17:11


“… ca ei să fie una …” Ioan 17:11; 21; 22; 23

Dacă e să identificăm un punct de convergenţă al lucrurilor pe care Isus le-a făcut pentru cei unsprezece şi al lucrurilor pe care El le cere de la Tatăl pentru ei, şi pentru cei ce îi vor urma, acesta este uşor de identificat, încă de la o primă citire: unitatea creştină. Pe măsură ce Isus se roagă tot mai mult, această unitate apare tot mai clar ca viziune pentru cei ce vor continua lucrările Lui.

Cu toate acestea, citind de mai multe ori textul şi urmărind sensul lui, începând cu rugăciunea Mântuitorului pentru Sine, apoi pentru ucenici iar apoi pentru Biserică, vedem tot mai evident un lucru aparent în contradicţie cu cele afirmate mai sus: Domnul nu s-a rugat ca ei să fie una. Versetul 21 din traducerea clasică a lui Cornilescu începe cu o perifrază; cele mai multe traduceri păstrează cursivitatea exprimării din manuscrisele vechi:

“Mă rog […] pentru toţi cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor, pentru ca toţi să fie una …”.

Nu Tatăl şi nu Fiul îi fac pe ucenici să fie una. Tatăl îi păzeşte de cel rău, îi sfinţeşte prin Cuvânt, în timp ce Fiul se sfinţeşte în continuare pentru ei şi le dă slava de a fi părtaşi în împlinirea planurilor Tatălui … de-acum încolo mingea este în terenul nostru, al urmaşilor lui Hristos.

Responsabilitatea unităţii ne aparţine nouă, nu Tatălui. Noi suntem datori să răspundem cu credincioşie ofertei Lui de har, rămânând în El, sub protecţia Lui, iubind şi luând în serios Cuvântul lui Dumnezeu şi călcând fără ezitări pe urmele lui Cristos, în împlinirea Marii Însărcinări.

De răspunsul nostru la credincioşia Lui depind unitatea bisericii şi, implicit, forţa mărturiei noastre în această lume. Unitatea este o mărturie de mare preţ şi e păcat să folosim tot felul de tehnici pentru a penetra în această lume cu adevărul, când cea mai bună armă nu este folosită aşa cum ar trebui.

Mântuitorul s-a rugat ca nimic să nu ne lipsească în împlinirea acestei viziuni. Dacă ea nu este încă vizibilă între noi, vina ne aparţine în întregime.

4 gânduri despre “17:11

  1. Unde unii, foarte optimisti, vad convergenta intre confesiunile crestine sau intre religiile lumii, in baza asemanarilor mai mici sau mai mari, eu tind sa vad divergenta.

    Apropierea dintre doua linii poate fi la fel de bine explicata si prin convergenta si prin divergenta. Privind pe fir inapoi, putem observa daca liniile au fost in trecut mai departate sau mai apropiate.

    Ai dreptate, noua ne revine sarcina de deosebi falsul de adevar. Este greu, dar nu cu neputinta.

    Insusi Hristos a prezis punctele de divergenta, la fel si apostolii. „Se vor arata multi Hristosi mincinosi…”

  2. in esenta suntem, nu si in amanunte. aici cad cei mai multi si spun: a mai intrat unul de-a lor in iad. faptul ca nu ma inchin ca altii, ca nu ma imbrac ca altii, ca nu ma dau peste cap ca altii, ca nu cint ca altii, etc. nu imi dau dreptul sa ii etichetez pe cei care nu sunt ca mine „good only for hell”.

  3. „vedem tot mai evident un lucru aparent în contradicţie cu cele afirmate mai sus: Domnul nu s-a rugat ca ei să fie una. Versetul 21 din traducerea clasică a lui Cornilescu începe cu o perifrază; cele mai multe traduceri păstrează cursivitatea exprimării din originalul grec: “Mă rog […] pentru toţi cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor, pentru ca toţi să fie una …”., (dyo)
    deci Domnul nu s-a rugat ca ei sa fie una; te-am inteles corect?
    scrie ca El s-a rugat ca toti sa fie una dar El de fapt, nu S-a rugat ca ei sa fie una;
    aha!

    „Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca, şi ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis”, (Ioan 17)
    Rugaciunea lui Hristos nu exclude responsabilitatea omului;

  4. „in esenta suntem, nu si in amanunte..”, (pasareaphoe..)
    – daca te referi la umanitate (caracteristica umana), desigur; toti suntem oameni; in acest sens toti suntem una, fie ca esti evreu, musulman, budist sau crestin;

    – in ce privestre credinta, omul se deosebeste de ceilalti; aici nu mai suntem una;
    exista deosebiri majore de credinta (ce anume credem, concret) si in cadrul crestinismului; crestinii nu sunt una; aici rugaciunea si dorinta lui Hristos nu s-a implinit;
    vom fi una in viitoarea Imparatia a lui Dumnezeu, care vom fi acolo;

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s