John Stott, evoluţionistul (1)


Au trecut zile bune de la marea descoperire a evanghelicilor români, cu privire la John Stott: teologul britanic este evoluţionist! Cel puţin aşa ne spune Rev. Cornelius Tica în scrisoarea publicată pe blogul Vindecătorului.

Eu unul nu ştiam despre felul în care priveşte John Stott problema Creaţiei. În afară de Crucea lui Cristos, nu am citit altceva în mod sistematic, dintre scrierile sale. Am răsfoit unele dintre comentarii – Galateni, Tesaloniceni – şi cam atât. Apreciez meticulozitatea şi seriozitatea sa în studiul Scripturii, dar nu îi împărtăşesc unele idei, puternic ancorate în tradiţia reformată.

Pentru că destul de mulţi evanghelici au părut surprinşi de această abordare a lui Stott, cred că este util să aducem la lumină ceea ce a scris el pe această temă. Vom vedea că, într-o anumită privinţă, această surpriză nu prea îşi are locul în mediul evanghelic românesc. John Stott nu şi-a enunţat ideile ieri, nu a făcut dezvăluiri senzaţionale şi nu a trecut dintr-o barcă în alta peste noapte; concepţiile sale sunt destul de vechi şi au fost accesibile publicului de la noi încă din anii ’90.

Pe ce mă bazez când spun asta? Pe Să înţelegem Biblia, carte apărută în România încă din 1993, prin Romanian Aid Fund, unde opiniile teologului englez despre primele capitole ale Genesei sunt listate cât se poate de limpede. Nu le-a văzut nimeni atunci? Sunt convins că da, însă cine are treabă cu John Stott, care a venit ocazional pe la noi, fiind recomandat cu căldură de nume importante ale baptiştilor români precum Paul Negruţ, Iosif Ţon şi Beni Fărăgău? Mai trebuie menţionat că ediţia după care s-a făcut traducerea este de prin 84’, ceea ce înseamnă că ideile pe care astăzi unii evanghelici le taxează acum, uimiţi de aparenta lor prospeţime, au o vechime de peste un sfert de secol!

Studiul său pe Romani a apărut ceva mai târziu pe piaţă, graţie editurii Logos. Am şi eu nişte întrebări, dacă tot am ajuns aici. Pentru cine sunt scoase aceste studii, dacă este nevoie să ne scrie Rev. Cornelius Tica din diaspora pentru a ne semnala derapajul din comentariul capitolului 5? Cu ce se îndeletnicesc teologii români, bravi apărători ai Creaţionismului Ştiinţific, dacă nu au fost în stare să tragă un semnal de alarmă cu privire la un astfel de afront, la vremea când a fost el publicat? Ce credibilitate mai poate avea lepădarea de Stott în acest moment? De ce tac în această privinţă oameni care ar putea să ne dea o perspectivă corectă asupra teologiei acestuia, una în acord cu credinţa şi practica bisericilor baptiste din România?

Cel puţin Iosif Ţon şi-a ascuns credinţa necomformă cu norma baptistă conservatoare; să zicem că a fost mai greu să fie dibuit, mai ales că a şi oscilat adesea de la un pol dogmatic la altul. Ideile lui John Stott – care este mult mai consecvent şi mai stabil în gândirea lui – au circulat la liber, putând fi confruntate de către oricine. Nu a făcut-o nimeni, până acum când, la foc continuu, a fost mitraliat şi teologul englez, împreună cu Ţon, şi Mănăstireanu, într-un delirant joc al asocierilor şi al flotărilor logice care a devenit cam desuet şi lipsit de orice folos. Cât despre Paul Negruţ, ne interesează mai mult albinuţele lui decât poziţia sa faţă de Stott, a cărui intrare i-a asigurat-o în România, în ciuda deschiderii spre evoluţionism pe care teologul britanic o vehicula deja de mai bine de un deceniu prin unele cărţi ale sale.

Mă voi opri în postări viitoare asupra opiniilor lui John Stott despre Genesa 1-3, aşa cum apar ele enunţate în două cărţi apărute şi la noi: Să înţelegem Biblia şi Romani. Deocamdată vă las să reflectaţi la întrebările de mai sus.

Continuare AICI.

Anunțuri

12 gânduri despre “John Stott, evoluţionistul (1)

  1. Și în cartea Portretul Predicatorului își prezintă indirect concepția despre creație. Am observat asta de acum doi ani, fiind printre primele mele contacte cu Stott. În versiunea în engleză, spune la pagina 107: He sends our thoughts racing back millions of years to the primeval chaos when the earth was without form and void….
    Nu văd problema, să încetăm să-l citim? Cercetați toate lucrurile și păstrați ce este bun (1 Tesaloniceni 5:21). Pavel spune acest lucru în contextul prorociilor. Cred că trebuie să cercetăm și să păstrăm teologia (prorocia) folositoare și bună. Stott are foarte multe lucruri bune de spus, de aceea merită citit.

    1. Nici eu nu văd problema. Să fie asta pentru că suntem şi noi apostaţi, sau ce? 😉
      Problema de principiu la care vreau să ajung, daca ma va ajuta Domnul: în ce măsură răspunsul la întrebarea cum a creat Dumnezeu lumea este esenţial înţelegerii soteriologiei biblice? Pot să beneficiez de puterea răscumpărătoare a sângelui lui Cristos dacă nu cred că lumea a fost creata în şase zile literale? Unii au sugerat deja un răspuns negativ …

      1. Nefiind teolog a trebuit sa ma uit sa vad ce spun teologii cu privire la intrebarea asta. Cum exact imi este afectata teologia daca cred in creatie sau in evolutie. Mie mi se pare simplu raspunsul dar mentionez inca o data ca nu sunt teolog. Daca intelegerea primului capitol din Geneza este bazata pe o interpretare alegorica a textului atunci nu pot sa ma opresc la acest capitol ci voi asuma ca si textul despre caderea lui Adam in pacat este tot alegorica (nu am nici o indicatie in text ca trebuie sa-mi schimb interpretarea de la capitolul unu la doi). Daca nici textul asta nu poate fi interpretat literal atunci expresia noului testament care spune ca asa cum pacatul a intrat in lume printr-un om, tot printr-un om va fi si invins nu are nici un rost. In felul asta cristologia este data pe dos. Cam asa vad eu lucrurile. M-ar interesa parerea d-voastra.

      2. @Daniel Buda
        Întrebarea cu privire la interpretarea textului biblic este una crucială. John Stott îi va aloca un capitol întreg, asupra căruia mă voi opri şi eu într-o postare viitoare. După părerea mea, în ce priveşte istoria lui Adam şi a Evei, teologul britanic este surprinzător de confuz, neconvingător.
        Până atunci, iată, pe scurt, câteva gânduri personale în aceasta privinţă.
        Tehnic vorbind, nici o carte din Scriptura nu ne dă vreo indicaţie despre „cum să îl citim”. Am asumat noi faptul că într-un fel se citeşte o naraţiune, şi într-un alt fel un psalm sau o carte profetică. Acest lucru nu este neapărat folositor: iată-l pe Pavel dându-ne o aspră lectie despre felul în care citim … Genesa, în Galateni 4:21-31. Sunt convins că nici un evreu de dinainte de Cristos nu a îndrăznit vreodată să citească Legea în acest fel; Pavel ignoră o întreagă teorie hermeneutică cu perspectiva sa asupra istoriei lui Agar, Sara, Ismael and comp.
        În privinţa alegoriei, cred că ratăm ideea dacă ne limităm la perspectiva identificării elementelor cu obiecte / concepte din „viaţa reala”. Taina descifrării unei alegorii şi, în general, a unui text „neliteral” nu rezidă în identificarea cu succes a simbolurilor folosite ci în mesajul care le leagă. (În cazul Facerii, este vorba de prezentarea Creatorului, nu de realizarea unui compendiu ştiinţific despre cum a fost făcuta lumea.)
        În cazul Genesei 1-3, este posibil ca elemente alegorice sa se imbine cu altele literale (ce va însemnat „Dumnezeu a zis”, de plidă?). Nu cred că este sarcina noastră să le separam pe unele de altele ci sa vedem ce mesaj ne trasmit ele împreuna.
        Şi eu cred că lucrarea lui Cristos, în sens literal, reclama existenţa unui Adam literal şi a unui păcat adamic cat se poate de concret. Important pentru mine este faptul că Genesa are autoritate, pentru că vine de la Dumnezeu; transmise în texte literale sau figurate, mesajele ei sunt Da şi Amin pentru mine.

  2. Dyo, banuiesc ca esti deja condamnat pentru simplul motiv ca ti-ai pus intrebarea, ba chiar pentru ca ai tupeul de a gindi. Asa pacat nu se iarta la evanghelici, nici in veacul acesta, nici in cel viitor.

      1. Beni, am o propunere pentru tine. Cred ca este destul de fair: cauta, cerceteaza si spune-mi daca ai cunostinta despre o reactie evanghelica romaneasca (una consistenta, nu glumita!) la opiniile despre creatie ale lui John Stott, prezentate in cele doua carti listate de mine in postare si cea amintita de tine (poate mai sunt si altele). Eu unul nu am cunostinta de asa ceva. Daca gasesti, eu imi voi scoate – simbolic – palaria in fata celor care au avut o astfel de reactie, macar pentru promptitudine, daca nu pentru altceva.
        In caz ca nu gasesti … da-mi voie si mie sa spun ca reactiile precum cele de data recenta impotriva lui Stott (s-a rostit chiar cuvantul apostazie!) sunt de fapt instrumente de atac impotriva unor inamici mai noi sau mai vechi ai evanghelismului romanesc: Iosif Ton, Danut Manastireanu si, oricat ar fi de surprinzator, eu …

  3. Nu știu de nici o astfel de reacție. Nici nu cred că are rost să caut pentru că sistematic nu s-a scris cu siguranță, poate doar s-a discutat pe ici pe colo. Pot înțelege indignarea pentru că eu însumi am fost în acel punct până mi-am dat seama că mântuirea nu depinde de asta. Cred că Dumnezeu îi mântuiește și pe evoluționiștii teiști.
    Să nu credeți că sunt unul, rămân la perspectiva tradițională. Pericolul care îl văd este în ineranța Scripturii și aici depinde mult cum o definim.Consider acest aspect ca fiind cel mai mare pericol. Evoluția teistă nu m-a convins și chiar nu văd cum poate fi împăcată cu textul biblic. Ar mai fi și faptul că nu este destul de convingător. Pentru mine e și mai greu de crezut decât evoluționismul pur.

    1. Este foarte interesant cum se pune problema în mediul evanghelic. Dacă fac X merg în iad/îmi pierd mântuirea? Dacă cred Y merg în iad/îmi pierd mântuirea?
      Cred că este tare greu să fi un om cu o minte deschisă atât timp cât crezi că orice greșeală pe care o poți face la nivel de crez poate să te ducă în cel mai groaznic loc posibil unde vei fi torturat în cele mai groaznice moduri. Pentru totdeauna.

      1. Cred ca modul de a se pune problema, asa cum ai descris-o mai sus, prodomina acolo unde se uita, intr-o masura semnificativa, de aspectul relational al mantuirii, in detrimentul unuia care urmeaza unui tipar standardizat (aud Evanghelia, cred, sunt botezat, merg la biserica …).
        Dupa mine, aspectul relational, este unul esential: suntem infiati (printr-o nastere!) de catre Dumnezeu Insusi. Acum, eu ca tata, vad cum adesea o relatie cu un fie trece prin diverse provocari. Oricat ar fi ele de mari, fiul meu ramane … fiul meu!
        De ce oare I se refuza lui Dumnezeu placerea de a suferi impreuna cu noi placerile, frustrarile, bucuriile, intristarile, tensiunile, impacarile, mangaierile, lacrimile, si toate cele care insotesc relatiile noastre … nu stiu daca voi intelege vreodata. Oare Intruparea a avut loc doar pentru ca sa-i urmeze o Rastignire?

    2. John Stott pretinde ca crede in ineranta Scripturii, respingand totusi perspectiva traditionala asupra Creatiei. Ramane de vazut cum se impaca cele doua … intr-o postare viitoare. Taina trebuie sa fie, cred eu, descifrabila pe teritoriul metodei de interpretare.

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s