„Era mai bine înainte” – încă o privire în oglindă (R)


Fac naveta. Asta înseamnă că parcurg zilnic cel puţin vreo şaptezeci de kilometri – dus-întors – cu maşina, dacă e să merg doar până la locul de muncă. Pe drum mai iau câte un om care stă la ocazie; dintr-o discuţie în alta mai aflu şi eu câte ceva despre zona în care lucrez, despre problemele oamenilor şi despre modul în care gândesc.

Am observat, astfel, un leit-motiv al preocupărilor oamenilor simpli de la ţară, care îşi duc vieţile în sate şi comune de periferie, îndeosebi la graniţe dintre judeţe. Nu-i vorbă, acelaşi fapt l-am sesizat şi într-un oraş precum Sighişoara; totuşi, parcă la ţară, între oamenii tot mai gârboviţi de necazuri şi lipsuri, dimensiunea acestei preocupări capătă valenţe dramatice. Este vorba de grija zilei de mâine. Ce vom lucra? Cât vom mai lucra? Ce vom pune pe masă? Ce se va alege de copii noştri? Ce se va alege de noi?

De pildă interlocutorul meu de astăzi, un bărbat încă în putere, retras la ţară după ce a fost disponibilizat dintr-o funcţie de birou într-un combinat, îmi spunea că preţuieşte slujba de şofer de utilitară pe care şi-a găsit-o recent dar că nu are nici un fel de siguranţă cu privire la cât îl va ţine această slujbă. Apoi, pe un ton tot mai nostalgic, începu să-mi povestească ce bine era în Epocă, atunci când, după ce dobândeai o meserie, statul îţi dădea loc de muncă garantat, din care, dacă erai băiat cuminte puteai să îţi asiguri retragerea la pensionare. “Pe atunci, domle’, exista o siguranţă, puteai să contezi pe ceva garantat. Astăzi nu mai poţi să contezi pe nimeni şi pe nimic.”

Nu este pentru prima dată când aud astfel de nostalgii şi sunt sigur că voi mai întâlni şi altele. Uneori mă uit siderat la astfel de oameni şi simt că nu i-aş putea înţelege nici dacă mi s-ar explica şi diseca până în cel mai mic detaliu resorturile unei astfel de gândiri. S-au încercat diverse explicaţii; una dintre cele mai pitoreşti, devenită material didactic chiar, îi aparţine lui Andrei Pleşu. E o meteahnă ce ţine de gena noastră, a românilor, veşnic nostalgici după vremuri trecute. Alţii, mai din topor, alternau diverse cauze ceva mai maligne: prostie, rea credinţă, primitivism, amnezie patologică …

În discuţie cu acest om, care nu era nici needucat, nici naiv, nici nostalgic după nişte privilegii pierdute, am realizat că adevăratul mobil al regretelor sale statea în altceva. Balanţa pe care cântărea vremurile era mult mai simplă: pe atunci avea o siguranţă, acum totul este nesigur. Puteai conta pe consecvenţa comunistă, chiar şi în rautate sau prostie; astăzi nu mai poţi conta pe nimic, surprizele se ţin lanţ şi abia mai facem faţă să întoarcem capul din mers în faţa atâtor neprevăzute. Închişi în cutiuţele noastre, trăiam aşa cum ni se spunea să trăim; astăzi trebuie să facem alegeri, după care, constatăm că de fapt nu am făcut mare brânză şi că tot nişte legi inaccesibile puterii noastre de înţelegere ne guvernează vieţile.

Preferăm robia monotonă dar “sigură” sub toate aspectele ei unei libertăţii care implică risc, aventură şi imprevizibil. Acelaşi lucru l-au trăit şi evreii care ieşeau din Egipt, de la garantatele lovituri de bici şi borcane cu castraveţi ale robiei, la ţara în care curge lapte şi miere după cu totul alte legi naturale şi spirituale. Au ieşit dintr-un spaţiu binecuvântat de un Nil plictisitor în predictibilitatea lui şi au intrat într-o ţară dependentă de ploi, de manifestarea unor fenomene meteorologice pe a căror punctualitate nu mai putea conta – erau în mâna lui Dumnezeu, dar cine poate conta pe monotonia rutinei în relaţie cu El?

Libertatea este, prin însăşi natura ei, o dimensiune a imprevizibilului, a descătuşării de variante şi opţiuni, chiar a unei anume dezordini. Pentru noi ea pare să fie o prea mare povară. Am îmbătrânit, am obosit de atâta balamuc; am trăi mult mai mult şi mult mai bine dacă ni s-ar spune ce să facem, dacă ni s-ar garanta câteva nevoi de bază şi dacă am putea dormi liniştiţi, departe de această lume dezănţuită, nebună şi întoarsă pe dos de atâtea excentricităţi. De aia artiştii se sinucid, nostalgiile după cenaclu ne aduc în pragul isteriei, vip-urile se dau în spectacol şi parcă nici oamenii lui Dumnezeu nu mai au acea pace necesară slujirii Celui Prea Înalt. Enigmatici şi cuminţi – asa am vrea să trăim; zbuciumul vieţii, cu crizele ei mai mari sau mai mice, este prea mare şi ne conduce cu paşi siguri(!) spre moarte. În aceste condiţii “trezirea” clamată de unii, nu pare a fi o binecuvântare ci încă o mare povară pe umerii noştri obositi …

Anunțuri

8 gânduri despre “„Era mai bine înainte” – încă o privire în oglindă (R)

  1. Un subiect prin care se expune realitatea care a exzistat ,exzista si reda impasul in care a ajuns omenirea in toate domeniile !Atit in domeniul politic ,comercial si spiritual ,daca in libertatea relativa omul nu doreste sa cunoasca anumite standarde ale vietii si sa le traiasca ,ajunge in acest impas mai repede ,sau mai tirziu si in pragul falimentului care duce la o robie!!!ISi de fapt acest lucru atit istoric ,chit si spiritual este dovedit!!!Ca persoane crestine ,noi nu trebuie sa fim in necunostinta de aceste lucruri !Daca o sa citim in Deuteronom capitolul 30 o sa primim un raspuns aparte si o oportunitate de a alege ;
    „15Iată, îţi pun azi înainte viaţa şi binele, moartea şi răul.”
    Multi in sistem nu ajung sa inteleaga aceste lucruri si cu chit ca spunem ca sintem in succesul dezvoltarii stiintifice si sistemului industrial alaturi de alte sisteme ,in sistemul spiritual ajungem falimentari !!!Si nu dorim sa acceptam aceasta falimentare dupa cum nici poporul Israel nu a dorit sa recunoasca ,cu chit ca a fost un popor ales si educat prin Legi divine aparte!!!Si noi azi ca persoane crestine am ajuns sa beneficiem de aceleashi binecuvintari si din copii risipitori ar trebui sa ajungem copii plini de intelepciune fiinca psalmistul prin psalmul unu ce ne tranzmite prin versetele scrise?
    Sa nu uitam de mesajul Tatalui ceresc ,daca am ajuns sa ne pretindem copii lui fiinca porunca Lui este;
    „îţi poruncesc azi să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, să umbli pe căile Lui, şi să păzeşti poruncile Lui, legile Lui şi rînduielile Lui, ca să trăieşti şi să te înmulţeşti, şi ca Domnul, Dumnezeul tău să te binecuvinteze în ţara pe care o vei lua în stăpînire.
    17Dar dacă inima ta se va abate, dacă nu vei asculta, şi te vei lăsa amăgit să te închini înaintea altor dumnezei şi să le slujeşti,
    18vă spun astăzi că veţi peri, şi nu veţi avea zile multe în ţara pe care o veţi lua în stăpînire, după ce veţi trece Iordanul.
    19Iau azi cerul şi pămîntul martori împotriva voastră că ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvîntarea şi blestemul. Alege viaţa, ca să trăieşti, tu şi sămînţa ta,
    20iubind pe Domnul, Dumnezeul tău, ascultînd de glasul Lui, şi lipindu-te de El: căci de aceasta atîrnă viaţa ta şi lungimea zilelor tale, şi numai aşa vei putea locui în ţara pe care a jurat Domnul că o va da părinţilor tăi, lui Avraam, Isaac şi Iacov„.
    Aceasta porunca in mod aparte si domnul Isus Hristos o reda prin cuvintele scrise in Matei 16;”24Atunci Isus a zis ucenicilor Săi: ,,Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea, şi să Mă urmeze.
    25Pentrucă oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine, o va cîştiga.
    26Şi ce ar folosi unui om să cîştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau, ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?
    27Căci Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui.”
    Situatia trista redata despre prezentul de azi a ajuns asa fiinca lumea zace in puterea pacatului si cei care traiesc prin puterea firii care dezvolta pacatul ,ajung la astfel de situatii si fapte;Galateni 5;
    „19Şi faptele firii pămînteşti sînt cunoscute, şi sînt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrînarea,
    20închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mîniile, neînţelegerile, desbinările, certurile de partide,
    21pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.”
    Deci de ce omenirea azi a ajuns atit de dezamagita in viata si la astfel de fapte?Noi daca dorim o viata mai buna si fericita intr-un mediu atit de trist trebuie sa cunoastem mesajul divin (Iosua 1 cu 8)
    Puterea divina ne da o posibilitate de redresare si sa ajungem la noua personalitate cu calitati aparte ;Efeseni 4 cu 22 la 32.Dar sa nu uitam de porunca scrisa in Efeseni 5 cu 1 la 17;Deci;
    „10Cercetaţi ce este plăcut înaintea Domnului,
    11şi nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunerecului, ba încă mai de grabă osîndiţi-le.
    12Căci e ruşine numai să spunem ce fac ei în ascuns.
    13Dar toate aceste lucruri, cînd sînt osîndite de lumină, sînt date la iveală; pentrucă ceiace scoate totul la iveală, este lumina.
    14De aceea zice: ,,Deşteaptă-te tu, care dormi, scoală-te din morţi, şi Hristos te va lumina.„
    15Luaţi seama deci să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi.
    16Răscumpăraţi vremea, căci zilele sînt rele.
    17De aceea nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului.”
    Mesajele de redresare si gasirea fericirii sint simple si pe intelesul nostru scrise in SFINTELE SCRIPTURI ,dar omul fieresc in viata ajunge de le ignora si atit le percepe chit le citeste!Pe urma le uita si nu intelege ca ;”24Cei ce sînt ai lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea pămîntească împreună cu patimile şi poftele ei.
    25Dacă trăim Duhul, să şi umblăm prin Duhul.
    26Să nu umblăm după o slavă deşartă, întărîtîndu-ne unii pe alţii, şi pizmuindu-ne unii pe alţii.”
    Asadar sa nu uitam ca in libertatea pe care am ajuns sa o alegem avem pusa in fata o oferta;
    ” 16Căci îţi poruncesc azi să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, să umbli pe căile Lui, şi să păzeşti poruncile Lui, legile Lui şi rînduielile Lui, ca să trăieşti şi să te înmulţeşti, şi ca Domnul, Dumnezeul tău să te binecuvinteze în ţara pe care o vei lua în stăpînire.”Depinde acum ce alegem si cum dorim sa traim;Insa sa nu uitam de indemnul plin de ADEVAR SI PUTERE de schimbare din SFINTELE SCRIPTURI.

  2. ” sa nu uitam de indemnul plin de ADEVAR SI PUTERE de schimbare din SFINTELE SCRIPTURI” (vezi mai sus)
    adevar, da, putere de schimbare, ba;
    scriptura nu e talisman magic cu puteri de schimbare; satan o cunoaste fir a par, toate traducerile si variantele, chestiune ce nu-l schimba de loc;
    insuflata (inspirata) de Dumnezeu, da; de folos, da; nu si puteri magice;
    dictonul ortodox zice, „cunoasterea fara indumnezeire, e stiinta dracilor”;;
    intru indumnezeire, omul trebuie sa puna osul, cum s-ar zice;

  3. ai s[us: „Au ieşit dintr-un spaţiu binecuvântat de un Nil plictisitor în predictibilitatea lui şi au intrat într-o ţară dependentă de ploi, de manifestarea unor fenomene meteorologice pe a căror punctualitate nu mai putea conta”…care e tara dependenta de ploi la care te referi? caci, ptr inceput, au intrat in pustie..si nu prea ni se spune de ploi… cat despre tara Canaanului, eu nu stiu sa fie atat de dependnta de ploi….mai dependenta ca Egipul, de pilda!

    1. Hai să mai încerc odată …
      Ploaia este o binecuvântare şi depindem de apariţia ei la vremea potrivită. Este şi cazul israeliţilor. Domnul le-a spus că în Ţara promisă EL este Cel ce dă ploaia, aşa că vor depinde într-un mod cât se poate de direct şi palpabil de providenţa Sa, cu consecinţele de rigoare.
      Egiptul – dacă citeşti şi tu un almanah, ceva – nu se baza în economia sa pe ploaie, ci pe Nil şi ale sale predictibile revărsări. Desigur că şi destinele lor erau în mâna lui Dumnezeu, numai că relaţia cauzală, în acest caz, nu era atât de palpabilă, de evidentă. E clar acum?

  4. daca citesti de pilda Deuteronomul, ploaia era considerata binecuvantare…. si nu arata dependenta poporului de ea… 🙂

    Deuteronom 11:14
    atunci El vă va trimite ploaie pe pământ la timpul potrivit, ploaie timpurie şi ploaie târzie, ca să puteţi strânge grânele, mustul şi untdelemnul

    Deuteronom 28:12
    El îţi va deschide cerul, vistieria Lui cea bună, pentru a-ţi da ploaie pe pământ la timp şi pentru a binecuvânta tot lucrul mâinilor tale. Vei împrumuta multe neamuri, dar tu nu vei lua cu împrumut.

    Deuteronom 28:24
    Domnul va trimite pe pământul tău ploaie de praf şi de pulbere. Ea va cădea din cer peste tine ca să te nimicească.

  5. „dar cine poate conta pe monotonia rutinei în relaţie cu El?”?
    Pai asta e buba..ca noi asa intelegem si asa credem… ca exista monotonie in relatia cu Dumnezeu, cand de fapt aceasta relatie este dinamica… mereu se da si se ia…se da slava, se primesc binecuvantari”… exista comuniune/partasie neintrerupta… chiar si odihna Lui nu este monotona….cel putin asa scrie Biblia!
    Dar, din pacate, noi o vedem monotona..si atunci sunt mari semne de intrebare!

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s