5:46


“… dacă aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine, pentru el a scris despre Mine.”

Ioan 5:46

E elementar să asociem aceste cuvinte prorociei pe care o făcea Moise generaţiei de israeliţi care urmau să intre în ţara promisă (Deut 18:15-22). Venirea acestui prooroc ca Moise va fi unul din elementele constitutive fundamentale ale speranţei poporului evreu, pe parcursul zbuciumatei sale istorii.

De regulă, asociem asemănarea lui Cristos cu Moise ideii de eliberare din robie, urmată de un exod. Ambii au fost lideri care au condus pe cei ce i-au urmat de la robie la binecuvântare, de la moarte la viaţă. Exodul condus de Moise – sau, mai corect, de Dumnezeu prin Moise – este adesea prezentat ca model al celui de-al doilea exod, al celor morţi şi fără speranţă în robia păcatului, către Noul Ierusalim, ţara visurilor noastre cereşti.

Fără a impieta acestui mod de a vedea lucrurile sugerez că, în contextul în care Moise îşi rostea prorocia, nu acesta era primul său gând. Vedem asta din nevoia pe care el o aduce înaintea oamenilor, care fusese clar exprimată de popor încă de la Horeb, de a avea un mijlocitor între ei şi Dumnezeu, unul care să poată realiza o apropiere reală, lipsită de pericole şi accidente, între om şi divinitate. La Horeb oamenii s-au speriat de Dumnezeu, de felul în care prezenţa Sa se manifesta pe munte ( şi încă nici nu se poate spune că au văzut tot! ).

În chipul lui Cristos, în trup de om, Dumnezeu umbla printre oameni, fără trompete de data asta, şi fără flăcări mistuitoare, cutremure sau alte semne intimidante. Dimpotrivă, Fiul lui Dumnezeu nu numai că nu inspiră frică, ci îi atrage pe oameni: Nicodim vine în vizită la El pe înserat, în ciuda prejudecăţilor fariseice care l-ar fi putut ţine departe de Învăţător, samariteanca povesteşte cu El la fântănă, în arşita zilei, oamenii – chiar de rang înalt – vin la El cu problemele lor, iar capitolul şase ne prezintă o adevărată febră a căutării lui Isus, după înmulţirea pâinilor, fie pentru a-l face Împărat, fie pentru a gusta din nou pâinea oferită de El.

Iată-i pe cei din norod străbatând Marea Galileii în lung şi în lat, căutându-L pe Învăţător, fără să înţeleagă că se apropiau de fapt de acelaşi Dumnezeu care îi ţinea pe părinţii lor departe de munte, la loc sigur …

Da, Isus Hristos, este un prooroc ca Moise; El corespunde cererii poporului de la Horeb de a aduce cuvintele lui Dumnezeu la oameni iar aceştia să le poată primi fără ca vieţile lor să fie puse în pericol. Dar atenţie, le spunea Moise atunci, iar Domnul Isus le reaminteşte pe paginile cărţii lui Ioan: pericolul de moarte n-a trecut. El nu constă în tunete şi fulgere extraordinare, ci în neascultare, în ignorarea seriozităţii cuvintelor lui Dumnezeu. Aici se va face diferenţa din finalul capitolului şase, când mulţi Îl vor părăsi pe Mântuitor, din cauza cuvintelor Sale, în timp ce Petru îşi va reafirma dedicarea sa pentru El, tocmai din cauza acestor cuvinte (Ioan 6:68).

 Pericolul nu este în afară, ci adânc în noi, în cerbicia cu care ne ţinem de căile noastre, respingând oferta de viaţă din partea lui Cristos.

Nu tunetele vor fi responsabilizate pentru moartea noastră, pentru despărţirea eternă de Dumnezeu, nici frica indusă de măreţia Lui, ci propria noastră alegere în faţa ofertei Sale de viaţă, rostită atunci prin viu grai de către Isus Cristos şi reactualizată astăzi prin Cuvântul viu şi lucrător al Sfintei Scripturi …

3 gânduri despre “5:46

  1. „Fără a impieta acestui mod de a vedea lucrurile sugerez că, în contextul în care Moise îşi rostea prorocia, nu acesta era primul său gând” – liberalule!🙂 sugerezi mai multe straturi de intelegere a prorociei? sau ca moise se gindea in perspectiva escatologica sau soteriologica catre „plinirea vremurilor” apocaliptice?

    1. Liberal? O iau ca pe un compliment😉
      Cred ca Moise gandea mult mai simplu decat se considera astazi; la vremea lui perspectivele apocaliptice erau sublime dar lipseau cu desavarsire din teologia poporului care inca nu avea o tara proprie. Abia facusera cunostinta cu Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov … pana la escatologie mai e cale lunga …
      Moise a fost cat se poate de pragmatic in zicerea sa, asta cred eu …

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s