Unde se vede că penticostalii au şi ei un Mateaş al lor


Este cât se poate de firesc – şi de bun simţ – să recunoaştem că fiecare denominaţiune îşi are mândria ei, marca ei înregistrată cu care iese pe piaţa ideilor şi a ofertelor de mântuire. Baptiştii, ne-a reamintit Paul Negruţ la congres, sunt oameni ai Scripturii. Ar fi bine să fie aşa. Penticostalii, ne-o aminteşte Cristian Ionescu, au botezul Duhului Sfânt, confirmat de semnul vorbirii în limbi. Nu ştiu cât ar fi bine, cel puţin pentru el, să fie aşa.

Cumva, în ciuda diferenţelor dintre cele două moduri culte creştine şi a unei istorii tulburi, s-a ajuns la o pace, chiar la o cooperare pe fronturi comune. Se părea că este posibil ca baptiştii să privească la penticostali acordându-le prezumţia că ceea ce pretind ei că experimentează în Duhul pleacă de pe fundamente oneste. În acelaşi fel, penticostalii păreau dispuşi să recunoască că Duhul lucrează şi între baptişti, chiar dacă nu la fel de spectaculos precum în adunările penticostale.

Iluzii.

Scrisoarea fratelui Mateaş, de la cumpăna dintre ani, a scos la iveală mentalităţi refulate în minţile unor pastori baptişti care priveau la “fraţii” lor cu o augustă îngăduinţă, ca la nişte “puţin eretici”, nici departe, nici aproape de Împărăţie, levitând la buna dispoziţie dogmatică a capetelor luminate baptiste.

Iată că, recent, pastorul Cristian Ionescu scoate la lumină, dintr-o lădiţă dogmatică de dată totuşi recentă, “adevărata credinţă penticostală”. Care credinţă ne spune el, zice cam aşa:

“Adevărata credinţă penticostală afirmă vorbirea în limbi ca semn iniţial şi imperativ al Botezului cu Duhul Sfânt şi Botezul cu Duhul Sfânt ca act integrant şi imperativ al mântuirii!” 

Nu am nevoie de studii teologice, literare sau filozofice pentru a înţelege că o astfel de exprimare exclude de la mântuire tot ce mişcă şi nu vorbeşte în limbi. Doar ei, adevăraţii penticostali, au mântuirea; noi, ceilalţi, manevrăm o teologie “suspectă” pentru că, ni se spune, abuzăm de o paradigmă după care “putem să fim mântuiţi fără să facem din ce în ce mai multe lucruri”.

Aşa cum am spus-o şi într-un comentariu la această neinspirată postare, Cristian Ionescu nu face decât să reflecte într-o oglindă concavă – una care răstoarnă imaginea reflectată şi o micşorează, pentru cei ce au lipsit de la lecţia asta de fizică – sectarismul fratelui Mateaş. În acest caz, noi, cei nu prea mulţi care ne-am delimitat de inepţiile păstoraşului de Bratca – şi am fost aplaudaţi! – suntem soluţia imorală a penticostalilor care ne vor face cu mâna, la un moment dat din Cer, pentru că ei au vorbit în limbi înainte de a ajunge acolo şi noi nu.

Prima biserică neoprotestantă în care am intrat vreodată a fost una penticostală. Am avut parte de prieteni buni între aceştia. Niciodată nu i-am privit de sus şi nu m-am simţit privit, la rândul meu, de sus de către ei. Am buchisit cu unii Scripturile împreună, ne-am închinat, ne-am bucurat.

De aceea când văd un demers sectar, îngust şi înghesuit în absolute vechi de nu mai mult de un secol, precum cel al pastorului Ionescu, mă cuprinde o inexplicabilă tristeţe …

Nu puteau să-i rămână literele-n buricele degetelor?

48 de gânduri despre “Unde se vede că penticostalii au şi ei un Mateaş al lor

    1. Am vazut si am luat nota de pozitia dvs.
      Mi s-a parut corect ca dupa ce nu am lasat sa se volatilizeze in eter afirmatiile lui Mateas, sa nu raman indiferent nici la afirmatia pe care v-am reprodus-o mai sus.
      Da, sunt convins ca vor veni zile mai bune … 😉

  1. „Adevarata credinta penticostala” nu va mantui pe nimeni, niciodata.
    Intre timp, teologii penticostali se framanta de zor incercand definirea sintagmei „initial sign”.

    Cea mai mare denominatie penticostala din Germania, BFP, a scos din marturisirea de credinta acest paragraf.

    1. Mi se pare mie sau fratele Cristian Ionescu tocmai asta deplange, o diluare a credintei penticostale? In acest caz, il inteleg.
      Pe de alta parte – sa ma corecteze cineva daca gresesc – cand a aparut penticostalismul el nu a venit de pe pozitii exclusiviste, ci mai degraba pe idea ca ceea ce experimenteaza ei este un „bonus”, o implinire a lucrarii Duhului in ei, de care „ceilalti” nu s-au putut bucura pana acum. Nu ca un imperativ. Da, sau ba?

      1. Faptul că un cunoscut pastor penticostal deplînge diluarea credinței creștine (într-un fel, face parte din fișa postului) nu e rău.

        Dar e cumplit MODUL în care o face, nu mă refer la stil, mă refer la exclusivismul pe care îl afișează fără, se pare, vreo tresărire emoțională, intelectuală, confesională sau de minimă simpatie umană pentru facțiuni creștine cu experiențe religioase diferite.

        Subiectul pe care îl propune, astfel, pastorul Cristian Ionescu, este, în esență, de natură teologică (deocamdată îi contest competența în acest domeniu, la fel cum deocamdată îi contest și activitatea de blogger ca fiind semnificativă în vreun fel pentru progresul blogosferei evanghelice).

        La instituțiile confesionale de învățămînt superior, studenții au trebuit să facă diverse eseuri de un nivel academic uneori înalt. De asemenea, în revistele evanghelicilor din Statele Unite, astfel de subiecte teologice sînt abordate în articole de specialitate, dar și pentru cititori de nivel mediu.

        Așadar, există destul material pentru o dezbatere teologică. Dar este evident că nu se dorește o dezbatere teologică. Stilul de prezență publică pe Internet al bloggerilor-pastori este deseori agresiv-ideologic.

        După cum Universitatea Emanuel, Institutul Baptist și Institutul Penticostal nu s-au implicat în dezbatere teologică în cazul, mult mai notoriu, al Mișcării Străjerilor, nu sînt semne că instituțiile acestea vor produce dezbateri publice asupra acestui subiect în discuție.

        Acest fapt ar trebui să ne îngrijoreze enorm, fie și numai din perspectiva socio-culturală a grupului confesional evanghelic din cultura / societatea românească.

        Orice grupuscul religios poate avea o viață proprie localistă, dar nu orice grup religios are o evoluție publică demnă de băgat în seamă.

        Discursul public al pastorului Cristian Ionescu indică acel sindrom al ghetoizării, prezent în mod marcant în mediul confesional evanghelic, despre care ar trebui să se scrie pe blogurile evanghelice, doară-doară se mai diluează…

        Relația mediului evanghelic cu societatea rămîne un parametru care indică dinamica spirituală a grupurilor evanghelice.

        Nu de orchestre și fanfare, conferințe și seminare are nevoie în primul rînd mediul confesional evanghelic. Ci de o abordare onestă a chestiunilor de prim rang.

        Deja sînt destui teologi evanghelici cu doctorat în România și în diaspora. Din păcate, mediul evanghelic pare dispus mai degrabă să se folosească de statutul lor decît să-i integreze într-un mod care să aducă beneficii evanghelicilor ȘI societății românești.

        Nu de opiniomani avem nevoie (deși au farmecul lor), ci de informații care se pot verifica, de dezbateri publice care să evite limbajul de lemn și stereotipiile pocăiești.

        Bolboroseală actuală de pe unele bloguri evanghelice, nu puține, e un semn al declinului intelectual și spiritual al evanghelicilor din România.

        Miluiește-ne, Doamne!

      2. Frate Dyo,
        Nicidecum! Bonus sunt chemările și darurile spirituale (între care și vorbirea în limbi CA DAR!)
        Botezul cu Duhul Sfânt a fost suficient de… imperativ încât la Efes, Pavel să-l considere prioritar pentru ucenicii lui Ioan. În Samaria, apostolii au considerat absolut necesar să trimită pe Petru și Ioan la cei convertiți pentru a primi Darul Sfântului Duh!
        Nu mai vorbim de întrebarea pusă în ziua Cincizecimii: ”fraților, ce să facem?” la care Petru trasează câteva jaloane pe care le prezintă NU ca pe opțiuni ci (după pocăință și botezul în apă) ”apoi VEȚI primi o putere…”
        Cât privește renunțarea ba la una ba la alta (ca penticostalii din Germania), pe când frate virgilc ne întoarcem la ortodocși (din aproape în aproape, nu așa dintr-odată!)

      3. Sunt bune clarificarile astea – nu doresc sa pun in discutie validitatea lor dogmatica. Las asta in seama celor calificati.
        Doar o mentiune: Petru nu a zis „veti primi o putere” ci „veti primi darul Duhului Sfant” (Fapte 2:38). Nu este acelasi lucru.

      4. Mi se pare mie s-au fratele Cristian Ionescu

        ––––––––––––
        s-au => Ei s-au dus la piata.
        sau => El sau (ori) ea.

        Cu amicitie ! 🙂

      5. Am corectat. Ma crezi sau nu, a fost oboseala de vina. Nu-mi sta in caracter sa fac astfel de faulturi.
        Merci oricum, mai ales pentru instructiva lectie …

  2. ba;
    este nitel prezumptiv sa se creada ca vorbirea in limbi a incetat prin sec I ca sa reapara odata cu miscarea (denominatia) penticostala, cindva prin sec XIX;
    ca sa nu mai spun ca vorbirea (in limbi) a penticostalilor de astazi seamana cu cea de la Pentecost dar nu rasare;
    mai toti cunoastem (din prima mina) penticostali credinciosi si iubitori de Hristos si de oameni; cum se impaca vorbirea aia havoc cu sinceritatea lor, numai Dumnezeu stie!

    1. Sigur, aici s-ar putea rosti niste intrebari:
      Oare chiar a incetat vorbirea in limbi in sec. I? Nu avem dovezi concludente nici pro nici contra.
      Cine mai poate face astazi comparatie intre vorbirea in limbi de la Rusalii si cea de astazi? Ne lipsesc niste etaloane, marturii, ceva palpabil.

      1. Nu stiu cine sunteti dumneavoastra Dyo ca acuzati pe toti si toate religiile ce religie sunteti? Nu imi place ca va credeti prea intelept si ca stiti totul si toate despre orice si oricine cu ce va ocupati? daca nu aveti ce face mergeti si vb asa celor care nu au o relati cu Isus va rog in numele lui Isus

      2. @grigore
        Daca din toate astea ai inteles ca acuz „pe toti si toate religiile” … da-mi voie sa iti sugerez moduri mai placute de a petrece timpul liber decat acela de a citi de pe blogul meu. De pilda, te-ai putea abona la blogul lui Cristian Ionescu …

  3. Mai palpabil ca Cuvântul Domnului nu este nimic. În 1 Cor. 13 v 8 și 9 scoate în evidență == încetarea limbilor,a prorociilor și a cunoștinței. Dacă considerăm încetate din secolul I limbile și proorociile, cum justificăm CUNOȘTINȚA din aceste timpuri?

  4. ne lipsesc noua dar nu si celor ce au acest dar, de negasit pe toate drumurile;
    si cine-l are nu bate toba; si nu-l foloseste spre slava lui; si nu se mindreste; si umbla cu Dumnezeu; si…etc.

  5. Nu sunt deloc convins ca atunci cand Domnul a spus: ‘veti primi o putere’, se referea la primirea botezului cu Duhul Sfant. Dimpotriva, cea mai normala exegeza a acestui text, tinand cont si de promisiunea Domnului din Ioan (‘Va voi trimite un Mangaietor’), sugereaza ca aici Isus vorbeste despre primirea de catre apostoli a Duhului Sfant la Rusalii. In general, toata aceasta doctrina a botezului cu Duhului Sfant este cladita, dupa parerea mea, pe o baza destul de subreda: in cele doua versete care vorbesc despre botezul cu Duhul Sfant in Noul Testament, nu vad nici un motiv sa vad vreo aluzie la altceva decat la o realitate prezenta in orice crestin care crede in Hrisos (si nu la o experienta separata de primirea Duhului Sfant odata cu convertirea).

    1. Mi se pare ca fr. Ionescu nu vorbeste despre cea de-a doua experienta, ci despre chiar experienta mantuirii! Care mantuire, zice expresia citata de mine, nu este posibila daca nu primesti Duhul (imperativ cu care sunt de acord, de altfel) primire confirmata obligatotriu de vorbire in limbi (cu asta nu sunt de acord).

  6. Cred ca fr. Ionescu nu are o probleme cu alte Culte evanghelice in ce priveste botezul cu Duhul Sfant, deaceea asocierea cu Mateas nu e oportuna. Exista si vor fi tot mai multi pastori penticostali (este unul si in Chicago) care fac separare clara intre mantuire si botezul cu Duhul Sfant. Ca sa predice asa ceva le trebuie studiu biblic, calauzirea Duhului Sfant si foarte mult curaj. Mai este timp pentru schimbari si Domnul mai are Har. Asteptam!

    1. Dupa cum vezi, postrea fr. Ionescu este confuza. Mentioneaza in titlu darul vorbirii in limbi, insa trateaza in mod exclusiv experienta mantuitoare, cu imperativul botezului cu Duhul si imperativul vorbirii in limbi.
      Pe orice limba romaneasca asta exclude de la mantuire restul lumii crestine. In rest, numai de bine …

      1. pentru Dyo,
        cum ar putea intelege unii”frati” botezul cu Duhul Sfint sau in Duhul Sfint daca ei nici nu l-au experimentat ci doar vorbesc ca de „teologi suntem” ?

      2. Eu nu vorbesc aici despre „intelegerea” botezului cu Duhul Sfant, fapt care, in treacat fie spus, este oricum o taina ce ne depaseste capacitatile intelectuale.
        Dar, daca crezi ca tu ai aceasta intelegere … can you share it with us?
        Am remarcat doar o afirmatie sectara a fratelui Cristian Ionescu. Atat.

      3. Nu de experimente este vorba: se poate ca unii sa nu aiba intr-adevar acces la ele. Nu este exclus ca altii sa le aiba; mai mult, nu este exclus ca aceste experimente sa reprezinte autentice experiente cu Dumnezeu. De baza scripturala a interpretarii pe care unii o dau doctrinei botezului cu Duhul Sfant este vorba – nu de experienta in sine. Ori aceasta baza scripturala este accesibila tuturor, nu doar unui cerc esoteric de elite spirituale. Si, din cate se pare (cel putin pentru multi crestini care cunosc bine Scriptura), aceasta baza este extrem de subreda.

  7. „Pocăiţi-vă” le-a zis Petru „ şi FIECARE din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh”, (Fapte 2:38)
    1. darul Duhului Sfint se primeste dupa sau la Botez
    2. nu scrie in ce anume consta acest dar;
    3. mintuirea nu este ceva ce „ai” in posesie, precum un obiect; este o stare, asemanarea cu Hristos;
    4. in NT nu apare vorbirea in limbi necunoscute ca si conditie a mintuirii;
    faptele credintei sunt mandatorii nu si vorbirea in limbi; „credinta fara fapte e moarta”, nu „credinta fara vorbire in limbi e moarta”;
    „cine crede si se va boteza va fi mintuit” nu „cine crede si va vorbi in limbi va fi mintuit” ;

    1. In principiu, nu am obiectii.
      Totusi, va aduc aminte tuturor ca problema pe care o semnalez eu nu este teologica, ci etica. Eu nu discut aici teologia penticostala, ci un demers particular al unui pastor penticostal, asemanator ca registru de exprimare cu celebra scrisoare a pastorului din Bratca.

  8. si totusi, problema lui C. Ionescu nu pare a tine de etica ci de …sa zicem teologie; cel putin asa intelege el din ce citeste in NT;
    doar daca e varianta penticostala a lui negrut! 🙂

    1. Nu reusesc sa va inteleg comentariul. Dati-mi un exemplu al unui aspect teologic in viziunea lui Paul Negrut care sa fie similar celui in discutie ca sa-mi pot face o idee cu privire la ce va referiti.

  9. Numai atat? Cristian Ionescu mi-a spus intr-un comentariu pe blogul dansului ca nu am Duhul Sfant, doar dupa cateva comentarii scrise de mine (sau poate dupa primul, nu retin), asa ca nu va asteptati la prea mult. Poate stie si cand va fi sfarsitul lumii, caz in care, ar fi bine sa-si faca un post de radio.

    In ce priveste pozitia amintita, vis-a-vis de Duhul Sfant, chestiunea nu tine de un oarecare Cristian Ionescu, ci este o afirmatie teologica care face referire la un subiect biblic de o reala si esentiala importanta.

    In acelasi timp, diferentierea intre vorbirea in limbi ca dar si ca semn initial al mantuirii este un alt aspect in pneumatologie.

    Nu cred ca revenirea la asemenea conceptii ar fi o solutie impotriva diluarii credintei. Ea insasi este o diluare a invataturilor apostolice si punand mai multa apa peste siropul din pahar nu voi obtine un gust mai dulce.

    1. Drumul de la o credinta vie, ferma, bine inradacinata in revelatia biblica, la bigotism, poate sa treaca fara probleme pe calea unor astfel de dogme rigide, suprasimplificate si exclusiviste. Din pacate fenomenul exemplificat prin Mateas, Cristian Ionescu si altii pe care nu ii voi numi aici, pare sa fie mult mai serios decat am intuit cu ceva vreme in urma …
      Pentru mine, repet, este o problema etica aici, abia apoi teologica. Este vorba de Cum aleg sa cred si nu neaparat Ce cred. De aceea nu ma astept la mari schimbari: lupii isi pot schimba adesea teologiile (vezi-l pe Iosif Ton) … naravurile foarte, foarte rar …

      1. Premisa unei confesiuni care detine in exclusivitate „solutia” pentru mantuire nu este una teologica. Nu are cum sa fie, atat timp cat eticheta confesionala primeaza. Nu exista o dogma valida care sa spuna ca doar aderentii cultului cutare, care urmeaza calea dogmatica trasata de catre acel cult, vor fi mantuiti. Imi place cum spunea Par. Galeriu undeva: Eu stiu ca pe calea ortodoxiei se ajunge la mantuire dar nu imi pot permite sa spun ca cei „din afara” nu acces la aceasta. Nu mi s-a dat aceasta cunoastere. Genul acesta de exclusivism nu ridica asadar probleme dogmatice, in ciuda „adevaratului penticostalism” invocat de Cristian Ionescu, ci etice: este vorba de alegerea mea de a separa lumea in doua, noi si ei. Mai e nevoie sa iti aduc aminte ce consecinte a avut acest tip de gandire de-a lungul istoriei Bisericii?
        Exista si un exclusivism crestin, insa el nu este centrat confesional, ci pe o Persoana, aceea a Domnului nostru Isus Cristos. Acesta este teologic prin excelenta, desi o anume aroma etica nu i se poate nega. In cadrul acestuia nu sunt chemat sa ii pun piedica aceluia care Il urmeaza pe Cristos in alt fel decat o fac eu …

    2. Ce tot va legati de fratele Cristian Ionescu ca nu sunteti mai bun ca el trebuie sa va rugati pt el si pt intreaga Romanie ca Isus sa lucreze dupa voia Sa

  10. „Nu exista o dogma valida care sa spuna ca doar aderentii cultului cutare, care urmeaza calea dogmatica trasata de catre acel cult, vor fi mantuiti” (dyo)
    in acest sens putem spune cine se mintuie nu cine nu se mintuie;
    exact cum afima si Par. Galeriu, „Eu stiu ca pe calea ortodoxiei se ajunge la mantuire dar nu imi pot permite sa spun ca cei “din afara” nu acces la aceasta”.

    „Exista si un exclusivism crestin, insa el nu este centrat confesional, ci pe o Persoana, aceea a Domnului nostru Isus Cristos”;
    mintuirea e NUMAI prin Hristos;

    „In cadrul acestuia nu sunt chemat sa ii pun piedica aceluia care Il urmeaza pe Cristos in alt fel decat o fac eu „; depinde ce crede vis a vis de Hristos si de poruncile Lui; si depinde la care „piedici” ne referim;

    1. Marturisesc ca nu am inteles intelegerea ta; sa asteptam sa vedem ce a priceput ascultarea. Poate ca nu m-am exprimat eu bine.
      Cred ca totusi ca ai ratat ideea Par. Galeriu: ea nu spune ca orice ortodox este pe calea buna (doar pt ca e ortodox),nici ca cine nu e ortodox se indreapta cu pasi marunti si repezi spre flacarile iadului. El doar dogmatizeaza un soi de agnosticism legat de destinul fiecaruia dintre noi …

  11. ideea ortodoxa amintita de pr. Galeriu (” “Eu stiu ca pe calea ortodoxiei se ajunge la mantuire dar nu imi pot permite sa spun ca cei “din afara” nu acces la aceasta”) am auzit-o prima data formulata de pr. prof. Thomas Hopko, caci ortodoxia am inteles-o, primit si trait in America nu in Romania;
    ideea in sine e cit se poate de ortodoxa: cunoastem cine se mintuie dar nu si nici nu se mintuie; nu facem formulari difinitive vis a vis de mintuirea cuiva, luat in particular.
    In acest sens, putem spune SIGUR ca mintuirea se poate gasi in/prin BO de catre cei ce traiesc invataturile BO; de ceilalti nu stim; nu spunem; tacem; Dumnezeu cu mila;

    1. Sau putem spune ca mantuirea se poate gasi la baptisti, de catre cei ce traiesc in acord cu invataturile baptiste; despre ceilalti …da, Dumnezeu cu mila. 😉

  12. ps: stiu ce sunt dogmele Bisericii dar ce intelegi prin acele „dogme rigide” la care te-ai referit mai sus?
    ceva ex.?

  13. adevarul e ca fiecare denominatie crestina afirma despre sine (prin reprezentantii ei) ca invatatura ce se da in cadrul ei duce la mintuire, daca cei ce o aud o traiesc corespunzator;
    sa tragem deci la sorti spre a vedea care denominatie are dreptate si nu se inseala, de vreme ce exista deosebiri de interpretare a Scripturii intre ele;

  14. Despre adevarata credinta gasim scris pe paginile SFINTELOR SCRIPTURI incepind cu descrierea ei (Evrei capitolul 11 ) si ap.Petru nu ne indreapta spre o credinta doctrinala ci spre ceea despre care scrie in a doua sa epistola,cap.1 :”1. Simon Petru, rob si apostol al lui Isus Hristos, catre cei ce au capatat o credinta de acelasi pret cu a noastra, prin dreptatea Dumnezeului si Mantuitorului nostru Isus Hristos: ”
    Deci noi trebuie sa intelegem aceste lucruri si scopul scrierii lor fiinca este cel mai important in viata omenirii!De ce?Sa citim ;
    „2. Harul si pacea sa va fie inmultite prin cunoasterea lui Dumnezeu si a Domnului nostru Isus Hristos! 3. Dumnezeiasca Lui putere ne-a daruit tot ce priveste viata si evlavia, prin cunoasterea Celui ce ne-a chemat prin slava si puterea Lui, 4. prin care El ne-a dat fagaduintele Lui nespus de mari si scumpe, ca prin ele sa va faceti partasi firii dumnezeiesti, dupa ce ati fugit de stricaciunea care este in lume prin pofte.
    5. De aceea, dati-va si voi toate silintele ca sa uniti cu credinta voastra fapta; cu fapta, cunostinta; 6. cu cunostinta, infranarea; cu infranarea, rabdarea; cu rabdarea, evlavia;
    7. cu evlavia, dragostea de frati; cu dragostea de frati, iubirea de oameni.
    8. Caci, daca aveti din belsug aceste lucruri in voi, ele nu va vor lasa sa fiti nici lenesi, nici neroditori in ce priveste deplina cunostinta a Domnului nostru Isus Hristos.
    9. Dar cine nu are aceste lucruri este orb, umbla cu ochii inchisi si a uitat ca a fost curatat de vechile lui pacate.
    10. De aceea, fratilor, cautati cu atat mai mult sa va intariti chemarea si alegerea voastra; caci, daca faceti lucrul acesta, nu veti aluneca niciodata.
    11. In adevar, in chipul acesta vi se va da din belsug intrare in Imparatia vesnica a Domnului si Mantuitorului nostru Isus Hristos. ”
    Cei care doresc sa ne sustraga atentia de la mesajul Scripturii ,inseamna ca nu inteleg puterea mesajului din aceste versete si doresc prin expunerea lor sa nu cunoastem valoarea acestor versete!!!
    Chit despre afirmatia scrisa a „pastorul Cristian Ionescu scoate la lumină, dintr-o lădiţă dogmatică de dată totuşi recentă, “adevărata credinţă penticostală”. este una personala si el pricepe foarte bine din ce cauza o scrie si sustine,dar sa nu uite ce SCRIPTURA explica despre CREDINTA si puterea ei .
    Azi prea putini doresc sa fie ca cei din Bereea si sa cerceteze Scripturile si astfel unii in tot ce se spune ,afirma si scrie cred,dar sa nu uitam mesajul ap.Pavel;”..va veni vremea cand oamenii nu vor putea sa sufere invatatura sanatoasa; ci ii vor gadila urechile sa auda lucruri placute si isi vor da invatatori dupa poftele lor. 4. Isi vor intoarce urechea de la adevar si se vor indrepta spre istorisiri inchipuite. „Deci sa nu ne miram de ce citim si se pretinde!!!Cineva ajunge de profita despre toate acestea !Acum depinde de noi daca intelegem si ce dorim sa intelegem din toate acestea!!!In spatele acestor afrimatii mereu exzista un scop ,mai ales in spatiul religios !sa vedem ce se poate scrie;

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s