Aventuri carismatice (11) – Tineri Pentru Misiune


Pentru a citi din episoadele anterioare, dati click pe banerul “Aventuri carismatice” de pe side-bar.

*

Intenţionam să las lucrurile să dospească niţel în privinţa „aventurilor” cu TPM. Înţeleg însă, din reacţiile primite, că s-au stârnit nişte pasiuni şi, de asemenea, că unii au tras deja nişte concluzii. Este nevoie de o rotunjire a imaginii de ansamblu cu privire la ceea ce a fost TPM, în primii săi ani din România, dar mai ales legat de ceea ce este el acum şi tendinţele de viitor. Recitind episodul anterior, îmi dau seama că imaginea pe care unii şi-au putut-o forma este una deloc măgulitoare. Înainte de a continua, trebuie să vă amintesc că, graţie unui dinamism organizaţional de invidiat, TPM şi-a mai rafinat /corectat multe din metehnele anilor de tinereţe. Dacă, din pricina copilăriilor din anii 90, au fost uşor de ignorat, de ţinut în frâu şi de plasat la periferia spaţiului evanghelic românesc, astăzi nu se mai poate face acest lucru. Sunt bine organizaţi, au renunţat la unele încăpăţânări prosteşti, şi sunt gata să-i provoace pe evanghelicii români să iasă din cutiuţele lor în ogorul Evangheliei.

Aşadar …

ŞIU (Şcoala Internaţională de Ucenicizare; în engleză DTS – Disciple Training School)

Este cursul de bază promovat de TPM. Absolvirea lui este obligatorie pentru oricine doreşte să fie staff cu drepturi (şi obligaţii!) depline în organizaţie.

Cursul durează cam vreo şase luni, primele trei teoretice, următoarele constând în outreach, mai precis misiune transculturală. Aceasta se întâmplă de regulă în ţări văzute ca marginale lumii „creştine” sau chiar în ţări în care creştinismul este minoritar, abia detectabil. Se fac deci misiuni în Africa, India, ţările din fosta URSS, unele ţări balcanice, Orientul Îndepărtat … America de Sud etc.

E interesant să observi dinamica unei astfel de şcoli. Regimul impus este unul cazon, în multe privinţe, asumat însă ca şi cost al uceniciei de către învăţăcei. Unii nu rezistă, devin recalcitranţi, şi, în caz că nu se dau pe brazdă, sfârşesc prin a fi exmatriculaţi (cazuri destul de rare totuşi). Pentru cei dezordonaţi, bătuţi de vânt sau refugiaţi într-o astfel de şcoală în ideea de a scăpa de această lume rea, întregul proces poate fi o mană cerească.

În fiecare săptămână se predă o altă temă, de către un alt profesor invitat. Partea frumoasă este că, în acest fel, studenţii sunt expuşi la învăţături predate din partea unor oameni diverşi, mulţi dintre ei de calitate, provenind din medii diferite ale spaţiului evanghelic: pastori reprezentând un larg spectru denominaţional, profesori, învăţători (în sensul lui Ef. 4:11) şi, desigur, alţi TPM-işti mai în etate.

Aşa cum Eugen a observat într-un comentariu la episodul precedent – sau a intuit – unele învăţături au o mireasmă comună şi altor organizaţii asemănătoare, adică eternal security, vindecare şi eliberare, gândire pozitivă, ingerinţe ale psihologiei seculare în probleme ce ţin de patologia comportamentului păcătos …

Am predat şi eu la un ŞIU, plus la un mini-DTS (o variantă mai condensată a formatului original) şi pot să spun că au fost nişte experienţe cât se poate de plăcute. Găsesc important faptul că studenţii sunt provocaţi să reflecteze la ceea ce li se predă, nu doar să treacă asemeni peştelui prin apă pe lângă nişte informaţii.

TPM nu are o teologie proprie per se. Există o mărturisire de credinţă a lor – care, în general, e ok – şi un set de valori comune, nenegociabile. Acestea, deşi sunt frumoase, nu au cum să producă mari efecte, poate din motive pe care le-am sugerat odată într-o postare a mea, mai veche, AICI. În afară de asta, poţi avea de toate într-un ŞIU: mistică orientală, hermeneutică în buna tradiţie evanghelică, teologii “străjereşti”, exorcizări (!), doctrine pline de har (în care se evită, de obicei, o prea mare apropiere de calvinism, cu care nu sunt chiar în relaţii bune d.p.d.v. dogmatic), arome emergente, vorbire în limbi, descoperiri profetice, raţionalism de care ar fi fost mândru şi Descartes, căderi, ridicări, venerarea crucii şi … deja v-aţi făcut o imagine: totul poate fi o varză teribil de stufoasă. Nu este cazul să dramatizăm: e sarcina liderului de ŞIU să aranjeze piesele într-un întreg coerent şi, de regulă, acest lucru reuşeşte de minune.

În ciuda celor spuse mai sus, există “dogme” TPM-iste cu care nu te poţi juca. Cu una dintre acestea veţi face cunoştinţă puţin mai jos …

ŞIU este pe bani, nu puţini. Pe deoparte trebuiesc acoperite costurile de masă şi cazare, cheltuieli pentru lectori etc, iar pe de altă parte nu trebuie uitată perioada care poate fi cea mai consistentă în materie de buget, cea de outreach. Teoretic, singurii care acoperă aceste costuri sunt chiar studenţii. Vorbim de mii de dolari, nu de glumiţe. Evident, în majoritatea cazurilor care implică aspiranţi est-europeni – sau, în general, din ţări mai puţin dezvoltate – astfel de sume lipsesc cu desăvârşire. Ei bine, aici a venit din nou “tătucul” Loren cu o găselniţă de zile mari, transformată în normă a felului de vieţuire în TPM.

A trăi “prin credinţă”

Cel neprihănit va trăi prin credinţă, zice Scriptura. De acord, până aici, numai că TPM a dezvoltat din aceasta un concept extrem de provocator, impus încă de la început ca doctrină de bază a mişcării. Trăitul prin credinţă TPM-ist are la bază presupoziţia că cel care ascultă chemarea lui Dumnezeu de a merge în misiune beneficiază în mod necesar şi suficient de toate resursele care se cer pentru împlinirea misiunii. Conceptul este atât de radicalizat în această privinţă încât orice alte aspecte cum ar fi formarea caracterului, lepădarea vechii haine sau rodirea în Duhul, devin secundare, uitate chiar. Mai mult, cel mai adesea conceptul  trăirii prin credinţă gravitează cu obstinaţie în jurul acelor obiecte care fac să se învârtă întreaga lume, ce zic eu, întreg Universul, cu creştinii lui cu tot: banii.

Vrei să mergi la un ŞIU? Trebuie să plăteşti. Nu ai banii? Nici o problemă, prin credinţă Dumnezeu ţi-i va da. Pune-te pe genunchi şi roagă-te cu deplină încredintare. Ne vom ruga şi noi pentru tine. Nu te îndoi nici o clipă că Dumnezeu va aduce în existenţă banii necesari şcolarizării tale.

Cum se încheie aceste experienţe? Cu minuni. Da, ca prin minune, banii apar. Nu ştii de unde, nu ştii cine s-a făcut instrumentul acestei binecuvântări, dar tocmai ai făcut un prim pas în credinţă. Felicitări! Vor mai urma şi alţii.

Se întâmplă, graţie unor împrejurări “accidentale”, să ştiu şi ce se petrece în spatele acestor lecţii de viaţă. Nu contest validitatea unora dintre ele; eu vă spun însă că am văzut candidaţi la ŞIU provocaţi să se roage cu foc, prin credinţă, pentru bani care erau deja bine mersi ajunşi în cont. Vreau să zic că sunt cazuri în care acest suspans spiritual – îmi răspunde Domnul sau nu? – este unul creat deliberat ca parte din instruire (asta vis a vis de ceea ce insinua Eugen despre posibile manipulări).

Această primă experienţă se doreşte a fi iniţierea într-un mod de viaţă, cel trăit prin credinţă. TPM-iştii nu au salarii şi nu sunt plătiţi de către organizaţie pentru misiunile pe care le fac. Ei trebuie să trăiască prin credinţă, adică să ceară de la Domnul provizia care li s-a promis de la bun început. Mai pe româneşte, lăsând deoparte rugăciunea (care nu strică niciodată), să scrie newsletters. Există o întreagă filosofie a redactării acestor scrisori care să te ajute să trăieşti prin credinţă. Am primit atâtea în toţi aceşti ani că ştiu dinainte de a le citi unde este informarea, unde sunt cererile de rugăciune şi unde găseşte numărul de cont în care se presupune că ar trebui să livrez bănuţii.

Doar nu credeţi că donatorii pot fi convinşi fără livrarea unei poveşti convingătoare despre destinaţia lor! Trebuie să ştii să redactezi istorii, de dorit reale, despre starea de fapt; şi aici am observat situaţii jenante în care imaginea de pe hârtie era într-un flagrant contrast cu realitatea din teren. Nu cred că TPM-iştilor le place Filantropica lui Nae Caramfil, în special din pricina acestei scene:

În ce măsură un venit realizat din donaţii care vine în contul tău cu regularitatea unui salar eludează legile fiscale româneşti şi problemele spinoase legate de contribuţiile la asigurări sociale … iată o întrebare la care TPM a avut de răspuns atunci când a constituit, la nivel naţional sau regional, persoane juridice în România. Cred că adoptarea unei etici principiale corecte în această privinţă a fost o provocare pentru organizaţie, însă e mai bine aşa decât să se meargă pe folosirea unor instrumente dubioase de mânuire a bugetelor sale specifice.

Trăitul prin credinţă TPM-ist promovează o periculoasă stratificare a spaţiului creştin în care ei, misionarii TPM, sunt pe o treaptă superioară celorlalţi. E mare lucru să ai credinţa lor. E un nivel de maturitate şi de spiritualitate care denotă credinţă adevărată, nu joacă.

Mi s-a propus şi mie odată asta, să las slujba pe care o aveam şi să vin cu ei, să trăiesc prin credinţă. În ciuda presiunii exercitate în jurul meu şi a faptului că eram încă tânăr întors la Domnul – însemnând că tânjirea după “mai mult” era împletită cu naivitatea celui care încă nu cunoaşte lumea creştină aşa cum este ea – am spus nu. Nu aveam cine ştie ce slujbă şi eram suficient de nebun să fac paşi excentrici în parcursul meu spiritual; totuşi, ceva nu era în regulă. Când am venit la Cristos – prin credinţă! – am învăţat că viaţa pe care El mi-o oferă este dincolo de astfel de târguri ieftine: îmi dai, îţi dau. Aveam să parcurg o cale cel puţin la fel de provocatoare, cea a concursurilor pentru angajare, a uşilor trântite în nas, a cererilor depuse pe la tot felul de birouri, a programului de lucru de cel puţin opt ore, a raportărilor şi evaluărilor, a relaţiei cu un patron nepocăit, toate astea în timp ce prin tot ce am putut am contribuit la edificarea bisericii din care am făcut parte, am mers în evanghelizări pe sate, am condus grupuri de studiu biblic şi am predat în cadrul diverselor cursuri creştine la care am fost invitat … credeţi am avut nevoie de mai puţină credinţă pentru a trăi pe calea asta?

(va urma)

8 gânduri despre “Aventuri carismatice (11) – Tineri Pentru Misiune

  1. Cred ca exista fapte rele, fapte moarte( fapte bune cu motivatie gresita)… de exemplu: sa le faci pentru a fi mantuit prin ele, fapte bune si fapte ale credintei …de exemplu:curva Rahav salveaza iscoadele. Si eu tin studiu biblic…si altele, dar nu le consider fapte ale credintei ci ale credinciosului.

  2. dyo, ai avut o mare credinta in cea ce credeai tu si asta ai cautat sa insufli si altora;
    cit de corect va fi fost ce credeai o sa afli pe lumea cealalta ca pe lumea asta e riscant sa afli;

    totusi, spre deosebire de organizatorii miscarii TPM, erai onest;

    1. Am avut o credinta in Cristos, nu in ceea ce credeam eu … m-am bizuit pe El, nu pe necredinciosul de mine; e cu totul altceva. Regret sincer ca nu ai reusit sa faci diferenta.

  3. ai fost convins ca cea ce crezi este corect si asta ai predicat si la altii; deci ai avut (ai) o mare credinta in ceea ce crezi tu insuti;
    In Hristos, ca a doua Persoana a Dumnezeirii, toti crestinii cred; pina aici cred si dracii; deosebirile incep vis a vis de cuvintele lui Hristos si cum le traim;

    e o diferenta intre credinta ta in Hristos si credinta altora in Hristos; nu predicai credinta altora ci a ta personala, nu-i asa?

    1. te incapatanezi sa nu intelegi, iar faptul ca vii cu tautologii de felul „In Hristos, ca a doua Persoana a Dumnezeirii, toti crestinii cred” imi dovedeste ca ai ajuns la granita dintre argumentatie si disperare. Fara suparare, nu am timp nici macar sa incerc sa iti explic niste lucruri pe care cred ca le-am comunicat cat se poate de limpede. Nu ai priceput: toate cele bune! Nu e obligatoriu sa gandim la fel.
      Fiecare om de pe lumea asta are o mare credinta in credinta ca are o credinta in credinta ca are o credinta … o astfel de joaca iti doresti? Incearca in alta parte.

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s