Nu am fost la Peniel


(Inspirat de o mărturisire adamaică, căreia îi sunt recunoscător …)

Am crescut pe armonii de Beethoven, Bach sau Mozart … Citeam Crimă şi pedeapsă, Forsyte Saga şi … Urzica. Urmăream cu o mare plăcere un film de Woody Allen sau o comedie cu Norman Wisdom.

Când a venit revoluţia din 89’ l-am dat pe Bach în schimbul unor Deep Purple, Metallica, Iron Maiden, Jethro Tull sau Doors. Am citit, cu o imensă surprindere, Antichristul lui Nietzsche şi Ascetica lui Kasantzakis. M-am îndrăgostit de Bunuel.

Ca student am participat la de toate, de la întâlniri ale yoghinilor lui Bivolaru, la adunări penticostale şi baptiste, la prezentări de filme la cenacluri SF şi slujbe de la catedrala ortodoxă.

Când m-am întors la Domnul eram deja matur, trecut într-un alt stadiu al vieţii. În păr îmi apăreau primele fire albe. M-am însurat apoi şi am început aventura vieţii de familie.

N-am fost niciodată la vreun Peniel. Vârsta acelor tineri blamaţi şi stigmatizaţi pentru că au asistat la o scenetă cu un tango eu mi-am irosit-o departe de cele bune şi frumoase în viaţă. Cine nu a gustat măcar pentru o zi ce înseamnă mizeria vieţii unui tânăr departe de Dumnezeu, rătăcit şi fără scop în astă lume, nu are dreptul să arate cu degetul la nişte tineri care se adună împreună să Îl laude pe Dumnezeu, indiferent de excesele care pot să le pândească inocenţa.

Vă fac o confesiune de jurnal acum. Următoarele fragmente sunt scrise de un tânăr care n-a participat la Peniel, dar poate căruia nu i-ar fi stricat chiar deloc aşa ceva:

Mai 2002

Mi-a lipsit. Nu demult, într-una din dimineţile de duminicã la închinare, mi-am dat seama ce mult mi-a lipsit. Ani de zile am trãit fãrã ea, substituind-o cu fel de fel de alte lucruri, metode şi credinţe şi nici nu mi-am dat seama ce-mi lipsea. M-am obişnuit sã şchiopãtez prin viaţã şi am început sã cred cã de fapt acesta este adevãratul mers. Am crezut cã nu existã loc de mai bine.

I-am dus dorul, fãrã sã-mi dau seama. Lipsa ei s-a vãzut de-a lungul timpului în deciziile pe care le-am luat, în bravura gratuitã de care am dat dovadã în atâtea situaţii, în dorinţele nepotolite, neclare, rebele, din epoca adolescenţei, în lipsa de încredere şi de siguranţã care m-au însoţit încontinuu în umblarea mea … în tot ce am fãcut. Pentru cã nu era acolo când aveam nevoie de ea, strângeam din dinţi când mi-era fricã, şi nu lãsam pe nimeni sã vadã ce simt; nici mãcar mama nu ştia de lupta mea. Un izvor de pace şi de nebãnuitã putere ar fi putut inunda şi viaţa mea, sã-mi dea aripi sã zbor peste lumea aceasta dar eu nici mãcar nu am ştiut cã acest izvor existã. Inconştienţa care m-a caracterizat deseori nu era altceva decât rezultatul faptului cã nu am avut acea cetate a mea, un loc al meu de adãpost pentru orice vreme, ci am fost hoinar prin colibe construite de propria mea imaginaţie care se dãrâmau una dupã alta, neputiincioase în faţa furtunilor vieţii. Mi-ar fi prins tare bine prezenţa ei, la plecare şi la întoarcere, în vremuri de necaz dar şi de bucurie, însã n-a fost acolo. Ar fi trebuit sã mã susţinã pe cãrarea mea. Ea era însã în altã parte.

Mi-ai fost furatã îmbrãţişare dulce, cineva mi te-a luat cu el şi o lume întreagã a plecat cu tine spre alte zãri, pentru ca altor suflete sã le fii cetate. Nu ştiu de ce a fãcut-o, a cui este vina şi nici nu caut sã aflu asta. Dar, mã gândesc acum, poate totuşi cineva a avut parte de tine şi s-a bucurat sã te aibã cu sine. Şi poate cã asta de aia s-a întâmplat, ca sã primesc altceva în schimb, ceva mai frumos, mai adânc, mai puternic: îmbrãţişarea Tatãlui, prezenţa Lui. Privind la Isus, omul care a umblat având-o întotdeauna la dispoziţie, îmi dau seama cã am primit un giuvaer de mare preţ.

Mulţumesc…

Reclame

4 gânduri despre “Nu am fost la Peniel

  1. ei ce sa-i faci dyo, ai fost si inca esti normal. ai mari sanse sa ramii asa. asa ca, te rog nu te schimba!

    altzii vor sa fie mai buni si sa iasa in evidenta. ei sunt sfintzii in viata, asa ca se compara cu oamenii normali. recunosc, nu ma ridic la inaltimea lor, nici nu indraznesc sa ajung la ele. vreau sa ramin …ca tine.

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s