, trecut de prima tineretze, fff dogmatic, ingust si sigur pe sine. ce bine ca n-are puterea sa coboare foc din cer! a, era sa uit, precis iubeste la nebunie israelul si i-ar da un pic de bomba atomica sa ii lichideze pe arabi. in rest e numai dragoste pentru cele sfinte.

    1. Un profil interesant. Fiecare om traieste modelat de propriile obsesii. Este trist cand se incearca transferul unor obsesii personale asupra intregului Trup al lui Cristos.
      Voi fi taxat pentru următoarea afirmatie dar … mai conteaza?
      Râvna de a impune majorităţii nişte obsesii minoritare (de regulă politice): aceasta este marea boală a fundamentalismului creştin contemporan.

  6. …iata ceva la care nu m-am gandit : folosirea abuziva a ghilimelelor poate avea un efect
    neasteptat. „Care este rolul acestui abuz ?” se intreaba pe buna dreptate Dyo…
    „Discreditarea adversarului,umilirea lui.Trivializarea eventualelor replici” primim ras-
    punsul….
    Dupa cate stiu,ghilimelele sant semne grafice,care se folosesc atunci cand :
    – se reproduce un text
    – pentru a ilustra vorbirea directa
    – inaintea si dupa reproducerea unui text
    – titlurile operelor literare,artistice sau stiintifice,precum si ale publicatiilor

    Fara comentarii….”omul de stiinta” dar si „teologul” Dyo ( dupa calificativele primite
    neasteptat)…ne ofera si o veritabila lectie de „gramatica” (scuzati ghilimelele) !
    Multumim frate Dyo ! poate ar trebui ,cel putin in sfera evanghelica sa mai reducem……… „ghilimelele” !!! poate am avea de…castigat ceva .

    1. N-a fost greu, nu-i aşa? Poate că încet, pas cu pas, vom reuşi să încropim un inventar al unor astfel de mici condimente care nu au ce să caute într-o dezbatere decentă. Dacă mai ştiţi şi altele vă rog să mi le semnalaţi.

  7. Eu am fost prea amuzat de amatorismul lui Tica asa ca i-am dedicat o melodie pe care gazda lui a cenzurat-o si mi-a raspuns frateste dupa cum urmeaza:

    „Sam, mesajul era un clip de neam prost de pe youtube.
    Oare de ce eram sigur că se va întîmpla aşa?
    Nu te-a trimis nimeni, aşa eşti tu, lingău…”

    Continui sa ma amuz

    1. Merci, mi-a prins bine … am râs cu poftă. Nu o să-l public ca să nu creadă că îl iau peste picior. Deşi, după ce vorbeşte într-un comentariu despre hidoşenia caracterului meu, nu ştiu dacă ar mai trebui să-mi fac griji în privinţa lui …

  8. Doresc să stabilesc de la început că pentru mine, Genesa 1-3 are sens literal. Mie și dacă mi-ar aduce casete video cu big-bang-ul nu le-aș crede. Sunt puțin conspiraționist 🙂 , adică nu cred decât în procent de 60-70% că oamenii au călcat pe lună 🙂 , deci foarte radical. Realitatea însă, odată ce am stabilit că Dumnezeu este Creatorul universului, nu știm CUM a făcut Dumnezeu universul. Înțeleg că a zis și a luat ființă, iar pe altele le-a făcut/așezat/întins etc. Dar și Marea Roșie a descpicat-o în două cu ajutorul vântului (Își face slujitori și soli din vânt și foc). Articolul în chestiune merge prea departe, autorul sugerând că știe mai mult decât ar putea să știe…

    1. După cum vezi, miza dezbaterii nu este una teocentrică, ci denigrarea unor nume: Ţon, Stott, Mănăstireanu, Edmond C., Dyo … Cred că problema Creaţiei, pe palierul CUM, este un motor foarte convenabil pentru vehiculul fanatismului religios şi al dezbinării sectare. Deşi s-a uzat de multă vreme şi nu mai „trage” (asta era până la urmă ideea Păr. Costache), încă nu se doreşte casarea lui.
      Ne pierdem vremea luptându-ne între noi, în timp ce ideologia evoluţionistă atee prolifereaza tot mai mult, spunându-ne că creatorul nostru este norocul …

    2. Oricum, autorul Genesa 1-3 nu cred ca si-a propus sa raspunda la intrebarea CUM?… ci dupa cum vad contextul cartii, in primele 3 capitole se raspunde la intrebarea DE CE?

      1. … iar întrebările cu care ne apropiem de text, uneori obsesive dacă nu se supun unor reguli hermeneutice elementare, ne modelează teologia cu care ieşim pe piaţă …
        Unul dintre cele mai importante lucruri pe care (sper) l-am învăţat de la Beni Fărăgău este acela de a întreba textul, din papucii destinatarilor iniţiali. E un proces uneori greoi, acesta al contextualizării, dar, dacă e sa privim la rezultate … merită!

  9. Cateva observatii pro John Stott:
    Dincolo de rezervele pe care unii le au fata de el apropo de respingerea ‘Young Earth’ creationismului si a anihilationismului, idei care, oricum, dupa parerea mea, nu fac din el marele eretic (sa nu uitam de altfel ca Stott totusi nu neaga istoricitatea lui Adam), merita amintite si pozitiile care fac din el mai degraba un teolog conservator evanghelic. De exemplu, in ‘Crucea lui Christos’, o carte de teologie excelenta, dupa parerea mea, Stott sustine cu argumente serioase ideea de ispasire (Atonement), pozitie care in multe cercuri teologice este catalogata a fi ‘conservatoare’. Apoi, chiar in acuzatul comentariu la Romani (un comentariu de altfel foarte bun – iarasi, o parere personala – am avut ocazia sa-l compar cu altele si inca il consider la inaltime), Stott respinge in mare parte o noua modalitate de interpretare a epistolei respective, venita pe filiera lui Sanders, care vede in ‘faptele legii’ doar acele fapte ce tin de legea ceremoniala mozaica. Pozitia lui Stott aici este din nou, in ochii multora, conservatoare…Si o marturie personala: Stott a scris si cartea ‘Esentialul crestinismului’, in opinia mea una din cele mai bune carti crestine de apologetica: am oferit candva unui prieten aceasta carte, si dupa ce acesta a citit-o a devenit crestin…Un om a carui carte face pe un necrestin sa se converteasca la credinta eu n-as spune ca-i liberal…
    In legatura cu relatia Ton – evolutionism teist (via J.Stott), nu ar trebui totusi sa uitam ca la editura condusa candva de fr. Ton (SMR) a aparut candva cartea lui Henry Morris ‘Creationismul Stiintific’ (nu stiu daca nu cumva chiar Ton a si tradus-o)…

    1. Interesant! SMR-ul condus de Iosif Ţon a scos Bazele biblice ale ştiinţei moderne a lui Morris în 1993! Ca să vedeţi ce ridicol este Rev. Tică în insinuarile sale.
      Esenţialul creştinismului circula ca broşură pentru evanghelizare prin anii 90; socrii mei o împărţeau când prezentau Evanghelia în călătoriile lor înspre bisericile la care mergeau … este una din primele expuneri ale creştinismului evanghelic pe care am citit-o pe vremea când eram încă necredincios.
      Stott este un reformat conservator in cele mai multe dintre învăţăturile sale – too bad, pentru el, că nu agreeaza Young Earth Creationism … este un apostat!

    2. Legat de Iosif Țon și legătura lui cu evoluționismul teist lucrurile sunt cât se poate de clare pentru oricine a fost la vreuna din conferințele de apologetică la care a vorbit. Iosif Țon respinge teoria evoluției, de fapt anul trecut a vorbit la o tabără de apologetică (am fost și eu la prelegerea pe care a ținut-o) și în prelegerea lui a tratat două mari subiecte, ineranța Bibliei și teoria evoluției. El susținea că cei mai mari dușmani ai creștinismului din ultimul secol au fost critica Bibliei și teoria evoluției.
      Bineînțeles că nu am fost de acord cu el, cred cu tărie că cel mai mare dușman al creștinismului este fundamentalismul și chiar plănuiam să îi scriu un email în acest sens.
      În orice caz, Iosif Țon în mod sistematic a luptat împotriva evoluționismului teist de când am auzit eu de Iosif Țon (și pe vreumuri îi dădeam și eu dreptate).

      1. Şi eu care am vrut să fiu moderat, am folosit cuvântul „neadevăruri” cu privire la afirmaţiile Rev. Tică Cornelius. Îmi miros tot mai mult a minciuni sadea …

  10. Mă bucur să văd că mai există oameni care sunt în stare să ducă un dialog civilizat (și prin civilizat nu vreau să spun numai respectuos față de interlocutor, ci și în ce privește acele reguli de bun simț legate de argumentare). Mă refer la ce am citit în acest articol.

    Am avut ocazia să port discuții (personal și prin intermediul blogului) cu mulți atei, dar niciunul nu a reușit să-i depășească pe (unii) creștini în ce privește penibilitatea discursului și argumentației. Rev. Tică Cornelius nu face decât să confirme.

    Please, Jesus, Protect Me From Your Followers!

    1. E dureros, într-adevăr, să vezi urmaşi ai lui Cristos atât de diferiţi de Cel ce ar trebui să fie Domnul lor, Modelul pe urmele căruia ei calcă …
      De aia am o tot mai intensă stângere de inimă să mă prezint în România de azi ca evanghelic. Am impresia uneori că tocmai am plasat o lozincă ofensatoare deasupra capului meu, care se răsfrânge în chip nedrept, fără drept de replică , asupra lui Cristos Însuşi …

  11. Peter, viteaz anonim, ceea ce le-am scris Trambitasului … ti se adreseaza si tie: Trash. Judecand dupa IP, nu esti altceva decat un alter ego al lui Yuri si Ivan. Nu ai altceva mai bun de facut?
    Am totusi o intrebare, poate te pocaiesti:
    Cine este posedat: cel ce scrie un comentarii ca ale tale, sau cel ce redacteaza o postare ca a mea? Nu am putut sa iti las productiile veninoase sa apara in acest spatiu nici macar de dragul exemplificarii desi, recunosc, m-ai ispitit …

  12. Iosif Ton a devenit adept al Creationismului Progresiv al carui proponent marcant este Hugh Ross de la organizatia Reasons to Believe (discutie personala cu dumnealui). Cred ca si pozitia SMR (Societatea Misionara Romana) reprezentatea de presedintele de acuma, Livius Percy, bate tot intr-acolo. Creationismul morrisian a cazut in digzratie in lumea intelectuala evanghelica intai in vest si mai apoi si in Romania, desi nu este onest sa inghetam gandirea creationista la anul 1961, anul publicarii cartii The Genesis Flood.

    Din pacate prea adesea creationismul de tip morrisian are parte de o apologetica fundamentalista, si este prezentat in opozitie cu ceva (evolutia), nu ca sistem propriu care sta pe propriile picioare fara sa se defineasca prin negatie.

    1. Fără a fi ironic, ci doar pentru că lucrurile s-au complicat atât de mult în privinţa lui Iosif Ton, ar fi interesant de ştiut când şi-a afirmat el această adeziune faţă de Creaţionismul Progresiv. De pildă, a făcut-o înainte de a-L promova pe Stott?
      În privinţa SMR-ului, nu sunt la curent cu orientarea lor; oricum, pentru unii, simpla respingere a literalismului Creaţiei este deja apostazie …
      Cred că un imens „serviciu” i-a fost adus lui Morris, neintenţionat desigur, de către Kent Hovind. Nu ştiu în ce măsură creationismul morissian mai poate sa scape de percepţia pe care o aminteşti, în ce priveste felul în care se defineste pe sine. E ridicol într-un fel: ni se spune că evolutionismul a fost „creat” ca o alternativa care sa-L scoata pe Dumnezeu din ecuatie (ca o reacţie la dogma creştină, „neştiinţifică” pe atunci). Oare Creaţionismul Ştiinţific nu a fost creat pentru a-L readuce pe Dumnezeu în cărtile Creaţiei?
      Jocul motivaţiilor necurate, atribuite cu generozitate opozanţilor, nu ne va conduce niciodată la adevăr, asta e sigur.

  13. Imi imaginez ca Livius Percy, si multi evanghelici, fie din America sau Romania, sunt adeptii a ceea ce in sens larg s-ar numi miscarea ‘Intelligent Design’. Ori este adevarat ca multi dintre reprezentantii mai importanti ai acestei miscari sunt adeptii creationismului progresiv. Dar, exista si membri marcanti ai miscarii care cred in Young Earth creationism; pentru ca, din cate se stie, Intelligent Design este o umbrela destul de larga, ce are in comun doar ideea ca Dumnezeu a lucrat in creatia – atit cosmica cat si biologica – prin miracole. Detaliile modului cum Dumnezeu a intervenit supranatural in creatie pot diferi insa de la caz la caz, dar in general acest lucru nu ii desparte (cel putin pe liderii miscarii). Interesant este si cazul unuia din fruntasii miscarii, Michael Behe, care desi crede(sau credea) in ideea evolutionista de ‘descendenta comuna’, este de parere ca evolutionistii nu au un mecanism de explicatie al macroevolutiei, si ca Dumnezeu a lucrai in acest sens prin macromutatii miraculoase.

  14. Vă compătimesc pentru tratament. Vă admir pentru răbdarea de a citi blogul cu pricina. Cred că ați devenit (suficient de) important încât să vi se consacre articole în aleasa companie a celor beșteliți acolo. Întrebarea oricărui blogger evanghelic ar trebui să fie: oare cum să fac să intru în colimatorul Vindecătorului?

    1. Sugestii:
      – accepta un comentariu al lui Danut Manastireanu pe blogul tau
      – accepta un comentariu al lui Alin Cristea pe blogul tau
      – incearca sa atragi atentia, cu argumente, ca pe blogul Vindecatorului unii comentatori calomniaza fara nici o jena, dupa care, confruntati cu propriile dezinformari (pe care uneori le recunosc!) dau dovada unei suspecte incapacitati de a spune un banal si crestinesc „Imi pare rau”
      Poti incerca si tu: postarile si comentariile de pe blogul Vindecatorului ofera o mireasma de suprarealism bunuelian, intr-un peisaj blogosferic parca imun la curtoazie si cavalerism, chiar si pentru unii dintre evanghelicii nostri…

      1. Ce mișto sună: „Poți încerca și tu” – e ca o reclamă 🙂

        Deja îndeplinesc două condiții (cele cu Alin Cristea și Cu Danuț M).

        Mi-ți scuza scepticismul, însă nu prea am văzut adesea „cavalerism” sau respect în disputele de pe internet. Am văzut însă destulă agresivitate justificată în fel și chip. D-aia nu prea pot să mai citesc bloguri precum cele scrise de Vindecătorul, Bătăiosu etc. Cu toate că, dacă vrem trafic, acolo ar trebui să ne aruncăm, în focul luptelor fără reguli și fără scrupule 😉

      2. Mi-e teama ca deja ai facut pasul cel mare … 🙂
        Domnul sa aiba mila de noi! Din partea lui Rasvan nu am sperante …

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s