Aventuri rock (2) – perioada ceauşistă


Urmare de AICI.

Ce am înţeles din muzica rock, pe vremea Cântării României

Marea mea iubire în materie de muzică a fost, din copilărie până în ziua de astăzi, muzica instrumentală clasică. La asta pot să adaug şi câteva opere de referinţă pe care am avut şansa să le ascult datorită mamei mele: Bărbierul din Sevilla, Carmen, Traviatta, Rigoletto, Cavalleria Rusticana, Paiaţe …

Abia când am intrat în liceu – prin 87’ – am intrat în contact cu muzica la modă a acelor vremuri. E perioada Modern Talking, C.C. Catch, Sandra, Sabrina … Nu-mi plăceau. Preferam mai degrabă un Scorpions, cu al său Still loving you, sau Europe cu The final countdown. În absenţa unei oferte consistente de muzică străină, majoritatea dintre noi ne mulţumeam cu formaţiile româneşti.

Voi trezi unele nostalgii în cei mai “copţi” dintre cititori. Vorbesc în continuare despre muzica altei generaţii, aflate în faţa unor provocări diferite ale vieţii. O generaţie bântuită de cu totul altfel de iluzii adolescentine …

Compact şi-a trăit la sfârşitul acelui deceniu perioada de glorie. Fredonam până la saturaţie un Cântec pentru prieteni, O noapte şi o zi, Dă-mi o veste sau Un alt început. Ca şi stil, Compact practica un rock benign, fără mari pretenţii inovative şi lipsit de orice ostentaţie rebelă, specifică genului. Versurile erau simple, directe, lipsite de subtilităţi şi artificii artistice. Cu o excepţie, totuşi: Jocul ielelor, de pe albumul din ’88, prelucrare după o poezie de-a lui Goethe.

Abuzul de clape şi stilul melodios cam dulceag îi făceau pe rockerii  “adevăraţi” să considere o jignire includerea acestei trupe în rândul celor de rock. Muzica Compact mergea la petreceri şi discoteci; o plăceau atât tinerii, cât şi cei mai în vârstă pentru că era “cuminte”, pozitivă şi uşor de memorat şi … cam atât.

Acesta trebuie să fi fost şi motivul pentru care eu am preferat Iris (despre care am mai scris AICI). Stilul bătăios, necizelat, al lui Cristi Minculescu se potrivea mai bine spiritului anilor rebeli ai adolescenţei, decât vocea suavă a lui Ciuci. Rămân la părerea că albumul lor de căpătâi, neegalat ulterior de nici o altă realizare, este chiar primul, Iris I, din 1984. Nu ştiam la acea vreme dar mi-am dat mai târziu de ce muzica lor suna aşa de bine în comparaţie cu ce se găsea pe piaţa muzicală autohtonă: influenţele evidente AC/DC şi Judas Priest (din perioada începuturilor). Trenul fără naş, Pe ape, La popas şi Cei ce vor fi alcătuiesc una dintre cele mai palpitante serii de piese rock ale unui album editat în epoca ceauşistă. În acestea, dar şi în alte piese de mai târziu, spiritul rebel înmugurea discret atât cât să nu supere vigilentul regim comunist, fără să ne lase să moţăim anesteziaţi de seceta generală în care ne duceam existenţa.

Printr-un inexplicabil miracol am ajuns în posesia unui preţios album Phoenix într-o perioadă în care, din pricina fugii lor din România (1977), aceştia erau prohibiţi pe la noi. Mugur de fluier, un album etno-rock, m-a cucerit iremediabil prin varietatea stilistică, de la piese “de atmosfera” precum Strunga şi Anule, Hanule, la bogăţia unor improvizaţii instrumentale uimitoare precum cele din Dansul codrilor.

Se cuvine amintită aici şi Celelalte Cuvinte, o formaţie excentrică peisajului muzical al vremii. Deşi până la Revoluţie aveam cunoştinţă de un singur album de-al lor, întitulat simplu, Celelalte cuvinte, aceştia ne-au cucerit repede pe noi, elevii de liceu, mai ales datorită piesei Un sfârşit e un început. Datorită vocii lui Călin Pop, neobişnuită pentru stitul de muzică pe care încercau să îl impună, mai avangardist, cu nuanţe uneori de folk, alteori de heavy- metal, nu exista cale de mijloc faţă de aceştia: ori îţi plăceau, ori îţi astupai urechile când îi auzeai. Mie mi-au plăcut, cu atât mai mult cu cât subiectele abordate depăşeau sfera trivială a poezelelor cu fete din vis, prieteni de tot felul, străzi pustii şi alte romanţe din astea.

Alte formaţii, precum Holograf sau Kripton, nu au lăsat prea multe urme în viaţa mea decât ceva mai târziu, după căderea comunismului. Oricum, în materie de muzică neclasică, am făcut destule compromisuri faţă de prietenii mei, cu condiţia (minimă) de a fi scutit să ascult muzică de mahala, aflată în plină ascensiune pe atunci datorită unor formaţii precum Azur şi Generic …

Nimic spectaculos deocamdată. Înţelegeţi, sper, că în perioada ceauşistă opţiunile pe care le aveam la îndemână erau tare limitate. Piesele străine pe care le-am auzit puteau fi contabilizate pe degete: alături de cele menţionate ale lui Scorpions şi Europe, am avut ocazia să ascult Angie (Rolling Stones), Child in time (Deep Purple) şi One, o producţie a Metallicii învăluită în mister, extrem de apreciată la noi, atât printre rockeri, cât şi printre ageamii.

Regimul ceauşist a ţinut sub un anume control fenomenul rock. Nu se punea problema promovării unor ideologii prin muzică decât apelând, eventual, la o mulţime de precauţii. Demersuri curajoase, precum Iris I, erau urmate de compromisuri greu de înţeles pentru publicul larg; Lumea vrea pace, piesă absolut ridicolă chiar şi pentru acele vremuri, apărută pe Iris II, este un exemplu elocvent.

Sacrul şi profanul erau bine delimitate în acea cultură. Nu cred că pocăiţii aveau probleme cu muzica rock pe atunci, într-un spaţiu care, în unele regiuni, punea interdicţii chiar şi mersului la cinema(!). Închinarea evanghelică era cât se poate de conservatoare. Cristian Ionescu ar fi fost un pastor tare fericit pe-atunci …

Nu se cânta despre Dumnezeu pe ritmuri hard & heavy sau rock and roll, dar nici despre draci nu se cânta. Rockul românesc de dinainte de 89’ a fost unul pur secular, preocupat de romanţe adolescentine, mituri istorice şi de mici ocheade prin muzica altora ( Phoenix datorează mult, în această privinţă, lui Jethro Tull …). În ce măsură presiunea ofertei muzicale din acea vreme a constituit o problemă pentru tinerii boboci evanghelici … poate că unii dintre cititorii acestor rânduri ne pot lămuri …

(va urma)    

Reclame

12 gânduri despre “Aventuri rock (2) – perioada ceauşistă

  1. am inregistrat mugur de fluier pe aceiasi rola de mag pe care am inregistrat si Sgt. Pepper’s Lonely Hearts Club Band in anul II de liceu. era perioada cea mai libera si mai relaxata a lui ceausescu. dintre formatiile românesti sideral modal quartet era singura trupa ce a ajuns in top twenty la inceputul anilor 70. ,ai veneau si trupe in turneu de prin tarile socialiste prietene. in arad era „pacific” despre care se mai stia ceva, dar nimic fenomenal. nu era un centru studentesc.

    1. Eh, amintirile tale merg ceva mai adanc in timpurile acelea … In cazul meu adevaratul contact cu genurile astea de muzica s-a produs dupa 89′ …

  2. Eşti bun să dai nişte exemple din care să mă dumiresc un pic asupra contaminării muzicologice a băieţilor de la Phoenix cu vreo Tull-pină de contrabandă? Or fi cântat la acelaşi flaut, pe bloc… Mulţumesc.

    1. Este un fapt afirmat de insusi Nicu Covaci: in viata Phoenixului a existat o influenta Jethro Tull prin anii 70′. Poate gasesc si referinta si o public. Intentionez sa vorbesc despre Jethro Tull intr-un articol separat …
      Exemple? Mugur de fluier, Anule-Hanule si Ochi negri, ochi de tigan au, dupa parerea mea, unele arome tull-iene …

      1. Eu nu le sesizez nici acum, sunt curios în ce anume se concretizează. Chiar dacă ar fi, aromele astea nu mă deranjează şi nu scad valoarea Phoenix-ului în ochii mei, şi sunt foarte mulţumit că e aşa.

      2. Nu se pune problema de a scadea valoarea cuiva aici … putini artisti traiesc in afara oricaror influente. Citeam undeva si despre o influenta inversa: Jethro Tull s-ar fi inspirat pe undeva din Phoenix. Cine poate stii? Ce daca?
        Bach a transcris si instrumentat partituri vivaldiene pana i-au sarit capacele si tot este unul dintre cei mai mari compozitori ai lumii … Exista compozitii atribuite lui Bach pentru care specialistii nu pot baga mana in foc ca nu sunt compuse de Vivaldi …

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s