Insurgenţă penticostală târzie: Comunicatul Consiliului Bisericesc


Nu este pentru prima oară când Consiliul Bisericesc Penticostal îşi dă cu stângul în dreptul, dovedind că, dincolo de pretinsa spiritualitate dobândită prin vorbire în limbi, nu este mai presus în cele sfinte decât Consiliul Uniunii Baptiste.

La mai bine de trei săptămâni de la dezgroparea securii războilului de către cruciatul anti-liberal Cristian Ionescu, şi după luni bune de la evenimentul de la Oradea, noaptea de veghe a înţelepţilor penticostali a luat sfârşit. Probabil că au sărit peste cafeaua de dimineaţă – liberală şi ea – direct în nădragii de priveghetori peste râmul şi ramul cultului pe care îl conduc cu solemnitate. Au ieşit la rampă cu un comunicat care dovedeşte consecvenţă pe un drum care îşi merită calificativele tot mai “smerit” asumate în faţa unui public confuz: “tradiţionalist, îngust sau chiar retrograd”. Eh, dacă nu ar fi existat şi puţină fudulie românească în toate astea … cred că ne-am fi plictisit de minune …

Plictisitor este şi comunicatul penticostal emis de eminenţele Cultului. Remarc însă aceeaşi crasă in nepăsare în ceea ce priveşte folosirea unor termeni cum ar fi, de pildă, “liberal” şi “liberalism”. Nu ni se spune ce înseamnă. Este clar însă că … e de rău. Trebuie să aibă de-a face cu acele “principii şi direcţii […] luate în derâdere şi ridiculizate pe bloguri” considerate a fi “normative în bisericile Cultului Creştin Penticostal.”

Liberalismul se vede în acele manifestări despre care am mai vorbit, şi pe care nu vreau să le mai înşir aici (că doar şi blogul meu e liberal, nu?), dar nu are nimic de-a face, dar absolut nimic, cu răutatea, cu bârfa, cu defăimarea, cu minciuna, cu ocările şi afurisirile fraţilor şi surorilor în Cristos. Alea sunt boli în faţa cărora călăuzirea duhovnicească, la care capii penticostali fac obsesiv referire, este boantă. Să înţeleg că dragostea, bucuria, pacea, bunătatea, răbdarea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea şi înfrânarea poftelor nu sunt normative în bisericile Cultului Creştin Penticostal, da? How convenient!

Acesta rămâne pentru mine faultul principal de lumesc sadea în care persistă Consiliul. Restul? Mici jocuri de gleznă: pilda Fiului Risipitor nu mai are un mesaj evanghelic, datorită dansului, iar cei care au jucat în scenetă nu mai sunt numiţi “păgâni”, după modelul baptistului de tristă amintire Daniel Chiu, “ci actori care nu au nimic în comun cu spiritul creştin”. Adică tot pe-acolo …

Nu ştiu ce vor face cei de la Peniel de-acum încolo. Vor avea o competiţie serioasă pe viitor în slujitorii şi conducerile bisericilor penticostale care vor da buluc şi se vor sparge în “activitãţi cu tinerii, potrivite cu aspiraţiile lor, dar care, atât în esenţã cât şi în formã, sã se regãseascã în spiritualitatea, decenţa şi bunul simţ cerute de Biblie.” Aştept să o văd şi pe asta. Cred că o să mă prezent şi eu la o astfel de „activitate” …

Eu cred că există şansa ca Peniel să prospere chiar mai mult decât până acum, descătuşat de balastul cultic penticostal. Sunt mulţi factori însă care intră în calcul, viziunea liderilor acestuia, dedicarea lor pe mai departe, dar şi consecvenţa în a-şi respecta identitatea câştigată în spaţiul evanghelic. Până la urmă Cultul Penticostal nu ne-a făcut o surpriză prin acest comunicat, nu-i aşa? Sunt convins că există o cale de urmat pe mai departe şi fără el  …

Reclame

32 de gânduri despre “Insurgenţă penticostală târzie: Comunicatul Consiliului Bisericesc

    1. In orice caz Consiliul Bisericesc este mult mai autoritar peste bisericile sale decat cel baptist … sunt convins ca, daca se va dori, impunerea uniformelor nu va fi o problema …

  1. Chiar scriam şi pe un alt blog că poate că e bine că cei în funcţii mari nu ştiu lua decizii cu măsură şi că cei care ar şti să le ia nu sunt întrebaţi de nimeni. Poate că acesta e cursul normal al lucrurilor Lui, odată ajuns sus, nu mai depinzi doar de El, ci de mulţi neimportanţi. Celor înţelepţi le stă bine liberi de strânsorile frâielor atâtor păpuşari ca să nu uite de Cine trebuie să asculte.

    1. Cred ca si papusarii au nevoie, macar in anumite momente, sa-si aminteasca de faptul ca nu au fost pusi acolo sa traga de sfori … Tocmai din aceasta tensiune a relatiei dintre cei ce carmuiesc si cei ce sunt condusi ar trebuie sa iasa un mers gratios si coerent al Bisericii inspre implinirea menirii pe care o are in aceasta lume.
      Dupa cum vezi, privim complementar asupra problemelor in cauza: din opiniile tale, impreuna cu ale mele, iese discret la lumina, dialectic aproape, adevarul … 😉

  2. Actualele reflexele cultice sînt… jenante.

    Ce păcat că nu își dau seama că miza e mult mai mare decît ce s-a exprimat pînă acum.

    La 20 de ani de la căderea comunismului, ALTFEL ar trebui să arate comunicatele și prezența evanghelicilor în spațiul public.

    Aceste gesturi publice nu pot rămîne într-o matcă prefabricată de actorii eșichierului confesional. Ele vor fi judecate de istorie într-un context mai amplu, în care momentul ’89 joacă rol de etalon.

    Desigur, miza e și la nivelul actualilor lupi tineri, care, în 15-20 de ani, pot ajunge să aibă reflexe cultice asemănătoare cu cele ale liderilor confesionali de acum.

    Și cînd te gîndești că penticostalii ar fi putut să ia aminte la prostiile care au avut loc la baptiști în anii aceștia…

    1. Mi se pare ca aceste comunicate reflecta cat se poate de fidel conditia spirituala a autorilor lor. Ce poti sa astepti de la cei care nu vor cu nici un chip sa isi asume istoria din vremea comunista, cu bune si cu rele, si se ascund in spatele unor scuze penibile vis a vis de colaborationismul unor capete luminate de-ale sale?

      1. Frate Dio,

        Intr-o postare pe care ati facut-o in legatura cu „Desconspirarea Vicepresedintelui” puneati intrebarea daca mai stim a ierta pe cei care au gresit, in speta, pastorii penticostali colaboratori ai securitati. Spuneati ca ar fi trebuit facut un demers in interior si oferit un cadru pentru ca acestia sa se confeseze iar noi cu multa dragoste sa-i iertam.Am parafrazat un pic, nu-mi mai aduc exact aminte.

        Desi adordarea dumneavoastra era profund frateasca, crestineasca, am suspicionat-o ca diversionista, menita sa disipe presiunea care se punea si pe alti pastori colaboratori in urma desconspirarii vicepresedintelui. De atunci v-am cautat si v-am citit cu interes postarile si rand pe rand acestea mi-au eliminat orice suspiciune.

        Prezentra postare mi-a dat ocazia sa va spun acest lucru si in plus sa va raspund la intrebarea din final, chiar daca e retorica.

        Acesti oameni nu ne dau nici o sansa sa ne asteptam la ceva bun din partea lor atata timp cat ard pe rug pe cei care si-au recunoscut o greseala si in schimb cocolosesc sleahta de pastori securisti ascunsi in CP.

        Si eu sunt de parere ca asta pleaca de la conditia lor spirituala.

        Dar, Domnu-i bun,orsicand si El poate schimba conditia spirituala a orcui, chiar si a pastorilor din conducerea CP.

      2. Draga Vali,
        Bun venit in calitate de comentator pe acest blog! Marturia ta mi se pare incurajatoare pentru tipul de mesaj pe care doresc sa il transmit evanghelicilor de pe la noi, indiferent de culoarea lor confesionala.
        Sunt de acord cu ultima ta afirmatie: Domnul poate face minuni chiar si in acesti oameni care astazi calca sovaielnic. De aceea incerc sa adresez si sa evaluez nu oamenii si conditia lor, cat faptele cu care ne gratuleaza. Uneori mai am scapari, dar aceasta este linia pe care doresc sa imi conduc in continuare blogul. Daca are vreun rost demersul meu … aici, recunosc, ma apasa din greu ispita desertaciunii …

  3. Dacă mă gândesc puțin, suspectez că ce vor să combată frații și surorile cu comunicatu’ (sau numai frații? :)) nu este așa de mult liberalismul cât perceputul libertinaj or libertinism, că și eu am cam pierdut uzul românei. Cum cuvintele sunt cam apropiate, ce mai contează, că cele două sunt tot o apă și un pământ :), pentru unii cel puțin. În plus, Dyo este și liberal!

    Și uite așa, una din deficiențele majore cu cre ne confruntăm în mediul evanghelic este lipsa eforturilor către o teologie a culturii care să ne ajute să trecem neburzuliți prea tare de șocul contactului cu lumea înconjurătoare reală, de după comunism, izolaționism, modernitate, etc.. Oh, nu, noi nu prea am trecut prin modernitate (d.p.d.v. al evoluției gândirii, zic). Am trecut direct de la pre-modernitate la șocul post-modernitate :).

    Ce bine era în balonul hermeneutic propriu, fie el baptist sau penti! Eram grozavi, stăpâni pe noi înșine, siguri. Că tot n-aveam concurență și nu ne asculta nimeni – concuram doar între noi. Acu, ce-o să ne facem că s-a deschis cutia Pandorei!

    1. Pandora asta se pare că mai are frați și surori…

      Așa că nu doar acum s-a deschis cutia…

      S-au deschis anii trecuți și alte cutii de felul ăsta…

      Facem și noi ce au făcut și alții: selecție naturală. 🙂

      Nu știu unii pocăiți cum să bage la cap unii termeni, îi învățăm. Nu vor, îi obligăm… 🙂

      Ironiști au fost, ironiști sînt încă
      Și-or fi cît neamul românesc

      (Din cînd în cînd, Dyo dă dovadă de suficientă energie… pedagogică, ceea ce pe mine mă reconfortează și mă motivează. Doar pocăiții îs sfătoși, au destulă vocație de a-i învăța pe… ALȚII!)

    2. Eugen, eu aş fi scris „eram grozavi, stăpâni pe noi înşine, si(n)guri.” Vorba aceea cu „cel mai tare din parcare când parcarea e goală.” Felicit argumentul unei reflecţii teologice asupra culturii. Ştii, cred că dacă în pilda fiului cel risipitor se relata în detaliu ce-a făcut respectivul, mulţi ar fi sărit pagina, şocaţi (la suprafaţă). Bine ai zis că s-a sărit din evul mediu în realitate şi am luat manualul tehnic de funcţionare fără să îl ştim interpreta pentru aici şi acum.

      1. Bine, Cristi. În primul rând, criteriul cu parcarea plină sau goală nu e un criteriu pentru creștini. Până la urmă, toți oameni lui Dumnezeu au fost „cu parcarea goală” la un moment dat. Isus cel mai rău. L-a părăsit și Tatăl. Cel puțin, dacă facem teologie de scurtătură așa ți-ar putea argumenta cineva. Eu unul, dacă mă apuc să dansez, nu o fac cu poalele în cap ca să îmi umplu parcarea. Poate o fac poate pentru că m-am îmbătat de iubire (a lui Daniela, sau a Mirelui :), – asta e exprimată ca una de-a lui Marcu Nechifor), sau de frumusețe (să zicem a naturii create de Dumnezeu). Pentru așa ceva, merită să dansezi, și eu sunt pentru.

        Ca formă de exprimare a spiritului uman, sau a Spiritului lui Dumnezeu, dansul cum trebe, e superb (să explic, „înțelepciunea lui Dumnezeu dansează pe rotocolul pământului” și din toate metaforele folosite despre Treimea divină în teologie astăzi, cea a dansului e una din cele mai expresive). Dar să nu uităm că unii s-au apucat de dansat pentru că s-au îmbătat. Cu palinca. Și tare rău a ieșit. Instinctiv, pentru pocăiții români, dansul e asociat cu ultima variantă. Dacă te gândești un pic istoric, e în DNA-ul lor. Și într-o anumită măsură, nu degeaba. Acu, că „s-a întors mașina lumii cu capu în jos” poate ar trebui să fim mai înțelegători unii cu alții, să ne scărpinăm puțin în cap, și să discutăm cum ne purtăm, înainte de a ne da unii altora cu paru-n cap.

        Aici e tărășenia unora, pentru că nici nu iau în considerare că organizatorii Peniel au comunicat ei înșiși poziția lor despre cele petrecute, și mi se pare sănătoasă, din cât știu eu, deși e clar că „sfințenia” intoleranților și comunicatul cultului sunt mult mai restrictive decât Peniel-iștii, chiar după pocăința. Asta e o chestie care merită discuție separată că nu e tocmai simplă. Oricum, eu sunt total afară de context, și nu mi-am dat seama de asta până acu câteva minute, când am făcut un pic de „digging” prin internet.

        Poziția cultului e un pic mai complicată, mi se pare mie. Pe de o parte, ei dau tonul, și nu pot schimba o anumită tradiție și identitate cu una cu două (gandeste-te la istoria baticului). Pe de altă parte, ce, poți legifera smerenia? Tocmai aici este deficiența noastră, a evanghelicilor. Poate vorbesc iar fără să știu, dar n-am văzut nimic cu conținut serios nici ca inițiativă cultică nici individuală, care să trateze esenta problemei. Poate ar trebui să aibă o altă strategie decât să dea un decret despre „cu cercei sau fără,” că decretul oricum nu va funcționa.

        Oh, și să nu uit, chiar crezi că trebuie să fie o pagină în Biblie cu o descriere mai detaliată a vieții destrăbălate a fiului? Sau o scenă și mai tare la Peniel? Hmm… Hai să rămânem la ce au zis Penieliștii înșiși despre aceasta.

    3. Ce teologie a culturii? Orice nu brodeste dupa ritmul, mirosul, culoarea si versul pocaiesc este erezie (parafraza a unei vorbe de duh de-a lui Paul Dan). Punct!
      Cam asta este ceea ce se poate spune despre perspectiva teologica asupra culturii la evanghelicii romani … Simpla si la obiect.

      1. Mda … nevazuti, neauziti, necunoscuti plebei evanghelice. Cei mai zanganitori, dar goi, dau tonul culturii noastre, din pacate.

  4. Draga Aurel, nu pot sa las vizibile pe blogul meu astfel de informatii, indiferent de veridicitatea lor, fara consultarea persoanei in cauza. Acesta este motivul pentru care am moderat comentariul tau.

  5. Citeam pe aici, minat de pe un alt blog drag mie.Si asa imi veni in minte sa afirm ca a spune lucruri rele despre conservatorism in credinta, ar fi gresit. Din cite stiu eu a fi conservator inseamna a fi pastrator, sau gresesc? Si in acest caz, eu stiu ca biblia nu a mai evoluat de la scrierea ei, este aceeasi care s-a scris la inceputuri. Atunci, de ce trebuie noi sa facem eforturi de „modernizare”, „liberalizare” si cite si ai cite.In aceste situatii fr pastor Paul DAN are dreptate, fr pastor Ionescu Cristian si cu fr pastor Petru Lascau au dreptate atunci cind critica „largirea” caii inguste, nu credeti? Si ca o lectie de educatie crestina, pastorul Cornel Avram, ca un adevarat cirmuitor al obstei penticostale aflata in reala libertate, a venit cu un material pe blog, a luat pozitie si atitudine si asa a respectat pe Isus. Nu si-a permis nimic referitor la persoane, bloguri, destepti, prosti, si alte categorisiri de acest fel. Si as mai avea o problema: nu cred ca este bine sa va tot dati mari teologi acuzind vorbirea in limbi a penticostalilor.Pina la urma este vorba de domeniul lucrarii Duhului Sfint si daca nu aveti chemare sau inclinatie, lasati pe cei care cred ca au ceva cu aceste daruri, o fi in dreptul lor iar socoteala se va da doar in fata lui Dumnezeu. Ca ei se manifesta si nu exista, nimic rau, DAR DACA ESTE REALA PROBLEMA? ce o sa faceti atunci?Atitudinea de infruntare a orice si a oricui mi se pare o energie catalizatoare in prea multe situatii. Cine e mare, cine e mic, cine stie, cine nu, ce stie, ce nu…securitatea…de atunci, de acuma, vedeti, numai cuie in talpi. Isus a spus (parafrazat) atentie mare, intre voi sa nu fie asa! Cred ca problema de capatii ramine mintuirea, restul sunt vorbe mestesugit si tot mai mestesugit spuse sau aruncate.Fiti binecuvintati.

    1. Nu inteleg: cine a avut aici treaba cu vorbirea in limbi a penticostalilor?
      Apoi:
      Pe cine vezi aici facand „eforturi de modernizare”?
      Si cine a facut aici caracterizari referitor la persoane … destepti, prosti …
      Cred ca trebuie sa te intorci pe blogul acela drag tie: aici ai cam incurcat borcanele.

  6. In comentariul sau ;”Dyo” scrie;”Cred ca si papusarii au nevoie, macar in anumite momente, sa-si aminteasca de faptul ca nu au fost pusi acolo sa traga de sfori …”
    Daca sforile nu sint trase nu incepe spectacolul!Si interesul este ca sforile sa fie trase cu o mare precizie si in asa masura sa nu se vada ,pentru a se putea face senzatia chit mai mare si spectacolul chit mai tare!!!Si pe timpul domnului Isus a fost la fel si cei din Sinedriu cum au tras sforile in fata multimii?Si care a fost rezultatul ?Azi dorim sa intelegem spectacolul care azi se creaza in puterea sforilor care se trag?Si in fata multora sint foarte invizibile!!

  7. 1. ma refeream la un mesaj (din iulie 3) al meu nepostat; (fraza cu baba se poate sterge 🙂

    2. „Din cite stiu eu a fi conservator inseamna a fi pastrator, sau gresesc”? (Mihail)
    desigur, dar mai are importanta ce anume vrei sa pastrezi, sau totul e sa pastram ceva intru a fi conservatori?

    „Si in acest caz, eu stiu ca biblia nu a mai evoluat de la scrierea ei, este aceeasi care s-a scris la inceputuri” (tot mihail)
    Biblia da (nu a mai evoluat), interpretarile ba!

    „Atunci, de ce trebuie noi sa facem eforturi de “modernizare”, “liberalizare” si cite si ai cite”;
    nu trebuie, this is the point!
    asta se intimpla si fara sa fie nevoie;

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s