Pribeag prin Grecia (1) – O naţie gălăgioasă


Se spune, într-unul dintre cele mai vechi mituri greceşti antice despre crearea lumii, că toate lucrurile au apărut dintr-o stare primordială numită cu un cuvânt pe care îl mai folosim şi noi astăzi: haos. Dintre puţinele calităţi ale acestuia ce i se puteau enumera una mi se părea intrigantă, provocatoare şi de neimaginat. Este vorba de linişte. Întreaga simfonie de bubuituri, zgomote, pârâituri, strigăte, şoapte, foşnete, tunete, ciripituri şi alte sunete ce împânzesc lumea noastră a plecat dintr-o nefirească linişte. Haosul, oricum ar fi fost el imaginat, un întunecat abis ori un mix de nuanţe fără sens, era impotent în plan sonor. Nu exista vreun sunet pe-atunci, nici o ureche care să-l audă.

Poate că e mai uşor de înţeles acum, pentru călătorul prin Grecia zilelor noastre, de ce această naţie lasă o puternică impresie de agitaţie continuă, de vacarm, de hărmălaie. Într-o neostoită dizidenţă faţă de tăcerea prevestitoare de abisuri, pe potriva aceluia din care s-au zămislit Uranus şi Gaia, grecii îşi trăiesc vieţile într-o deliberată gălăgie.

Încă de la intrare, după primii kilometri, radioul îţi este invadat pe întreaga bandă FM de staţiile greceşti într-un aşa hal că FM transmiterul meu, cu care ascultam muzică de pe un player exterior, a devenit inutilizabil. Nici în România, nici în Bulgaria, nici în Ungaria, nici în Austria nu mi s-a întâmplat aşa ceva; aerul Greciei este împânzit de posturi radio. Măcar de-ar fi cu ceva muzică bună: la o simplă scanare constaţi că pe mai mult de jumătate din ele este vorbărie, un sfert din ele sunt pe reclame şi doar un sfert cu  muzică … Reclamele sunt aproape urlate, ca peste tot, iar muzica, muzica grecească …

Până şi pietrele au propria lor voce în Grecia

Faimoasa muzică grecească … Este bună, în general, şi melodioasă. Trecând peste suprapopularizatul dans al lui Zorba, şi peste cunoscuta Sirtaki, portdrapel al unui stil de dans foarte popular în Grecia, mandolinele, bozouikile şi acordeoanele greceşti pot furniza armonii cât se poate de frumoase. Totuşi, în ciuda faptului că instrumentele nu sunt neapărat gălăgioase, muzica grecilor este una tare zgomotoasă, stridentă. Se cântă cu patos (cuvânt grecesc, dacă nu aţi ştiut) şi se cântă tare. Nu înţeleg versurile, însă trebuie să fie vorba de lucruri teribil de dramatice. Îi trădează patima cu care strigă îndeosebi la refrene. Soliştii au voci ferme, puternice şi trebuie să inspire dramatism. Este interesant faptul că grecoaicele cântă foarte viguros; solistele trebuie să ştie să ţipe, să se tânguie cât mai sonor, să acopere instrumentiştii cu vocalizele lor (Nana Moskouri şi Maria Callas sunt o excepţii în spaţiul muzical grec).

Dacă ar fi vorba numai de această muzică, hai să zicem că lucrurile nu ar sta chiar aşa de rău. Cealaltă muzică, cea occidentală, la mare trecere în rândurile celor tineri, bubuie peste tot. Plaja de la Keramoti oferă, din acest punct de vedere, un vacarm sonor desăvârşit: beach-baruri plasate la mai puţin de o sută de metri unul de celălalt se întrec în decibeli de neam prost cât ţine ziua de lungă. Din maşinile de fiţe – mai numeroase decât ale noastre – auzi duduind pe străduţele cochete ale staţiunilor ritmuri care aproape fac să vibreze parbrizele. Cum mai poate să conducă cineva un autoturism în hărmălaia aceea, chiar nu înţeleg. Când treci prin staţiune prin zona comercială auzi din afară cum muzica din baruri nu mai încape înăuntru; mă mir că nu se sparg paharele din pricina vibraţiilor.

Parga - după lăsarea soarelui începe distracţia

Motoarele … Ah, motoarele greceşti! Într-o ţară supraaglomerată cu autourisme, cu dese blocaje de trafic în oraşele mai măricele, în care pe străduţele lor atât de înguste găsirea unui loc de parcare este un mare har, motoarele sunt foarte practice, nimic de zis. Şi aici însă îşi fac loc fiţele, mofturile şi nevoia de bubuială: se pare că dacă zgomot nu e, nimic nu e. Trecem peste accelerările prosteşti şi goana în slalom (extrem de periculoasă) printre maşini şi trecători; ce nu înţeleg eu este cum reuşesc ei să facă zgomot la încetinire. Mă refer la acel puseu scurt, ameninţător, imitaţie a nechezatului unui armăsar, menit să îţi transmită că ai de-a face cu mulţi cai la motor şi cu prea puţină bună creştere deasupra, pe şa …

Grecii sunt nişte vorbăreţi notorii. Ne-o spun şi Scripturile. Sporovăiesc cât e ziulica de lungă şi continuă cu acest sport până seara la ore târzii. În taverne, în cafenele, pe stradă, pe la porţi, pe plajă grecii discută fără odihnă, vorbesc încontinuu. Am zis “vorbesc”? Nu, nu este adevărat. Strigă, urlă, vociferează, se răstesc. Se gratulează de la balcoane cu “kalimere” şi “kalistere”, cu observaţii şugubeţe, cu … dar cine să-i înţeleagă?  Nu există tonuri neutre în exprimarea lor: totul este comunicat în registre agresive. Pălăvrăgeala greacă face faţă cu succes, în penetrarea spaţiului lor vital, poluării sonore produse prin muzica stridentă şi de orgia motoarelor de tot felul (nu uitaţi de ambarcaţiuni, care îşi au propria lor felie în peisajul acustic elen).

Se cuvine să menţionăm priceperea grecilor de a pune în valoare sunetele de paradă. Amfiteatrele lor stau mărturie pentru faptul că încă din antichitate se pricepeau la acustică. La Epidavros literalmente poţi auzi de sus, din al cincizecişicincilea rând al amfiteatrului, şoapta unui om care stă în mijlocul scenei sau căderea unei modene de 50 de centi. (Nu am avut un ac la mine să încerc …)

Amfiteatrul de la Epidavros, o adevărată minunăţie

Vrei să ai linişte în Grecia? Mergi pe insule, ţi se recomandă. Soluţia nu e garantată: în ultimii ani turismul a explodat pe majoritatea insulelor. Chiar şi acelea care în mod tradiţional erau considerate mai liniştite (altele deci decât Corfu, Lefkada, Skiathos, Santorini …) sunt acum tot mai mult invadate de hoardele gălăgioase ale devoratorilor de linişte.

Poate că drumeţiile prin munţi, prin sate uitate de lume, să îţi mai ofere un bob de pace. Am trecut şi eu prin câteva. Sunt pitoreşti, sunt greu accesibile şi sunt … liniştite. Nu vi le recomand dintr-un singur motiv: măcar pe acelea să le lăsăm în pace. Se împuţinează cu fiecare an care trece. Pentru amatorii de plajă, băi bune în mare … în absenţa gălăgiei … ştiu eu câteva locuri bune. Dacă promiteţi să fiţi cuminţi, poate că o să vi le spun şi vouă …

Cascada de la Nidri: o mică oază de răcoare (şi de linişte!)

Pălăvrăgeala grecească, strigată în gura mare … Poate că sunt puţin maliţios. Nu peste tot e la fel. De pildă, într-o dimineaţă – ultima! – mă trezesc ceva mai devreme şi ies pe balcon. Era puţin trecut de şapte, vremea când – teoretic – cei mai mulţi greci încă se refac după lunga noapte ce a trecut. Şi totuşi, liniştea lungii străduţe ce se întindea în faţa mea era tulburată de nişte sunete pe care le auzeam de undeva din dreapta, la vreo şaptezeci de metri distanţă, poate mai mult. Două băbuţe, aşezate la o măsuţă într-un balcon de parter, îşi savurau cafeluţa de dimineaţă. Nu le înţelegeam limba, nu ştiu care era subiectul zilei, dar, de la acea distanţă considerabilă, pot să vă spun ce făceau venerabilele femei acolo, în răcoarea binecuvântată a unei dimineţi macedonene: şuşoteau.

Publicitate

5 comentarii

  1. asa galagioasa cum e natia aia, amintesc ca Scriptura a fost scrisa in limba (veche) a acestei natii 🙂
    cultura greaca a precedat cu multe secole, cea occidentala; a stralucit prin cultura, stiinta si filozofie;
    galagia asta denota o natie extrem de comunicativa; le plac dezbaterile; asta a sesizat si ap. Pavel cind a vizitat Atena. 🙂

  2. Sunt galagiosi, sunt grabiti, sunt tot timpul in viteza, dar ai observat ceva? Nu sunt nervosi. Nu sunt incrancenati. Graba lor nu e fuga, alergatura, ci mai degraba ca si cum s-ar da pe un tobogan, ca si cum ar aluneca la vale printe masini, motoare si pietoni.

  3. PS si fara legatura cu ce se discuta:
    nu stiam cu cine seamana nevasta ta (figura era oarecum familiara); am gasit: seamana cu Renee Zellweger (cel putin din poza);

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s