Romantism tabloid


Adesea am fost categorisit de unii dintre cei care mă cunosc un fel de romantic încăpăţânat. Uneori mi-am asumat eu însumi această titulatură, nu fără o anume mândrie (recunosc!). Ea nu se referă la vreo perioadă din istoria culturii umanităţii – aceea de prin ograda secolului XIX – ci la un mod de a privi realitatea înconjurătoare, cu pasiune, cu mânie, cu dragoste, cu emoţie, cu (ne)răbdare, cu frică şi cutremur …

Mi-am subintitulat blogul “tabloid de simţire” pentru că am îndrăzneala de a pune pe tapet lucruri pe care alţii au obiceiul să le îngroape adânc în cămăruţe bine ferecate ale inimilor lor. Scandalul nu îmi este străin; nu vorbesc aici de acela cu care ne obişnuieşte media românească, ci de scandalul simţirilor noastre, al fricilor şi al patologiilor în care ne complacem ca evanghelici. Urăsc ascunderea mizeriei sub covor.

Spuneam într-un comentariu, într-o răbufnire de capăt al răbdărilor, că sunt ispitit să renunţ la această etichetă de evanghelic pentru că ea este doar o … etichetă care ne deosebeşte de ortodocşi. Atât.

Ispita nu a depăşit, aşa cum Domnul a promis în Scriptură, capacitatea mea de a o îndura. Mi-am amintit apoi de evanghelicii de care sunt mândru, care mă inspiră, care nu-şi împachetează credinţa la borcan şi care nu sar la beregata celor ce privesc altfel la cărămizi şi mortar, însă aşezaţi pe aceeaşi temelie Cristos. Sunt mai puţini zgomotoşi, nu folosesc zeflemeaua ca modalitate de discreditare a “duşmanilor” şi rabdă în continuare în tăcere. Nu sunt prea realişti (vă mai aduceţi aminte că realismul era normativ în “epocă” pentru reflectarea în cultură a minunatelor realizări ale socialismului?). Nu le ştiu pe toate, nu dogmatizează până la arşic orice pas, orice foşnet; pentru ei tot mai este loc de taină, de neprevăzut, de suprize în relaţia cu un Dumnezeu de nepătruns.

D’aia, în zile ca aceasta, mohorâtă în afară, dar şi in inimi, m-a apucat damblaua confesiunilor şi a retrospectivelor. Asta mi-e simţirea. Nu este una a păcii oarbe, fără cumpănire, nici a compromisului, nici a laşităţii. N-am intrat între evanghelici ca să le cânt în strună şi să îi laud cât de frumos le şade la costum, pieptănaţi cu cărare pe dreapta, sau în fuste până la pământ şi cu batic regulamentar; mi-am asumat fără mofturi cărarea pe care am apucat-o, spre a-L urma pe Cristos pe calea sfinţirii şi pentru a fi o mărturie a dragostei Tatălui în faţa acelora cu care am părtăşie.

Cam aşa îmi arată călimara, dragii mei, vă place sau nu …

V-am spus toate astea pentru că, da, aţi ghicit, dintre toate sentimentele vrednice de o reflectare adecvată în media tabloidă, unul dintre cele pe care nu le pot nicidecum înghiţi este chiar acesta: sectarismul realist.

Ca s-o ştie tot neamul …

16 comentarii

  1. Eu nu sunt ecumenist, dar in Biblia ortodoxa scrie asa:
    ” Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Iisus.” ( Galateni 3: 26).
    Acuma depinde de ce intelegem prin ” toti” 🙂

  2. asta seamana cu vorba lui clinton, fostul presedinte SUA, vis a vis de cuvintul „is” („depinde ce intelegem prin „is”) 🙂

    „toti” inseamna „toti”, sic!
    de ex. „toti” nu inseamna numai unii!

    – cind scrie ca „toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu”, inseamna ca toti, fara exceptie;
    altfel, toti sunt fii lui Dumnezeu „prin credinta in Hristos”; aici accentul e pus pe credinta;
    cu toate ca, dupa traducerea cornilescu din Iov 1:6, intre „fii lui Dumenzeu” se include si satan; fiu prin creatie, nu prin credinta;

  3. Categorisirea,caracterizarea si judecata mereu se face de unii si altii fiinca sintem firesti si biruiti de intelepciunea fireasca!!Si toate acestea vin mai ushor dechit caracterizarea spirituala cu calitatile ei!!!Ap.Iacob prin epistola sa scrie despre acest subiect prin capitolul 3.Depinde acum de fiecare in ce masura doreste sa perceapa mesajul!!!Insa sa nu uitam ca ;
    „12Fraţii mei, poate oare un smochin să facă măsline, sau o viţă să facă smochine? Nici apa sărată nu poate da apă dulce.
    13Cine dintre voi este înţelept şi priceput? Să-şi arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blîndeţa înţelepciunii!
    14Dar dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului.
    15Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pămîntească, firească (Greceşte: sufletească.), drăcească.
    16Căci acolo unde este pizmă şi duh de ceartă, este tulburare şi tot felul de fapte rele.
    17Înţelepciunea care vine de sus, este, întîi, curată, apoi pacinică, blîndă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roduri bune, fără părtinire, nefăţarnică.
    18Şi roada neprihănirii este sămănată în pace pentru cei ce fac pace.”
    Mesajul este foarte simplu si dezvaluie puterea intelepciunilor !Acum depinde de noi spre ce aderam si in capacitatea noastra ;ce dorim sa expunem!!!Mesajul Scripturii ramine neschimbat ,doar noi in percepera lui putem face transformari!!!Si ele pot fi benefice daca ajungem sa fim condushi de intelepciuunea divina!!!Fiinca putem prin ea sa ajungem in implinirea mesajului din versetele 17 si 18,

  4. ” că sunt ispitit să renunţ la această etichetă de evanghelic pentru că ea este doar o … etichetă care ne deosebeşte de ortodocşi. Atât”, (dyo)
    asta e tot ce deosbeste pe evanghelici de ortodocsi?
    eticheta in sine?!

    1. Ar fi cateva lucruri concrete si usor de pus in practica. De exemplu, as fi scos cuvantul „evanghelica” din subtitlul blogului meu si i-as fi cerut lui Alin Cristea sa ma scoata din statisticile blogurilor evanghelice pe care le publica cu regularitate.
      Bun, astea sunt de suprafata, de acord. M-as fi profilat pe articole despre filme, muzica si carti (sunt atatea de spus in aceste domenii! am multe restante) si as fi stat departe de vizitarea, dar mai ales comentarea pe alte bloguri evanghelice.
      Inca suntem la suprafata, insa despre alte aspecte -cele cu adevarat profunde – ale renuntarii nu mi se pare potrivit sa scriu aici …

  5. ” M-as fi profilat pe articole despre filme, muzica si carti…si as fi stat departe de vizitarea, dar mai ales comentarea pe alte bloguri evanghelice.”, (dyo)
    cum ar fi fost sa nu viziteze nimeni blogul tau si, mai ales, sa nu comenteze nimeni ?
    nu asta ai avut in vedere, nu-i asa?

    1. De unde stii ca nu o sa mai viziteze si nu o sa mai comenteze nimeni? Eu zic ca as avea sansa unei mai mari vizibilitati daca as merge pe un blog secular. Parerea mea.

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s