6:48


“ Eu sunt Pâinea vieţii.”

Ioan 6:48

            Pasajul din care face parte şi versetul de mai sus conţine câteva din cele mai radicale, dificile dar şi profunde afirmaţii pe care le-a făcut Isus despre Sine, pe paginile Evangheliei lui Ioan. Nu este de mirare că în urma acestora, cei mai mulţi dintre ucenici Îl părăsesc, găsind cuvintele Sale greu de suportat.

            Cu toate acestea trebuie să fie un mesaj important, pe care Mântuitorul vrea să îl transmită, din moment ce el include o problemă de viaţă şi de moarte:

“… dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă”.

            O nedreptate care i se poate face acestui text, denaturând aplicaţia şi uşurând-o considerabil, este să priveşti la aceste afirmaţii ca la o întărire paradigmatică a Euharistiei (Cinei Domnului). Fără a exclude o anume legătură între acestea, cred că există nuanţe ale lui Cristos care ne atrag atenţia asupra relaţiei noastre cu El mai degrabă, decât cu privire la un sacrament anume.

            Un simplu raport de cauzalitate între Cină şi viaţa veşnică, respectiv, a mânca trupul Fiului omului împreună cu a bea sângele Lui şi aceeaşi viaţă veşnică, ne arată că e dificil să punem semn de egalitate între sacramentul euharistic şi pretenţia pe care Isus o ridică aici. Participăm la Cina Domnului pentru că avem viaţa veşnică, primită prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu şi jertfa Sa răscumpărătoare de pe cruce. Invitaţia făcută de Isus, în aceste momente, este adresată celor morţi, ca ei să mănânce pentru a avea viaţa veşnică, de care duc lipsă încă.

            Versetele 56 şi 57 ne conduc înspre relaţia care se va înfiripa între cel ce împlineşte aceste cuvinte şi Cel ce le rosteşte. Este vorba despre o profundă intimitate: Hristos pătrunde în această persoană, rămâne şi trăieşte în continuare acolo – devine, de fapt, dificil să mai separi lucrurile şi să despici firul în patru despre cine mai trăieşte cu adevărat de-acum încolo. Viaţa noatră este viaţa Lui, iar viaţa Lui ni s-a dat nouă; ce mai contează micile detalii contabiliceşti atât de dragi nouă oamenilor?

            Nu participarea la un ritual ne asigură împlinirea imperativului lui Isus, ci însuşirea conştientă a Lui, a tot ce ţine de Fiinţa Sa şi Îi este propriu caracterului Său. Este asimilarea Fiului lui Dumnezeu în fiecare domeniu a omului lăuntric, în fiecare cotlon al inimii, aceasta fiind şi singura şansă pentru a vedea ceva real, viu şi cu adevărat spiritual în noi.

Grea, scandaloasă, intrigantă şi misterioasă taină, aceasta este singura noastră şansă de viaţă care ni s-a dat.

            Nu este un lucru care să se întâmple automat – ca în introducerea Evangheliei, când ni se vorbeşte despre “lumina care luminează pe orice om venind în lume” – ci este necesară din nou o alegere. În timp ce Isus, Cuvântul întrupat, este sursa vieţii biologice a fiecăruia ( prin El şi datorită Lui am intrat în existenţă ), El este viaţă veşnică numai pentru aceia care acceptă provocarea Sa radicală şi fără echivoc:

“cine Mă mănâncă pe Mine, va trăi prin Mine.” (Ioan 6:57).

7 gânduri despre “6:48

  1. As fi interesat sa dezbati un pic mai in detaliu problema sacramentelor in biserica baptista. Sunt aceste acte poruncite de Domnul Isus numite sacramente in teologia si marturisirea de credinta a baptistilor din Romania?

    Felul in care tratezi problema mai sus (sunt total de acord) nu prea mai da suport folosirii cuvantului sacrament.
    Penticostalii romani folosesc sintagma „acte de cult”, ceea ce nu aduce neaparat mai multa lumina.
    Sacrament, taina, act de cult…
    Ar fi poate o alta sugestie?

    1. Sa stii ca nu imi fac prea mari probleme de dictionar; uneori in mod intentionat folosesc cuvinte „ne-evanghelice” precum, in acest caz, sacrament si Euharistie tocmai pentru a sublinia inrudirea unor concepte pan-religioase.
      Dupa parerea mea cei trei termeni listati de tine nu acopera problema: Cina Domnului (Euharistia etc) are ceva sacramental in ea – orice am crede despre paine si vin, multiplicam un gest poruncit si savarsit pentru prima oara de Isusi Mantuitorul – ceva tainic – iata ca nu ne depaseste cu mult intelegerea – si este un act de cult.
      Ca sa fim corecti, din cate stiu, nici baptistii nu au sacramente per se, ci simboluri. Marturisirea adauga explicit: „Ele nu sunt taine”. In aceasta privinta astept sa iasa pe piata catehismul, pentru ca eu nu inteleg de se bate atat tam-tam pe „simbol” pentru a se evita cu indarjire termeni ortodocsi „compromisi” …
      Nu stiu ce alt cuvant s-ar mai putea inventa aici. Mie imi place „sacrament”, desi ne trimite inspre catolici … nu ii atribui in mod necesar aceeasi semnificatie pe care o intrebuinteaza ei …

      1. Cuvantul sacrament, mai ales aici, unde spatiul catolic se intrepatrunde cu cel protestant, poarta in el un iz prea puternic pentru mine de „ritual datator de har”.

        Folosirea acestui cuvant presupune in mintea mea inclinarea balantei spre domeniul eclesiologic, lasand individul si participarea lui activa la acest act undeva in afara.

        Si mie imi place cum cuvantul in sine, are o rezonanta frumoasa🙂 , dar cand incerc sa le explic catehumenilor, de exemplu, ce se intampla la Cina Domnului, imi trebuie cuvinte mai pline de continut.

        Pe de alta parte, nu suntem de acord cu „taine”, dar suntem de acord cu „sacramente”? Putina consecventa, fratilor…

      2. Cred ca dezacordul fata de „taine” este un reflex anti-ortodox. Stiu ca unora nu le va place ceea ce spun, dar exista puncte dogmatice si practice in lumea baptista care nu sunt altceva decat apucaturi de „Gica Contra”; in acest sens credinta nu este o afirmare a unei realitati, cat o negare a altei credinte: baptistii sunt cei care nu boteaza copii mici, nu au icoane, nu beau, nu danseaza etc. Eu unul refuz sa-mi definesc credinta in acest fel.
        Mda, sa inteleg ca Cina la noi nu este un ritual ci un act, iar participarea la ea nu are nimic de-a face cu harul?
        Inca nu am gasit un baptist care sa-mi explice de ce, in ciuda atator negatii harice si tainice, avem in fiecare bisecrica cel loc sfant si inechivoc, ravnit de atatia …. despre amvon vorbesc, desigur.

  2. Întotdeauna înaintea unei astfel de provocări, m-am regăsit ca într-o „furcă caudină”- ştiu că-ţi place această sintagmă, pentru că simpatizezi cu cel ce o foloseşte adesea ( şi nu e rău nimic în asta!)- în treacăt fie spus.

    Relaţia aceasta (aparent) paradoxală dintre comandament (imperativ ce ţine de ceva ce e mai mult decât o simplă supravieţuire spirituală) şi condiţionare ( pentru accederea la viaţă veşnică) , am privit-o cu o oarecare dificultate…Aparent ne aflăm în faţa unui „cerc vicios”… Nu poţi avea viaţă veşnică dacă „nu-L mănânci şi nu-L bei pe Isus” ( o spun cu toată condescendenţa care se impune); iar pe de altă parte nu poţi să-L asimilezi pe Isus, dacă nu ai viaţă veşnică…

    Dar până la urmă „care pe care îl mănâncă”? Noi pe El sau El pe noi?- vorba lui Ioan Alexandru.

    Acelaşi „simţământ caudin” îl resimt la Cină legat de vrednicie: mă împărtăşesc pentru că sunt vrednic sau vice versa?

    Uite că totuşi, dincolo de simboluri, mai sunt şi taine…
    Desluşirea pe mai târziu! Adică Sus!

    1. Dintr-o data vedem ca Cina aceea devine greu de prins in aceasta expresie cu rezonanta din vechiul regim: act de cult. Asta pentru ca la nivel personal ea nu este o simpla comemorare ci o ocazie de a privi inauntru intai, la motivatii, si apoi in afara, la relatii … Iti dai seama apoi ce har extraordinar ti se acorda …

  3. poate putina legatura cu vt ar mia reaseza lucrurile: isus e mielul jertfit. simbolul la fel ca si metafora nu functioneaza pina in cele mai kici detalii, ca altel ajungem la exagerari ca si origen. tema in sine a fost seminar de anul I la LBC si am intors-o si dezbatut-o pe toate partile noi si altii, si timp de citeva sute de ani de la reforma se tot incearca asta. nu cred ca e strict necesar sa se explice totul exhaustiv, e mai important ca singele si carnea sa isi faca efectul in viata individului si a comunitatii, in forme variate nelipsite de har si putere, nu moarte si fara semnificatie. http://www.youtube.com/watch?v=lQSuTP5OHBE

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s