Ce-am citit, ce-am suferit … (4)


Trec printr-o perioadă aglomerată, cu evenimente şi multe lucruri de făcut pe plan profesional. Este şi motivul pentru care nu am mai avut timp să scriu pe blog pe îndelete; am ţinut blogul în funcţiune prin postări ceva mai scurte, comentarii laconice şi republicări de pe defunctul Răstâlmaci. Am avut şi mai puţin timp să citesc de pe blogurile altora, mai ales în condiţiile isteriei cu tangoul de la Oradea.

Şi totuşi …

Am remarcat insurecţia lui Cristian Ionescu împotriva liberalilor, materializată în (până în momentul scrierii acestei postări) cinci articole pe blogul său. În principiu, după tonul isteric al postărilor legate de Peniel, nu se poate să nu fi recunoscător pentru temperarea spiritelor: pastorul din Chicago încearcă să ne arate că poate să iasă în spaţiul public şi cu altceva decât invective şi afurisenii. Faptul că termenii “liberal” şi “conservator” sunt folosiţi într-un câmp de luptă cu delimitări laxe, confuze, când în tranşee etice, când teologice, când politice, pare să nu deranjeze pe nimeni. Măcar e … linişte, nu?

Că tot suntem în sfera conduitei bloggeristice, Camix ne trimite un apropo cu privire la modelarea de care suntem (sau ar trebui să fim) fiecare dintre noi responsabili ca evanghelici. Se pare că cerem mult unii de la alţii, dar oferim foarte puţin. E izul unei chestiuni de tip “oul sau găina” în asta: cele două nu se ordonează, ci se completează în ceea ce ar trebui să însemne un act bloggeristic de calitate. Părerea mea este că nu oferim un discurs coerent, constructiv şi decent pentru că relaţia dintre cei ce proiectează aşteptări şi cei ce ar trebui să-şi ajusteze prestaţia este scurtcircuitată de către aceştia din urmă. Nu ne place să învăţăm din greşeli, să ni se spună că am dat-o în bară. Suntem prea mândri, atât ca bloggeri (parcă ne-am născut cu tastatura în braţe!), cât şi ca pocăiţi. Adesea vizibilitatea crescută în spaţiul virtual este văzută ca diplomă de excelenţă. Adică, la fel ca în media seculară … ratingul determină valoarea unui demers bloggeristic şi îl onorează pe autor. Cum să te smereşti şi să recunoşti că ai călcat strâmb când click-urile vin pe blogul tău într-o veselie? Cum să te faci mic atunci când numele tău s-a făcut atât de mare şi străluceşte agresiv peste mări şi ţări?

Ruşine să ne fie …

Ajuns pe blogul Gândurarului, m-am delectat cu o interesantă reflecţie – deşi ceva mai veche – pe tema suveranităţii lui Dumnezeu şi libertatea omului. Sătul de sterilitatea dezbaterilor partizane fie dogmelor calviniste, fie arminiene, am remarcat cheia doxologică pe care autorul o propune pentru abordarea temei. Uzând exculsiv de raţionalitate omul a ajuns nu de puţine ori în extreme periculoase legate de înţelegerea conceptului de suveranitate divină: fie văzută ca un control absolut manipulativ, într-un spaţiu aproape determinist, fie percepută ca tiranie, despotism … Soluţia unei apropieri decente de concept nu stă într-o hermeneutică mai bună a Scripturii, ci – şi trebuie să vă spun că ideea îmi place de minune – în conştientizarea sfinţeniei lui Dumnezeu ca element esenţial în exprimarea relaţiei pe care El o are cu făpturile create: Reflecţia teologică privitoare la suveranitate trebuie desfăşurată pe genunchi, în închinare, înaintea Celui Prea Înalt şi cu totul vrednic de slavă!”

Teofil Stanciu ne aduce aminte, fără să aibă milă de pietatea care ne-o inspiră Rusaliile, de discomfortul pe care îl resimţim cu privire la Duhul Sfânt şi lucrarea Lui. Asta e, ce să-i faci, dacă nu suntem penticostali … Pe de altă parte, îndobitocirea prin telenovele ce li se pregăteşte (şi) celor mici este semnalată şi ea părinţilor tot mai puţin îngrijoraţi cu privire la ceea ce vizionează progeniturile lor la TV.

Cu curaj şi cu delicateţe – în acelaşi timp – Adama se atinge de unul dintre totemurile dogmatice ale evanghelicilor români: baticul. Cu adevărat pe gustul meu am găsit însă mandolina cu pui, genul de reflecţie pe care îl mai încerc şi eu uneori, dar care nu îmi iese aşa de bine … Superb!

Sam ne oferă o (ne)conservatoare mărturie cu privire la rugăciune, acest “privilegiu” abuzat de atâţia drept-credincioşi. E în engleză, inaccesibilă din păcate celor care nu pot să citească în această limbă.

Închei remarcând un articol insuficient de liberal sau de conservator, de fapt deasupra etichetelor, lipsit totodată de infatuări evanghelice şi de ifose teologicianiste. Aşa, ca să mai mestecăm şi alte gânduri: Cum alege Dumnezeu?

3 gânduri despre “Ce-am citit, ce-am suferit … (4)

  1. Dyo, „mandolina cu pui” a fost o imagine primită, nu o reflecție… Ar fi incorect să-mi asum merite…
    Oricum, ești printre puținii la care a ajuns mesajul. Ăsta ar fi meritul tău. 🙂

  2. Un subiect aparte cu un mesaj puternic;”“Reflecţia teologică privitoare la suveranitate trebuie desfăşurată pe genunchi, în închinare, înaintea Celui Prea Înalt şi cu totul vrednic de slavă!”
    La fel ne spune si apostolul Pavel prin cuvintele din Coloseni capitolul 3;
    „12Astfel dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blîndeţă, cu îndelungă răbdare.
    13Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plîngă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v’a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi.
    14Dar mai pe sus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvîrşirii.
    15Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpînească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători.
    16Cuvîntul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cîntări de laudă şi cu cîntări duhovniceşti, cîntînd lui Dumnezeu cu mulţămire în inima voastră.
    17Şi orice faceţi, cu cuvîntul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţămiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.”In fata lui Dumnezeu nu putem sa aparem ca ;liberali sau conservatori !Putem aparea ca persoane care ajung sa se ghindeasca;”….la lucrurile de sus, nu la cele de pe pămînt.
    3Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.
    4Cînd Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă.
    5Deaceea, omorîţi mădularele voastre cari sînt pe pămînt: curvia, necurăţia, patima, pofta rea, şi lăcomia, care este o închinare la idoli.
    6Din pricina acestor lucruri vine mînia lui Dumnezeu peste fiii neascultării.
    7Din numărul lor eraţi şi voi odinioară, cînd trăiaţi în aceste păcate.
    8Dar acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mînie, de vrăjmăşie, de răutate, de clevetire, de vorbele ruşinoase, cari v’ar putea ieşi din gură.
    9Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucît v’aţi desbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui,
    10şi v’aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l -a făcut.”
    Mesajul este simplu si pe intelesul celui care are puterea de a-l citi si in viata aplica!!!!!

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s