„Frumusetea nuntilor baptiste” – mai crede cineva in asta?


În raportul prezentat la congres, legat de activitatea depusă de domnia sa pe probleme de educaţie, Paul Negruţ a menţionat la un moment dat o listă întreagă de practici de prin bisericile baptiste româneşti, aflate în contradicţie cu …da, ştiţi voi cu ce. Dintre acestea, unele se refereau la obiceiuri de nuntă care au început să îşi facă loc între baptişti: dansul miresei, al mesenilor, bijuterii, oficiul naşilor, consumul de alcool …

A fost unul dintre momentele în care Paul Negruţ chiar a vorbit cu o anume pasiune. Trebuie să ne întoarcem la frumuseţea nunţilor baptiste, zicea el … Aici, aşa cum m-am confesat în postarea cu impresiile mele despre congres, am pufnit în râs. Gest frivol, recunosc, dar pe care, măcar într-o anumită măsură, îl pot explica, cât se poate de serios.

În ce constă frumuseţea unei nunţi baptiste?

Am auzit nu de puţine ori afirmaţia că „nunţile de pocăiţi sunt plicticoase”. Mda, ce să-i faci, cei din „afară”, ortodocşii, obişnuiţi cu băutura şi dănţuiala, găsesc nunţile noastre anoste, seci, lipsite de bucurie; şi totusi, aceasta afirmatie levitează adesea şi prin creierele pocăite. Căci ce se face la multe din frumoasele nunţi baptiste, în afară de faptul că se consumă apă minerală, sucuri acidulate sau ne, şi se face plinul la stomac pentru vreo trei-patru zile în avans? O îmbuibare adesea strigătoare la cer, gratinată cu conversaţii sfinte la colţuri de masă, cam asta este ceea ce se poate spune despre minunatele noastre nunţi uneori.

Nu mă mir că unii dintre confraţii noştri mai calcă pe bec, ispitiţi de dorinţa condimentării unui eveniment aseptic, inodor, incolor şi insipid, cu scopul de a-l face de ţinut minte pentru tinerii căsătoriţi. Nu doresc să intru în problematicile dansului şi ale băuturii, ale eventualelor bijuterii, ale obiceiurilor precum aruncarea buchetului sau ale machiajului miresei ; dacă aici credeţi că este problema noastră, vă înşelaţi. Chestiunea este mult mai profundă, aşa cum voi încerca să argumentez în cele ce urmează.

Când m-am însurat, acum 16 ani, am avut o nuntă baptistă ca la carte. Cred că şi Paul Negruţ ar fi fost mândru de ea. Fără alcool. Fără dans. Fără zorzoane. În caz că nu am spus asta la vremea cand era oala pe foc … soţia mea nu se machiază. E prea frumoasă pentru aşa ceva. Fără îmbuibare. Cu distracţie, jocuri de cunoaştere, testarea caracterelor mirilor (!), tineri ai bisericii cântând live, scenete, pastori rostind anecdote asortate evenimentului şi esenţial, cu multă trudă din partea unor fraţi şi surori de nota 10, din biserica baptistă Libertăţii Târgu Mureş. Dacă nunta mea a fost un succes şi, scuzaţi-mi infatuarea, chiar a fost un eveniment fain, este pentru că nişte fraţi inimoşi şi nişte surori super-harnice au pus suflet în organizarea ei (asta ca un bonus faţă de ajutorul familiei, evident).

De ce mai mergem la nunţi astăzi? Ca să-i ajutăm în vreun fel pe miri? Un plic cu bani este suficient, credem noi. Nunţile ajung să fie tot mai mult un fel de afacere cu grad scăzut de risc (mesenii îşi plătesc de regulă consumaţia prin cadoul oferit) şi profit imediat. Te duci şi asişti la cununie, după care, pregătit pentru orgia de bucate din faţa ta, înfuleci ca porcul la îngrăşat. La plecare, ai grijă să pui banii în plic, în aşa fel încât să nu te faci de râs şi să nu se consemneze prezenţa ta în contul de pierderi al nuntaşilor. Să cânţi ceva mirilor? De ce atata osteneală? Să vii cu o formaţie, dacă tot eşti în echipa de laudă şi închinare, şi să le cânţi mesenilor, ca o închinare prin slujire? Să plătească, doar e nuntă! Să vii cu ceva creativ, distractiv, pentru a dezmorţi atmosfera în unele momente? O scenetă, poate? Un joc? Nu … eu am venit la nunta ca să înfulec, nu ca să dăruiesc ceva, altceva decât plicul de la final …

De ce nu mai sunt nunţile pocăiţilor frumoase? Pai, vă spun eu, oamenilor. Nu pentru că le lipseşte băutura şi danţul, ci pentru că ne-am lenevit şi lipseşte comuniunea dintre frati, acea participare organică a trupului la o sărbătoare. Ne lipseşte capacitatea de a ne bucura sincer unii pentru alţii. Cumva ne-am înschistat minţile într-un model nuntesc păcătos, în care spiritul mercantil domină atmosfera. Am uitat că putem dărui şi altceva la nunţi, că nu mergem acolo pentru a etala ţoale pocăieşti; am uitat că adevărata bucurie izvorăşte din slujirea voluntară, dezinteresată, înspre folosul celor din jurul nostru.

Mergem la nunţi ca la restaurant, ca la teatru sau la operă. Ne plătim contribuţiile, aşa că avem pretenţii la un spectacol de calitate. Dacă nu ne este pe plac, bombănim despre plictiseala nunţilor pocăite, nunţile acelea în care nu ai voie să faci nimic altceva decât să te îmbuibi până îţi crapă nădragii. Ne amăgim şi nu înţelegem ca, de fapt, sursa plicitiselii este în noi …

Aşadar, fratele Negrut avea dreptate. Există o frumuseţe a nuntilor baptiste, la care ar fi bine să ne întoarcem. Esenţa ei nu stă – o s-o zic şi pe asta – în absenţa alcoolului, a dansului sau a bijuteriilor de tot felul, ci în participarea activă a Trupului, a bisericii, la bucuria mirilor. Frumuseţea nunţilor baptiste ar trebui să stea nu în negaţiile ce însoţesc ethosul nostru ci în afirmarea frumuseţii lui Dumnezeu în relaţiile dintre copii Săi.

Problema este, deci, mai profundă. Ea ţine de funcţionarea noastră ca şi comunitate a oamenilor răscumpăraţi de Dumnezeu. De aceea, am anumite reţineri în a spera măcar că se poate trata cu un catehism, fie el şi redactat pe baza Mărturisirii de credinţă. E nevoie de mult mai mult. În această privinţă, ceea ce s-a întâmplat laTimişoara nu mi se pare de bun augur …

Anunțuri

72 de gânduri despre “„Frumusetea nuntilor baptiste” – mai crede cineva in asta?

  1. Si bineinteles, nici nuntile ‘ortodocsilor’ cu bautura peste masura, manele, superstitii si datini extra-ecleziale nu sunt chiar ortodoxe.

    Dar vorba unor cunostinte, „cand eram ortodox fumam, beam, dar acum nu mai fac asa, l-am descoperit pe Isus.” 🙂 Ar fi frumos ca la intrarea in bisericile evanghelice sa fie oamenii invatati cum sa fie de acum incolo si ce nu au fost intainte.

    1. Uscaturi sunt peste tot, dupa cum stim … Descoperirea lui Isus inseamna fara indoiala mult mai mult decat registrul negatiilor o poate sugera …

  2. Dyo,

    Parerea mea este ca scopul unei nunti este ca mierle si mireasa sa se casatoreasca. Asadar eu consider ca nuntile ar trebui scurtate substantial, mancarea ar trebui sa fie mai putina, si mirii sa plece mai repede sa ‘celebreze” ceea ce tocmai s-a intimplat. Eu as vedea ideala o nunta la care receptia nu tine mai mult de trei ore. Ar fi un vis, si pentru mine si de ce nu poate si pentru miri… Sa fie scurta, asta este singurul lucru frumos pe caer l-as putea vedea la o nunta BAPTISTA. Scenete, cantari, poezii, etc, eu zic ca sunt frumoase dar nu la nunta. Pentru asta exista tabere, intalniri speciale. Nunta ii pentru ca cei doi sa se casatoreasca si sa se casatoreasca repede. Parerea mea personala.

    1. bogdan, mi se pare totusi ca este continutul cel care conteaza nu lungimea nuntii. Daca vor sa aiba nunta scurta, de ce nu? Daca vor sa tina sase-sapte ore, iarasi: nu e nici o problema. Intrebarea este: cum o condimentez?
      Mi se pare ca exista o lege a lui Murphy care zice ca durata unei casnicii este invers proportionala cu durata nuntii … poate ca ai dreptate . 😉

      1. Amice Dorin, vezi-ți tu binișor de treabă, da? Cred că te-i rătăcit. Poate intri înapoi pe ceva sfaturi drept-creștinoase, dacă nu-ți plac astea sectante. Judecând după felul în care te exprimi, cred că cine arată cu degetul … ăla e! Un pic de decență, frate! Măcar, așa, Putin … 😉

  3. Dacă această „credinţă şi practică a bisericilor baptiste” înseamnă lipsa dansului miresei, a băuturii, a bijuteriilor, a naşilor, a cozonacilor de la înmormântări etc., nu ar fi mai frumos ca fiecare pastor să sugereze propriei bisericii întoarcerea la aşa ceva? Poate unii nu consideră chestiunile ca fiind esenţiale, bazându-şi credinţa şi practica pe lucruri cu adevărat importante.

    În altă ordine de idei, mie nu-mi prea plac afirmaţiile de genul „soţia mea nu se machiază. E prea frumoasă pentru aşa ceva. ” De parcă femeile care se machiază ar fi urâte. Nu cred că existe femeie care să nu arate şi mai bine cu un pic de machiaj profesionist. La fel şi cu podoabele. Atâta timp cât nu găsesc niciun argument biblic împotriva lor, eu o să mă bucur în continuare de faptul că soţiei mele îi stă foarte bine cu anumite perechi de cercei. 🙂 Argumentele care aduc tradiţia în prim plan şi nu Biblia nu mă prea interesează…

    1. Florin, da-mi si mie voie sa fiu putin mandru de sotia mea, nu pentru ca nu se machiaza, ci pentru ca e frumoasa asa. Prin asta nu vreau sa impun – nici macar sa promovez – o conduita; asta a fost harul marital ce mi s-a dat. 😉
      De fapt, in ce priveste machiajul si podoabele … sunt de acord cu tine. Mi-am luat destule faulturi cand, pe blogul lui Marius Cruceru, am pledat pentru libertatea unei femei de a folosi machiaj (sau nu!), daca vrea ea, de fapt, pentru dreptul crestinilor de a trai si experimenta frumosul …

    2. Bravo ma Florin Puscas, cuvinte mari graiesti, eu sunt ortodox, nu stiu daca m-am nimerit gresit, sunt fumator de mult timp si beau uneori cand ies la discoteca, duc o viata normala, o viata cat se poate de echilibrata si cu TOATE astea cred cu tarie in Dumnezeu dar mi se pare absurd „cand eram ortodox beam, fumam, dar acum nu mai fac asa, L-am descoperit pe Iisus”. De ce asemanati individul cu multimea? De cand am ajuns la gandirea asta?

  4. Dacă nu o fi cu bănat, aș zice și eu ceva de frumusețea nunților penticostale (sau baptiste că tot aia e).
    Pe vremuri, după serviciul de la biserică, se mergea la masă unde se stătea 5, 6 ore.
    Mâncarea era gătită de bucătarul angajat sau cineva din familie, și se servea pe îndelete.
    În tot acest timp se cânta, se spuneau glume, poezii, întâmplări etc.
    Așa a fost și la nunta mea.
    Problema pe care o văd eu are mai întâi de a face cu o nouă cultură. Trăim într-o eră a „eficienței”, a instantaneului. Vă aduc aminte de… frumusețea slujbelor noastre baptiste/penticostale când aveam TIMP să stăm la biserică 5 ore fără să ne plictisim. Și nu aveam calitatea predicilor și a muzicii de azi.
    Un alt factor decisiv în această criză este cel spiritual. Accentul nu se mai pune pe binecuvântare și închinare ci pe imagine, profit și concurență.
    Aici intervin moțurile: care e mai cu moț!
    Bineînțeles că lipsa de spiritualitate va fi compensată cu artificii (fard, bijuterii, indecență).
    Există o lege a echilibrului. Cu cât eram mai limitați în resurse materiale, eram mai inventivi în ale spiritului. Acum e invers.
    Cu un lucru (și chiar mai multe) sunt de acord aici cu fratele Paul Negruț: ne pierdem adevărata frumusețe!

    1. Cristian Ionescu scrie: „Cu cât eram mai limitați în resurse materiale, eram mai inventivi în ale spiritului.”

      Nu există legătură directă între cele două chestiuni, decît dacă formula capătă semnificație în cadrul unui context. Care nu prea este oferit de către comentator.

      Cei care nu sînt prea limitați în resurse nu pot fi inventivi în ale spiritului (înțeleg că e vorba de spiritualitate de tip religios, nu de tip cultural)?

      Aceasta este o logică periculoasă. Perversă chiar!

      Cît despre Paul Negruț, deja s-au exprimat în public atîtea rezerve la adresa lui (inclusiv aici), că pînă și acolo unde ar putea avea dreptate deja e periculos să fim de acord cu el.

      Mai bine să căutăm adevărul pe cont propriu decît pe contul lui Paul Negruț (sau a altora ca el)…

      1. Am avut sau n-am avut dreptate cand am spus ca unora li s-a pus pata pe Paul Negrut? Am avut…

      2. Ce sa-i faci, Paul are un talent la a aduna pete din astea … totusi, nu este si cazul meu. Mie mi se pare a fi un om chiar simpatic, prin reculul reactiilor altora fata de el …

      3. Eu când spun spiritualitate mă refer întotdeauna la conotația religioasă a cuvântului.
        Cred că am dovedit suficient discernământ până acum să fiu de acord sau în dezacord cu cineva fără resentimente la persoană. În ciuda faptului că în ultimul timp am avut poziții diferite în anumite privințe, eu am un respect deosebit față de fratele Paul Negruț. Am avut o singură dată ocazia să stăm de vorbă și are o personalitate deosebit de agreabilă. Nu există om perfect. Nu îmi formez opiniile față de o persoană pe baza defectelor pe care le-ar putea avea (bineînțeles, mă refer la slăbiciuni nu la carențe grave). În ce privește subiectul nostru, cred că nu am fost suficient de clar. Există un echilibru necesar între elementele constitutive ale vieții de credință. Atunci când se strică acest echilibru (prea mult accent pe cultură golește de spiritual, o spiritualitate exagerată devine falsitate – în toate sensurile – golită de naturalețe) apar extremele. Extrema periculoasă în prezent nu este generată de conservatori ci de liberalismul agresiv injectat otrăvitor în bisericile noastre de oamenii firești. Pe ce bază? Pe baza unei „deschideri” culturale.

  5. hai sa pun un pic de gaz pe …nunta: cred ca fratele paul vorbeste din frustrari,acele frustrari de care am fost acuzat eu, tu danut manastireanu, toti cei ce l-am criticat pe bb. de ce nu a spus congresului ce a facut el pt ca sa nu se ajunga in aceasta situatie cind timp de doua mandate a fost presedinte. dar ca pastor al bb2 ce a facut? ca rector si ca prof de sistematica baptista ce a facut? a dat vreo indicatie in directia asta? daca tot este de doua mandate responsabil cu educatia baptistilor, in loc sa tune si sa fulgere aidoma lui zeus, putea intreprinde ceva constructiv. de exemplu sa puna el in scena o nunta ca-n povestile baptiste…

    1. Aa stii ca fr. Talpos l-a intrebat pe Paul: daca tot au fost semnalate atatea devieri intre baptisti, doctinare sau practice, ce a facut pentru a le trata (in sens preventiv, inteleg)? Adica, altceva decat sa le semnaleze si sa dea comunicate …
      Ce a facut?
      Desigur, Paul Negrut nu a raspuns …

      1. 1. Intrebarea a fost publica.

        2. Nu a existat un cadru pentru dezbateri; dar asa cum i-a stiut raspunde lui Daniel Branzei (fara sa fie interpelat de acesta), putea sa-i raspunda si lui Talpos. Alminteri, intrebarea a ramas una pur retorica, fara rost.

      2. Paul Negrut raspunde NUMAI daca vrea, cui vrea si cum vrea. Cand nu are raspuns TACE!

      3. Lui Gamaliel: cred ca gresesti. Cand Negrut tace, tocmai atunci are raspuns. Numai ca-l tine pentru mai tarziu si cand il da, atunci se simte.

      4. Face Negrut tratament preventiv in universitatea pe care o conduce (chiar acum tine prelegeri la ei Paige Patterson, care e in conducerea UEO sau a consiliului de conducere sau ce o fi, un personaj cunoscut in SUA pentru incercarile sale reusite de a exclude profesorii liberali din seminariile baptiste dupa 1979) – ceea ce nu cred ca se intampla la Institutul Teologic Baptist sau la Facultatea de Teologie Baptista din Universitatea din Bucuresti.

      5. Cred ca fr.Talpos se referea la masa mare(sic!) de credinciosi baptisti, care nu prea ajung sa asiste la prelegerile de la Emanuel. Pentru ei, se face ceva?

      6. Probabil ca daca tacea in privinta lui Branzei filozof ramanea… DAR, dupa parerea mea, si Branzei daca tacea filozof ramanea… Prea a luat la zeflemea totul. Nu zic ca am dreptate, dar unora asa li s-a parut.

      7. Pentru masa mare de credinciosi nu poate face Negrut chiar tot. Sa mai faca si altii. Dar, totusi, ceva face. Pregateste studenti pentru pastorala. Mie mi se pare ca nu-i o chestie chiar de neglijat, cu toate ca fiecare om care iese de la UE e pe cont propriu. Nu-i poti impune ce sa zica sau sa faca si cum.

      8. Paul Negrut este vicepresedinte cu educatia peste intreg cultul baptist, nu doar peste UEO. La acest nivel – o arata si raportul – nu a facut prea multe.

      9. Daca cei mai multi au un „os” impotriva lui, atunci nu prea are cu cine lucra. Si oricum de cand li se spune baptistilor romani ce sa faca si cum sa faca? Merg prin biserici de multa vreme si incapatanare mai mare decat la baptisti in privinta lucrurilor bune pe care trebuie sa le faca si nu le fac n-am vazut decat la penticostali. N-o zic cu rautate nici impotriva unora, nici a celorlalti; e doar o constatare. Paul Negrut predica prin bisericile romanesti de vreo 30 de ani; oamenii il cunosc, dar fiecare face ce doreste, cam ca pe vremea judecatorilor. Poate imi spuneti dumneavoastra ce credeti ca ar fi trebuit sa faca. Sau ii spuneti direct lui.

      10. Ideea de catehism elaborat pe baza Marturisirii de credinta este un pas, chiar daca firav si, oricum, discutabil … El este focalizat mult pe invatamantul formal, si il inteleg in acest sens, dar trebuie facut ceva si pentru masa de credinciosi „neinstitutionalizati”. Nu pretind ca eu as avea solutii dar … eu nu sunt vicepresedinte cu educatia. Negrut este, motiv pentru care el este dator sa iasa la interval cu propuneri, proiecte etc.

    2. Nu stiu de ce Paul Negrut face ce face sau nu face ceea ce nu face, dar stiu ca are „nas” pentru ceea ce, cu dezgust, numesc „politica bisericeasca”. Dupa parerea mea, n-a facut nimic in privinta modificarii sau clarificarii marturisirii de credinta pentru ca, daca ar fi facut-o pana acum, ar fi iscat harmalaie in cult. Eu unul cred ca inaintea catehismului pe care nu-l avem, ar trebui rezolvata problema marturisirii de credinta. Odata rezolvata aia si aprobata de toata lumea, cred ca se poate lucra si la un catehism. Nu sunt foarte convins ca putem face asa ceva pana nu ne lamurim incotro o luam cu marturisirea de credinta. Daca reusim faza cu marturisirea in urmatorii patru ani, tot am facut ceva.

      1. Corect; doar ca nu-i Negrut cel mai negru dintre cei cu harmalaia… Din nou, parerea mea.

      2. pn nu a facut nimic cu marturisirea de credinta nu din cauza harmalaiei ci pentru ca nu a avut nici un interes sa o modifice. simplu. cu cit mai larga marturisirea si imprecisa cu atit mai mult se poate pescui in ape tulburi. cind totte lucrurile sunt clar definite, nici el nu mai poate manevra cum vrea.

  6. Eu n-am nimic impotriva fardurilor, bijuteriilor si mai stiu eu ce. Chiar n-am nimic cu ele si nici cu persoanele care le poarta. Sunt convins ca o femeie e frumoasa asa cum a lasat-o Dumnezeu, iar fardurile si alte chestii nu ajuta; dimpotriva iti strica pielea de nu te vezi, dar fiecare cu parerile lui. In privinta nuntilor, noi – care am fost crescuti inainte de 1989 – stim ca ceea ce ne deosebea pe noi, pocaitii, de cei din lume era modul in care ne imbracam, ne frezam etc. Stia oricine ca unul sau altul era pocait doar uitandu-se la respectivul, iar purtarea era pe masura (in general). Astazi, s-a dus chestia cu prima impresie. Ne imbracam la fel ca cei din lume, ne vopsim exact ca ei, iar prima impresie s-a dus. Problema e ca nici a doua impresie nu-i mai buna. Cumva trebuie sa ne deosbim de cei din lume si, ne place, nu ne place, ne-am pierdut prima impresie, aia pe care o da imbracamintea, tinuta in general. La nunti e de groaza. Nu zic sa nu ne ingrijim, dar uneori aratam ca niste papagali, impanati si colorati in toate felurile. Nu asta e marea problema, desi asta spune ceva despre noi, nu? Problema e ca la nunti se danseaza, iar unii se poarta exact ca la orice alta nunta. Si cea mai mare problema e ca mirii si-au pierdut orice simt al masurii. Nunta trebuie sa fie mare, scumpa, musai cu limuzina, rochia miresei sa fie nu stiu cum, costumul mirelui nemaivazut, masa sa fie servita la cele mai scumpe restaurante si tot asa. Prefer sa ma duc la o nunta intr-un cort, unde mirii abia asteapta sa fie unul cu celalalt si, preferabil, ii lasa pe nuntasi sa petreaca pana cand pica pe jos in timp ce ei, mirii, se retrag si-si vad de ale lor, decat sa merg la o nunta super fastuoasa si execrabil de luxoasa unde mirii nu stiu altceva decat sa iasa in evidenta.

    1. Chestia cu a fi deosebiţi de cei din lume este cu două tăişuri; eu cred că oricum suntem diferiţi de ei. De regulă atunci cand încercăm să fim deosebiţi de ei cu orice preţ, şi facem din asta un deziderat capital … cădem în ridicol.
      Şofăm ca ei, trecem strada ca ei, respirăm ca ei, înotăm ca ei, mâncăm ca ei, vorbim la telefon ca ei … vai, dar în cate lucruri avem de găsit deosebiri faţă de aceşti păcătoşi!

      1. E drept ca uneori se cade in ridicol, dar a incerca sa fim diferiti de lume nu inseamna obligatoriu ca ne facem de ras. Nu sunt de acord cu dvs intru totul: de pilda, n-ar trebui sa sofam ca cei din lume, dar – din pacate – o facem. Nu va spun de cate ori vad in trafic masini pe care le recunosc usor de la biserica ai caror soferi conduc efectiv ca nebunii. Oricum, daca ne e drag de lumea asta din dorinta de a-i aduce pe oameni la Domnul, nu vad care-i problema cu a incerca sa fim diferiti de lume. Oricum, e de rau cand stai de vorba cu cineva si, dupa o conversatie ceva mai lunga, ti se spune: „O, habar n-aveam ca esti pocait!” Multi dintre tinerii (si nu numai) de azi arata exact ca cei din lume: aceleasi freze, aceeasi imbracaminte, aceleasi apucaturi. E de-ajuns sa te uiti in curtea unui liceu evanghelic, din pacate o spun. Nu-s puritan pana-n prasele, dar eu unul cred ca, de dragul Domnului si fara a fi ipocriti, ne putem imbraca in asa fel incat sa aratam ca suntem ai Lui. Dupa cum ne spune si scriptura ca harul lui Dumnezeu ne invata s-o rupem cu paganatatea. De exemplu, daca toata lumea isi face freza intr-un fel, eu mi-o fac altfel, desi buna cuviinta nu sta nici pe departe in tunsoare. Si totusi, ne cam dam seama „who’s who” dupa cum arata omul.

      2. Din pacate, se cade in capcana de a pune semn de egalitate intre inoirea mintii si conformarea la niste norme de aspect exterior. Este mult mai usor sa imi fac o frizura pocaita decat sa birui mandria, invidia, gelozia sau acele pacate interioare pe care numai Domnul mi le stie.
        Stii ce cred eu? Ca pe termen lung, intr-o relatie profunda, acestea din urma produc mult mai multe pagube decat problemele exterioare ….

  7. „Ne lipseşte capacitatea de a ne bucura sincer unii pentru alţii.”
    Perfect de acord!

    Cred că dincolo de aspectele pur formale (care au de a face doar cu „gâdilarea firii”), frumuseţea unei nunţi (în speţă) şi a unei sărbători (în genere), are de a face cu două aspecte: scop şi creativitate.

    Când scopul (ultim, integrtator) unei nunţi e BUCURIA, acea „BUCURIE ÎN DOMNUL”, atunci plictisul, mercantilismul, exhibiţia vestimentară, bârfa la „colţul gurii”, ş.m.a. nu-şi mai au locul. Problema e că noi, în genere, nu mai ştim/vrem/putem să ne bucurăm !

    Drept urmare, nu mai facem efortul minimal de a fi creativi. CREATIVITATEA, ca şi crâmpei din chipul lui Dumnezeu în noi, e chemată să slujească scopului mai-sus amintit.

    BUCURIA cred că e sau ar trebui să fie acel “ingredient” transcultural şi transtemporal, de neinlocuit. Evreii antici, dar nu numai, ne pot “da lecţii”.Vezi “Fiddler on the roof”…

    CREATIVITATEA cred că ţine de specificul fiecăree generaţii… Nu putem “trage căciula” glumelor, a jocurilor de societate, a repertoriului muzical pe „capul tururor generaţiilor”… Şi nici măcar (în cadrul acelelaişi generaţii) de la un context cultural la altul; de exemplu o glumă ardelenească are alt tâlc pentru olteni sau moldoveni…

    Când există bucurie în Domnul ,acompaniată de creativitate, timpul, plictisul trec pe nesimţite.

    Pe final am o întrebare (retorică) de profan: ce făceau „amărâţii” ăia de evrei din vechime , la care nunţile ţineau 7 ( ŞAPTE) zile ?!?

    1. Barthimeu, multumesc pt comentariu. Iti simteam lipsa …
      Am si eu o intrebare de carcotas: cand vorbesti despre lungimea nuntilor evreiesti te referi la sapte zile literale sau, in ton cu evolutionistii teisti, la sapte ere?!?!? 😉

      1. Hai că-mi placi!
        E vorba de, nici mai mult nici mai puţin, 168 de…”trepte pe cadranul lui Ahaz”!

  8. Nu stiu cum faceti dumneavoastra nuntile Baptiste fara vin si dans? cind uitati-va la evreii care este poporul lui Dumnezeu si fac nuntii cum au fost calauziti din vechiul testament, care teolog poate a ma contrazice dece la nunta din Cana Domnul Isus a facut din Apa Vin? daca nu era voie sa bea vin ,, PUTEA SA LE SPUNA GATA CU VINUL SI BETI APA IN CONTINUARE nu asta este pacatul ca bei vin, pacatul este CUMPATAREA nu scrie in Biblie sa nu bei vin insasi Domnul ISUS la Cina cea de Taina spune clar,, nu voi mai bea din rodul acestei vii decit cu voi in Imparatia lui Dumnezeu, nu a spuso nimeni decit insasi Domnul ISUS si ce spune Domnul este Lege, omul a schimbat Legea Domnului

    1. La urma urmelor, nu vad care este problema; fiecare dintre noi isi asuma o conduita, dupa masura de credinta ce i s-a dat. In momentul in care alegi sa urmezi calea baptista iti asumi si conduita aferenta. Nu-ti place, vrei sa ai nunta cu lautari si cu dansul miresei, exista o multitudine de alte variante; traim intr-o lume libera.
      Eu nu le spun ortodocsilor, catolicilor sau celor din alte denominatiuni cum sa isi faca nuntile; mi se pare de bun simt ca nici ei sa nu-mi dicteze ce sa fac la nunta mea.

    2. Eu cred ca despre vin si dans trebuie discutat in context cultural. Cred ca trebuie studiat daca acel vin din vechime este echivalentul vinului din zilele noastre. Nu stiu daca la nuntile evreiesti puteai bea vin de-al nostru si sa mai sarbatoresti totusi 7 zile. Posibil sa fi fost un alt vin, unul poate diluat. La fel apa la ei nu curgea pe teava ca la noi, ci cred ca era scumpa si destul de rara pentru zona lor. Posibil sa fi consumat mai mult cocktailuri si sucuri din fructe decat apa. Intr-un astfel de context nu stiu daca Isus putea sa le spuna sa nu mai bea vin. Iar la cina „rodul vitei” posibil sa fie expresia pentru acel produs prim din vita si nu de vin.
      Despre dansuri cred ca ele erau o parte spirituala specifica a evreilor si un mod de bucurie deosebit, ce la fel cred ca venea pe o muzica ce avea mesaje despre Dumnezeu si ce a facut El pentru ei si poporul lor. Imi pare rau ca in contextul cultural roman dansul nu insemana decat discoteca, cluburi, baierame, o satisfacere a carnii ce duce adesea spre desfrau si alte pacate, si nu prea are de-aface cu acea bucurie sau cu Dumnezeu, spiritualitate, inchinare din muzica evreiasca.
      Eu am exprimat ce cred a fi diferenta dintre cultura ebraica de atunci si cultura noastra de azi pentru subiectele vin si dans. Cred ca lucrurile trebuie cerceta mai adanc inainte de a face principii din ele. Si nici nu pot spune despre ele ca sunt bune sau nu in sine, dar acestea tin foarte mult si de maturitatea spirituala a celui ce intra in contact cu ele.

      1. E frumos ce spui, desi sunt sceptic in ceea ce priveste capacitatea noastra de a cunoste in detaliu unele obiceiuri antice …
        Si eu cred ca imaturitatea prea ridicata de prin biserici a condus la o atitudine ultradefensiva in probleme cum ar fi bautura si dansul. Ma intreb insa daca nu cumva o parte a maturitatii se evidentiaza tocmai prin capacitatea de a te conforma, in libertate, unei conduite care nu te face nici mai bun, nici mai rau, dar care are avantajul ca nu este o pricina de poticnire pentru cei slabi.

  9. Frate Radoi
    Nu doresc sa ma fac promotor al genului de demers bloggeristic precum cel al dvs.
    Nu am posibilitatea de a verifica daca ceea ce scrieti despre persoanele pe care le nominalizati in articolele dvs este adevarat sau nu.
    Blogul meu nu isi propune Rascumpararea memoriei, baptiste, penticostale etc..
    Acest este motivul pentru care am decis sa va moderez comentariul promotional.

  10. Eu urmeaza sa ma casatoresc anul acesta, sunt baptist si ceva ar trebui sa impartasesc. Nuntile baptiste sunt o sarbatoare, sau asa ar trebui sa fie. Tipic romanesc…astea sunt problemele din biserici din ziua de azi? Nu cumva toate aceste opinii nu au nimic de a face cu biblia ci doar cu traditia evanghelica romaneasca? Daca ma uit la nuntile din Biblie…bautura era, dans era, bucurie era.
    Nu va mai pierdeti in nimicuri, nunta trebuie sa fie o petrecere de bucurie, la care si Dl Isus este invitat. Un vals al mirilor la nunta este cu adevarat arta, daca cineva se poticneste intr-un dans intre sot si sotie, atunci cred ca problema este la cei ce se poticnesc in nimicuri. Modul in care o cultura petrece, tine de traditie, de specific, nu de Biblie, atat timp cat nu sunt incalcate limitele decentei. Eu personal detest nuntile ortodoxe, sunt penibile, imi plac cele catolice occidentale, imi plac cele baptiste, cam plictisitoare cele crestine dupa evanghelie, desi consider ca totul tine de implicarea mirilor in organizarea programului.

    1. Nu te contrazic in ceea ce spui, sunt ganduri interesante.
      O curiozitate am totusi: cum va fi oare nunta ta? Vei face ceea ce iti place si crezi tu ca e bine, sau te vei conforma traditiei baptiste?
      Nu te grabi cu raspunsul; daca vrei poti ne povestesti – in conditiile in care iti da voie nevasta 🙂 – dupa luna de miere …

    2. daniel esti pe calea cea buna. ipocritii o sa te atace insa.

      pina dupa al doilea razboi mondial cind pastorul venea in vizita la o familie acolo unde e biserica mea (şiria), gazda punea pe masa o carafa de vin rosu si toata lumera bea fara probleme de constiinta, cu masura. nu cred ca existau probleme de genul „la nunta mea va fi vin slab, ca numai asta e bun” la evrei sau ca domnul isus mergea cu alcoolmetru in buzunar si verifica concentratia ca sa vada daca ucenicii au voie sa bea din vinul respectiv. prohibitia a venit pe filiera americana unde la un moment dat a fost politica de stat. s-a vazut ca nici aia nu a fost prea inspirata.

  11. „Aşadar,… Există o frumuseţe a nuntilor baptiste, la care ar fi bine să ne întoarcem. Esenţa ei nu stă – o s-o zic şi pe asta – în absenţa alcoolului, a dansului sau a bijuteriilor de tot felul…”; putem sa ne lipsim si de miri, la o adica! 🙂

  12. Iertare ca dezgrop un subiect demult incheiat, cautam idei pt. nunta si tocmai ce mi-a sarit in ochi si l-am citit din curiozitate. Incep prin a afirma ca sunt ortodoxa si constienta ca religia a fost, este si va fi un mod de manipulare a populatiei si un simplu job pt. anumiti „preoti”. Dar asta nu are de-a face cu credinta adevarata. Am prietenii buni protestanti, bunica mea este la fel, nu vad de unde dispretul asta si de-o parte si de alta fata de celelalte culte crestine.

    Citez primul comentariu: „Si bineinteles, nici nuntile ‘ortodocsilor’ cu bautura peste masura, manele, superstitii si datini extra-ecleziale nu sunt chiar ortodoxe. ”
    Inca nu reusesc sa-mi stapanesc indignarea…pe bune ? gata, ortodox = bautura peste masura + manele + superstitii ??? La cate nunti a fost cel care a facut afirmatia asta ?

    Asta nu e ipocrizie ? Sa proclamati sus si tare cat de „pacatoase” sunt nuntile ortodoxe(chiar daca unele sunt numai cu numele ortodoxe, dar excludem „uscaturile”) ? Dupa cununia religioasa este interzis sa te bucuri, sa te imbraci intr-un fel unic in viata, sa porti podoabe, sa te machezi, sa mananci si sa bei (cu moderatie, ca de altfel in toate celelalte zile), sa dansezi, sa asculti muzica ?! Te impiedica toate astea sa fii un bun crestin ? Eu zic ca nu…
    Asa, si datinile ? Unele dintre ele sunt obiceiuri frumoase, pornite din vremuri vechi, sunt un semn de continuitate, de traditie, tin de un anumit popor. De exemplu, daca nu scrie in Biblie ca trebuie sa arunc buchetul nu am voie sa fac asta ?(dau un exemplu, nu este obicei romanesc). Datina sa schimb voalul pe basma, simbolizand faptul ca am intrat in categoria femeilor maritate. Si asta e un mare pacat, nu ?! Prin asta demonstrezi apartenenta la o cultura, ce e gresit, de sar toti protestantii ca arsi ? Nu sunt un bun crestin pt. ca fac asta, sau ce ?
    Foarte ingust mod de a privi lucrurile. Daca biserica crestina si cea ortodoxa are probleme, nu obiceiurile (decente) ale unei nunti sunt problema.
    Iar faptul de a arata cu degetul nuntile ortodoxe si de a afisa cu mandrie cat de credinciosi sunt protestantii fata de „manelistii de ortodocsi” mi se pare de-a dreptul pueril, ignorant, si, repet, foarte ipocrit.

    P.S.: Felicitari pt. sotia care nu are nevoie de machiaj, nici mie nu-mi place sa stau „tencuita” pe fata, dar nu toate am fost inzestrate cu asa frumusete, nu m-a intrebat nimeni ca as fi ales sa fiu frumoasa frumoaselor, pe cuvant ! Ce sa facem noi astea mai urate ? E suficient sa citim acest articol intr-adevar foarte constructiv si brusc ne creste moralul ! NU !!! Bai frate, eu sunt asa de naspa incat va trebui sa ma machiez ca sa ma simt mai frumoasa in ziua nuntii si sa nu mai fiu asa complexata ca mi-a iesit un cos in mijlocul fruntii si sa am si eu poze frumoase !
    Uite, oamenii pe bloguri se lauda ce sotii frumoase si crestine si nemachiate au si eu am si cosuri, sunt si ortodoxa, ma si machiez !

    Parerea mea neavizata este ca acest articol instiga la dispret nemeritat fata de nuntile si credinta ortodoxa, precum si fata de obiceiurile poporului roman.

    Si iar afirm ca multi protestanti sunt f. ingusti in gandire, de fapt nu reusesc sa gandeasca singuri de loc, „spalati pe creier” cum zic anumiti „ortodocsi/atei”, iertare pt. cuvintele urate, le spun in deplina cunostinta de cauza: am primit „recomandari” de genul „sa nu te duci la ortodocsi, ca acolo sta satana” !!! Asa au fost ei invatati, asa li s-a spus la bisericile evengheliste, si nici pic de gandire proprie aici, nici un piculet macar !!! Mi-a fost sila fizic…
    De cealalta parte majoritatea ortodocsilor n-au treaba nici cu religia, nici cu credinta, dar ei sunt ortodocsi si gata ! Iar de moravurile unor preoti nu mai zic, aici sila depaseste orice limite…
    Un anumit echilibru este nevoie intre comunitatile crestine, ca doar fiecare se duce sa se roage in casa lui Dumnezeu, de unde dusmania asta fratilor ?!

    Tot respectul meu pentru prietenii ortodocsi, protestanti, chiar si atei cu care pot purta dialoguri inteligente, care sunt oameni inteligenti si deschisi la minte, cu care ma pot distra(da, facem un gratar, bem un pic de vin, bere, ceai, orice, cu masura, vedem un film, facem sporturi impreuna) si pe care ma pot baza. Indiferent de nuntile pe care le-au facut au fost pline de decenta, bun gust, distractie de calitate. Fiecare ne respectam opiniile, faptul ca au alta credinta/necredinta nu-i face niste paria, nu ne dispretuim pt. asta si nici nu ne batem cu pumnul in piept: bai pacatosule, ai dansat la nunta, esti ortodox, eu sunt X !!!!

    Cam asa vad eu etichetarea nunti ortodoxe = bautura peste masura + manele + superstitii (datini DA, superstitii NU !!!):

    „Pentru că voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor: nici voi nu intraţi în ea, şi nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsaţi să intre”

    „Deci să nu ne mai judecăm unii pe alţii, ci mai degrabă judecaţi aceasta: Să nu daţi fratelui prilej de poticnire sau de sminteală.
    Ştiu şi sunt încredinţat în Domnul Iisus că nimic nu este întinat prin sine, decât numai pentru cel care gândeşte că e ceva întinat; pentru acela întinat este.
    Dar dacă, pentru mâncare, fratele tău se mâhneşte, nu mai umbli potrivit iubirii. Nu pierde, cu mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos.”

    Nu le-am reprodus din memorie, nu stiu din ce varianta a Bibliei sunt protestanta sau ortodoxa. Personal o prefer pe cea protestanta ca este mai aerisita, nu are toate semnele specifice unei Biblii ortodoxe, dar sunt convinsa ca ambele sunt „valabile” !

    Iertare din nou daca am jignit pe cineva, scris prea mult si pe un ton poate nepotrivit pe alocuri. Am fost foarte indignata de felul acesta de a privi lucrurile ! Am intalnit oameni de calitate si oameni fara nici o calitate in toate taberele.

    Nu este un razboi, ar trebui ca intelegerea sa aiba un alt cuvant de spus !

    1. Apreciez munca depusă la scrierea acestui comentariu, și conținutul, în parte. În principiu, articolul meu este adresat ”alor noștri” (nu-mi permit să vorbesc din alte ogrăzi), dar nu mă supăr să primesc și reacții din alte ”tabere” (this is your word, not mine). Mă ajută să înțeleg gravitatea componentei subiective a acestei teme, atât pentru ortodocși, cât și pentru evanghelici.
      Acum ce să zic: cred că pentru a fi fair în această problemă, cineva ar trebui să scrie și despre Frumusețea nunților ortodoxe. Pe bune! Eu nu pot, pentru că nu am participat. Cristi, ce zici?

  13. Odata am incercat sa vad, sa inteleg ce se intampla pe aceste ” bloguri crestine “, ……….azi cred ca regret. Daca unii din prietenii mei, colegi de munca, cunoscuti, apropiati pe care incerc sa-i pocaiesc, sa-i fac sa inteleaga ca au nevoie de mantuire, de a fi salvati, de Domnul ISUS, si care sant tare impotriva pocaitilor; daca ei ar citi ce scrieti si faceti voi aici ( cu toata consideratia Dio, sa stii ca am fost cat se poate de sincer cand am afirmat ca va iubesc si simt alaturi de voi, de familia ta, si inca va iubesc ) daca ei s-ar uita si ar citi ce se afla aici, NU s-ar mai pocai niciunul. Ce se intampla aici nu aduce Slava si Glorie Lui DUMNEZEU, dimpotriva. Da, Dio ai observat foarte bine si corect nu mai functionam la nunti ca un trup, nici in biserici, nici ca comunitati, cu o singura observatie: ar trebui sa incepem analiza ( apoi pocainta ) de la noi insine. Din pacate nu mai santem pesti, ci am devenit rechini, piranha, ne mancam uniipe altii, asta facem noi ca madulare ale aceluiasi ” trup “. Doamne da-ne un Duh de pocainta sa putem vedea Voia Ta si sa traim pentru Slava Ta, asta inseamna ” unitate in diversitate ” in contextul crestin.

    1. Da, Tibi, s-ar putea ca noi înșine să ne sabotăm mărturiile prin ceea ce scriem pe bloguri. Eu sper că totuși nu fac acest lucru, iar dacă am mai călcat și eu prin unele străchini, am tras concluziile de rigoare și am fost atent să nu mai repet asta pe mai departe. Eu cred că oricine urmărește blogul meu, cam de prin primul trimestru al anului 2012, poate să observe că am operat modificări de ton, de stil, de retorică și de preocupări în publicistica mea. Poate fi o problemă faptul că, spre deosebire de alți bloggeri, eu nu mă dezic de nimic din ce am scris înainte (nu mi-am șters postările din vechime), chiar dacă se vor găsi destule articole scrise în primii ani de care acum n-aș mai fi prea mulțumit (mai ales că am ajuns să-i cunosc mai bine pe unii dintre cei despre care am scris sau cu care am ”încrucișat” săbiile cuvințelelor). Cine vrea să mă cunoască … are la îndemână pachetul complet, pentru că sunt ieri ce-am fost încă de mâine. 100%.

  14. Sper sa te pot intalni odata sa ne cunoastem ( face-to-face ), sa te conving de sinceritatea si dragostea mea si sa vorbim (Maleahi 3:16), poate ar iesi ce interesant, frumos. Harul Lui si Dragostea Lui fie si sa ramana cu tine si casa ta, iar Slava si Onoarea sa fie vesnic a LUi, Amin.

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s