1:5 – lumină atotcuprinzătoare


“Lumina luminează în întuneric şi întunericul n-a biruit-o.” Ioan 1:5

Suntem adesea, noi cei ce ne numim creştini, tentați să considerăm cunoaşterea de Dumnezeu ca pe un lucru din sfera normalului; pretindem că înţelegem multe lucruri despre dumnezeire şi credem că am cuprins în minţile noastre o cantitate semnificativă de informaţii prețioase în privința lucrurilor de sus. Desigur, ne considerăm capabili nu doar să le înţelegem, ci şi să le aplicăm pentru a trăi cu înţelepciune pe acest pământ. Lucrurile ce ţin de sfera divinului ni se par atât de clare şi coerente încât privim cu sinceră uimire la cei ce nu înţeleg nimic, oricât de clar şi logic le-am explica adevărul în care credem.

Ioan ne aduce aminte că Lumina nu face parte din sfera cunoaşterii umane, aşa cum o ştim noi, a “cunoaşterii ştiinţifice”). Lumina despre care ne vorbeşte el nu stă la îndemâna întunericului s-o cuprindă. Ea luminează cu putere în negură, cea care includea şi omenirea căzută, iar aceasta  este buimăcită, depăşită şi incapabilă să înţeleagă şi să cuprindă esenţa minunii ce i se întâmplă (κατέλαβεν, tradus de Cornilescu cu biruit-o, în greceşte înseamnă a înţelege, a cuprinde cu mintea, a pricepe, a ajunge la o înţelegere, a apuca).

Întunericul n-avea nici o şansă să cuprindă lumina. Prăpastia dintre esenţele lor este prea mare. De aceea era necesar un pas radical: Întruparea. Prin Întrupare Lumina a venit în lume, într-un chip palpabil, verificabil, după care a început să ne reveleze lucruri pe care nu le-am fi cunoscut niciodată prin noi înşine.

E un extraordinar privilegiu ca un pumn de ţărână să poată să-şi îndrepte gândurile spre un Dumnezeu de necuprins. Lumina cea necuprinsă a venit între noi nu ca să ne orbească cu strălucirea ei, ci pentru a ne ajuta să vedem în sfârşit lucrurile aşa cum sunt.

Aşadar, departe de a fi un lucru trivial, cuprinderea în minţile noastre a unei fărâme despre Cine este Dumnezeu şi despre cum este El ne apare ca un har măreţ şi nesperat, unul în faţa căruia nu putem sta nepăsători.

Ce am putea aduce noi în negoţ?

Un gram de cumințenie în autoaprecieri şi un altul de recunoştinţă ar fi, de pildă, un bun început …

2 gânduri despre “1:5 – lumină atotcuprinzătoare

  1. Hristos nu S-a Intrupat din necesitate ci din dragoste pentru creatia Sa cazuta.
    Omul, facut dupa chipul si asemanarea cu Dumnezeu, nu e numai tarina, cu toate ca si tarina va fi rascumparata; tot ce a creat Dumnezeu ca bun (vezi Geneza 1) va fi rascumparat, inclusiv omul care striga dupa Dumnezeu si vrea sa fie rascumparat.

    1. Nici nu am spus ca Hristos s-a intrupat din necesitate; am spus ca pentru noi, ca sa putem macar cuprinde ceva semnificativ in ceea ce numim dumnezeire, Intruparea era o necesitate. Este cu totul altceva; trebuie doar citit cu atentie …

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s