Despre sfârşitul felului de vieţuire al lui John Stott – două mărturii


Dr. Rowan Williams

Moartea lui John Stott va fi deplinsa de nenumarati crestini de peste tot din lume. In timpul unei lungi vieti de slujire si marturie neobosita, John si-a cistigat un loc unic in inimile tuturor celor care l-au intilnit, fie in persoana, fie prin cartile lui. A fost un om de o rara gingasie si de o profunda bunatate, un superb comunicator si un sfatuitor sensibil si inzestrat. Fara a face vreodata compromis cu ferma sa credinta evanghelica, el s-a aratat gata de a pune sub semnul intrebarii unele dintre modurile in care acea credinta a devenit conventionala si orientata spre sine. Nu exageram daca afirmam ca el a jucat un rol esential in schimbarea la fata a evanghelismului in plan international, argumentind pentru necesitatea unei misiuni holistice, care aplica adevarurile evangheliei lui Isus in toate domeniile vietii, inclusiv chestiunile sociale si politice. El insa va fi amintit in modul cel mai cald ca un predicator expozitiv al Scripturii si ca un invatator al credintei, a carui profunzime si simplitate au facut ca doctrina sa capete viata in tot felul de noi sensuri.

Danut Manastireanu

A plecat dintre noi un mare om, un adevarat model pentru noi, intr-o vreme in care modelele sunt tot mai putine si mai nedemne de incredere. Intr-o vreme in care lideri crestini mai mult sau mai putin importanti sfirsesc in penibil cariere promitatoare, John Stott straluceste ca un luceafar intre stele.

Sursa: Persona, blogul lui Danut Manastireanu

3 comentarii

  1. se pare ca omul a murit batrin si satul de zile, precum Iov, chestiune ce aduce a binecuvintare pentru toti; omul nu e facut sa traiasca la nesfirsit batrin, cu suferinta si pacat;
    cit de neprihanit va fi fost la viata lui se va vedea la judecata finala, ca de surprize nu vom duce lipsa acolo!

    zicea r.wurmbrand, in imparatia lui Dumnezeu vom avea trei posibile surprize:
    1. vom vedea acolo oameni pe care nu ne asteptam sa-i vedem acolo;
    2. vom observa lipsa unor oameni de care eram siguri ca ii vom intilni acolo;
    3. vom fi noi insine surprinsi sa fim acolo (daca vom fi);

    1. [moderat] la pct .3… pai unde mai e siguranta si nadejedea crestina, daca vom fi surprinsi ca am ajuns in cer?
      Mai degraba, ne vom da seama ca am ajuns acolo prin meritul lui Isus Hristos, nu al nostru (in sens firesc – decat eventual in conlucrare cu El, dar El avand meritul!)

      1. Eu cred că este o impietate de neîngăduit să fie luat Wurmbrand în răspăr de cineva care nu a gustat nici cât negru sub unghie din suferința sa pentru Cristos. Din acest motiv ți-am moderat comentariul.
        Pe de altă parte, siguranța creștină nu este un cec în alb: ne vom înfățișa înaintea Lui sfinți și fără prihană, negreșit, dacă rămânem și mai departe întemeiați și neclintiți în credință, fără să ne abatem de la nădejdea Evangheliei … (Col 1:22-23)

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s