Legiuitorul a murit! Trăiască judecătorii!


„El era în lume şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut.”

 Luăm anumite lucruri de-a gata, ca şi cum ni s-ar cuveni. Nu ne întrebăm despre originea sau despre rostul lor. Dacă totuşi o facem, dacă investigăm vreun fundament, încercăm mai degrabă să găsim răspunsuri convenabile, unele care să ceară o cât mai mică implicare în plan etic sau care să aibă de-a face cu valori ale omeniei noastre.

Ca să nu vorbesc doar la modul general, să luăm de pildă viaţa noastră, strâns legată de această minune inexplicabilă a faptului că existăm. Rareori ne întrebăm cu seriozitate despre viaţă, ce este ea, care este esenţa ei şi dacă orice idee de destin are vreun sens. Chiar dacă filozofii, teologii, artiştii şi oamenii de ştiinţă dezbat aceste probleme, la nivelul lor, această impresie de „de-a gata”, de asumare axiomatică a unor fapte greu de conceput altfel, răzbate în discursul majorităţii. Toţi pleacă de la un dat, de la un fundament anume dincolo de care tronează fie haosul fie divinitatea. Inocenţa cu care promovăm absoluturi plecând de la acest fundament fragil nu ne ajută însă: e posibil ca întradevăr să existe un fundament real, o temelie solidă pe care acest Univers să fie zidit iar noi să fim orbi, ignoranţi şi, în final, profund greşiţi în autosuficienţa noastră.

Când abordăm astfel de taine ca şi cum ele ne sunt la îndemână, sunt ale noastre şi nu e nevoie să privim înspre temeiurile lor, de fapt o tulburătoare ceaţă a necunoaşterii ne învăluie pe toţi. Atunci suntem asemeni corăbierului care scrutând orizonturile spre care se îndreaptă cu încredere, având harta, ignoră cu seninătate realitatea apei pe care corabia sa pluteşte, a valurilor şi a eventualelor stânci care-i pot pune în primejdie călătoria.

Omenirea se îndreaptă tot mai mult în direcţia autosuficienţei şi a autodeterminării; din punctul lui Ioan de vedere aceasta este temelia unei crase ignoranţe cu privire ceva foarte important, ceva datorită căruia însăşi lumea există. Dacă este adevărat ce spune el, atunci miza Cuvântului şi a Luminii este una uriaşă. Ea merită măcar câteva momente de reflecţie înainte de a da verdicte irevocabile în probleme de viaţă.

Reclame

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s