Despre schimbatul părerilor în blogosfera evanghelică românească


Blogosfera evanghelică românească abundă în păreri. Abia mai vezi câte o informaţie – marfă care devine astfel foarte preţioasă – prin ploaia de “eu cred că …”, “pentru mine …”, “sunt de părere că …”, “mi se pare că …” sau printre opinii cu autoritate de dogmă, venite de obicei din partea unor pastori sau oameni care, din varii motive, se simt îndreptăţiţi să considere că preţioasele lor sentinţe se ridică deasupra norului de opinie general.

Ar fi nedrept să judecăm toate aceste păreri la grămadă, să le privim ca expresie a unei patologii îngrijorătoare şi să ne facem o agendă din a le pune stavilă. Nedrept şi, în acelaşi timp neproductiv. Nu poţi lupta împotriva unei ploi. Poţi, în schimb, să îţi iei o umbrelă, poţi să îţi pui mintea la lucru şi, din tot ce ţi se oferă, să alegi ce este bun, folositor creşterii tale. Poţi să intri şi tu pe piaţă cu propriile tale opinii.

Pe deoparte, nu are cum să nu îmi placă această stare de lucruri. Am un blog, scriu pe el articole după cum mă ajută mintea, despre lucrurile care mă interesează pe mine; pot să dau cu părerea despre o simfonie de Haydn, despre o operă de artă, despre un film de-al lui Tarkovski, despre o carte interesantă, despre un loc prin care am trecut în călătoriile mele … Nu vă plac? Nici o problemă, nu mă supăr, puteţi să îmi spuneţi. Cât timp suntem în spaţiul gusturilor, al preferinţelor, al opiniilor mucalite despre chestiuni ce ţin de cultură, mi se pare mai important decât faptul că ai o părere proastă despre Bruegel, să-ţi fi oprit privirile măcar pentru puţină vreme asupra unei picturi a maestrului. Adică, mă interesează mai mult procesul, parcursul, drumul, decât seminţele ce rămân în urma noastră, deşi n-ar strica să învăţăm să curăţăm după noi …

Suntem evanghelici.Normal, nu vom emite păreri doar despre cultură şi alte chestii din astea, ci credem că avem rostit păreri pertinente şi în “lucrurile sfinte”. Astfel, se spun de toate, de către mulţi, pentru toată lumea. Evanghelicul s-a născut teolog. N-are nevoie de studii aprofundate: Biblia îi este suficientă pentru a dezbate şi combate câte-n lună şi stele.

Oricât de mult ne displac multe din părerile creştineşti ale evanghelicilor români, eu cred –adică sunt de părere (!) – că nici chiar acest lucru nu este rău în sine. Se spun inepţii, da, e adevărat, dar se spun şi lucruri bine gândite. Problema principală a păreristicii evanghelice româneşti o văd într-o altă însuşire a acesteia, cu adevărat periculoasă: inflamabilitatea.

Poţi să spui că nu îţi place Bunuel, că a fost un nesimţit în relaţie cu creştinismul, dar dacă te atingi de baticul meu, de machiaj, de pantonimă, de primele două capitole din Genesa, de Israel, de nunţile baptiste, de Străjeri, vei avea de-a face cu mânia aceea care se descoperă dintr-o dată din tărtăcuţa mea împotriva oricărei păreri ce contravine dogmei mele sfinte, infailibile şi de nezdruncinat. Părerile evanghelicilor în ale teologiei sunt puternic inflamabile. Pe majoritatea lor ar trebui pusă o etichetă de avertizare, ca să ştie toată lumea că nu e de glumă. Nu de puţine ori ele explodează, servite fiind într-un mediu deja plin de vaporii îngustimii spirituale şi ai radicalismului apologetic sectar. Păzea!

Două chestiuni aşa vrea să vi le supun atenţiei ca temă de reflecţie, după care îmi voi exprima şi eu o părere despre unul dintre cele mai corozive bloguri evanghelice româneşti şi felul deloc creştinesc în care l-a pus la zid pe Emanuel Conţac.

Păreristica evanghelică, bună, proastă, aşa cum este ea, ne garantează un benefic dinamism; ea are de-a face cu cu pracursul pe care suntem fiecare dintre noi, nu cu o destinaţie.

Nebun să fii, să crezi că în toate lucrurile părerile tale sunt beton şi nu au nevoie de revizuire. Te înşeli în multe privinţe. Eşti pe o cale, nu ai ajuns la linia de sosire. Trăieşti – ţi-o garantez, nu e o părere! – într-o anumită marjă, de dorit cât mai mică, de autoînşelăciune. Nu le ştii pe toate. Mintea ta nu a cercetat încă toate lucrurile şi nu a ajuns la teoria unificatoare, atotexplicativă a tainelor Universului. Fi onest, curajos şi recunoaşte că eşti corectabil.

Se emit tâmpenii pe blogurile noastre? Sunt convins că aşa este. Voi fi scris şi eu câteva, puţine de tot … Toate astea vorbesc însă despre noi, despre unde am ajuns în umblarea noastră, despre câte ar mai fi de făcut ca să creştem şi să ajungem la o statură respectată şi respectabilă.

Dacă am interacţiona doar cu păreri cimentate în dogme, am fi atât de săraci! Ce să mai dezbatem? Am arunca unul după celălalt cu concluzii casante care, ori se sparg când îşi ating ţinta, ori fac victime. De cele mai multe ori, cea de doua urmare poate fi detectată pe blogurile noastre.

Păreristica evanghelică ne oferă o nepreţuită şansă de a ne exersa discernământul şi de a alege, dintre toate câte se spun, ceea ce este valoros şi ziditor.

Nu eşti obligat – de altfel nici nu poţi – să citeşti tot ce se scrie pe blogurile evanghelice. Nici nu cred că este obligatoriu să citeşti doar din astea: există bloguri foarte bune şi în afara spaţiului nostru drag. Eşti obligat, volens nolens, să alegi, să sortezi, să discerni între toate astea.

Există blogeri ale căror opinii merită citite, analizate şi dezbătute. Asta nu neapărat pentru că acele opinii sunt iremediabil corecte: uneori o idee atacabilă, eronată chiar, poate fi mai de folos deprinderii de a-ţi pune mintea la contribuţie decât o concluzie beton, chiar corectă, dar care, prin felul în care ţi s-a servit, te-a scutit de procesul de descoperire, de analizăşi de asimilare care e benefic creşterii fiecăruia dintre noi.

Pastorul Cristian Ionescu crede că părerile sunt ca epoleţii de pe haină. Ţi i-ai asezat cu grijă, după care ieşi între oameni … şi-acum e bai: ferească Dumnezeu ca tu să ai nişte epoleţi care nu îi plac domniei sale! Schimbă-i! Repede! Dacă n-ai ştiut, îţi spun acum: doar părerile mele au valoare de dogmă, ale celor care nu sunt de acord cu mine trebuie schimbate, punct.

Acesta este mesajul său faţă de Emanuel Conţac. Să-şi schimbe părerile! Nici măcar să şi le ţină pentru sine – aţi auzit? d’aia visează la maşini care citesc gândurile! – ci să le schimbe! Nu ai voie să ai păreri greşite (adică diferite de cele pe care le am eu), nici măcar în cămăruţa conştiinţei tale. Se va ajunge şi la asta, speră Cristian Ionescu, ca toate frânturile de idei ce nu se potrivesc maşinii sale de fabricat sentinţe, să fie smulse de acolo pentru ca toţi pocăiţii să gândească ca el, marele şi bravul pastor din noua Romă a evanghelismului românesc:Chicago.

O astfel de atitudine face ca blogul său să fie un imens mastodont de beton, turnat întru nemurirea tagmei apologeţilor conservatori, îndoctrinaţi până în măduvă cu teologii de mucava, dintre care el este cel dintâi … sau poate Paul Dan vrea să îl întreacă … Uitaţi-vă la răspunsurile sale: îi redactezi un comentariu de câteva paragrafe bune, ţi-l expediază din maxim două propoziţii. Nu argumentează, nu este genetic structurat pentru a purta un dialog decent, fără să arunce vorbe din colţul mesei şi fără să aibă vreo doi trei câini de serviciu care pe care să-i îngăduie asmuţiţi asupra victimei. Atacul la persoană şi calomnierea sunt mult mai delicioase firii lui Cristian Ionescu. Să nu-mi spună cineva că din Duhul face el ceea ce face pe blog, că aproape aş lua asta ca pe o hulă …

Să îl lăsăm să îşi facă de cap prin spaţiul virtual? Hm …

Dragă Emanuel, cum spuneam mai sus, e plină blogosfera de păreri. Avem însă, pe lângă acestea, şi informaţii utile, dezbateri, idei valoroase ce merită rumegate şi verificate în interacţiune unii cu alţii. Acest lucru se poate face nu numai prin demersuri solitare; esenţială este existenţa unei reţele bine închegate de bloguri care împreună să aducă şi frumuseţe, şi calitate şi zidire pentru cei ce le frecventează. Te încurajez să nu laşi ca apucăturile isterice ale unei clici zgomotoase să îţi restrângă prestaţia în blogosfera evanghelică. Poate că această mică încurajare, pusă alături de altele, îţi va fi de folos …

Părerea mea!

Reclame

21 de gânduri despre “Despre schimbatul părerilor în blogosfera evanghelică românească

  1. Chiar crezi ca sajele fundamentalistilor risca sa-l sperie pe Manu?
    Chiar daca si el e un om cu slabiciuni ca noi toti (asa cum am descoperit cu uimire nu demult – eu credeam ca e perfect 🙂 nu cred ca se sperie de buhaii comunali din spatiul virtual. Fie vorba intre noi, cu expertiza lui isi poate gasi oricind de lucru intr-o institutie academica serioasa.

    1. Sper ca nu, ca nu il vor face sa dea inapoi; il cunosti mai bine, oricum. Am gasit adesea lucruri interesante in ceea ce a facut pe blog, si chiar in afara. Parerea mea este ca e important sa nu ne lasam unii pe alti sa fim singuri in fata buhailor: repede se aduna oamenii sa faca rele, mai trebuie – macar din vreme in vreme – sa facem front comun si cand e vorba de a pazi ce este drept …

      1. Dyo,
        Din postările mele, pety şi-a dat seama că la ora actuală nu frecventez nici o biserică. Dacă stai bine şi analizezi ce am scris, oare ce biserică m-ar primi având asemenea principii şi interpretări? Deci ce scriu mai jos scriu ca neutru.

        Părerea mea este că pe toate blogurile ar trebui să se meargă pe probleme şi problematici concrete. Ceva de genul: Oare de ce tu crezi aşa… şi eu cred altfel? Iar dacă argumentaţia unuia este măcar cu 1% mai convingătoare, celălalt, de dragostea ADEVĂRULUI să accepte că s-a înşelat.
        Sigur că în acest mod vor apărea diverse perturbaţii pe parcurs (de multe ori generate de zgomotul de fond, parazit) dar osmotic, convingerile vor interfera.
        Ajunşi în acest punct trebuie făcută o distincţie între DRAGOSTEA ADEVĂRULUI şi DRAGOSTEA DE ADEVĂR.

        Pare o chichiţă dar ideea este importantă în înţelegerea procesului de ataşare a individului faţă de ADEVĂR.

        2Tesaloniceni 2:9 Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri mincinoase,
        2Tesaloniceni 2:10 şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au primit DRAGOSTEA ADEVĂRULUI ca să fie mântuiţi.
        2Tesaloniceni 2:11 Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună:
        2Tesaloniceni 2:12 pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osândiţi.

        Deci n-au primit DRAGOSTEA ADEVĂRULUI.

        1. O persoană care primeşte DRAGOSTEA ADEVĂRULUI este predispusă, aşa cum spuneam mai sus să-şi schimbe părerea despre o anumită înţelegere a lui cu privire la un subiect dacă vine cineva cu o argumentaţie măcar cu 1% mai aproape de adevăr decât înţelegerea pe care o avea el până în acel moment.
        2. O persoană care are DRAGOSTE DE ADEVĂR este o persoană care a învăţat despre anumite lucruri cum că ar fi părţi componente ale ADEVĂRULUI, ţine morţiş la ele şi nu şi le schimbă oricât de convingătoare ar fi argumentele celuilalt.

        După această expunere merită propusă o temă, zic eu interesantă:
        „DE CE ESTE NECESARĂ ARGUMENTAŢIA ÎNTRE DIFERITELE CURENTE, MIŞCĂRI ŞI SECTE RELIGIOASE? LA CE FOLOSEŞTE?”

  2. Din pacate atacul la persoana predomina acolo. Trebuie sa invatam multe lucruri. Cele de bun simt, buna convietuire. Arta dialogului, cum se construieste un argument, un contraargument, reguli minime de stiinta logicii, regulile polemicii s.a.m.d. Ma ingrijoreaza ca cei care nu respecta minimele reguli sunt pastorii. Daca ei imprima astfel de manifestari, conduite, de ce sa ne miram de „oi si oite”?

  3. Daca mi se permite sa-mi dau cu parerea ne-evanghelica: don’t feed the trolls.
    Gresit e sa raspunzi la modul serios unor glumeti care se iau in serios gen pastor X si pastor Y. Le transferi putin din credibilitatea ta si asa-i hranesti si tu. Pentru oameni de genu orice bagare in seama se transforma in publicitate si la ei publicitatea nu poate fi decat pozitiva adica favorabila continuarii emisi(un)ilor diurne.
    WWJD? Not asking the Pharisees to join Him for a prayer in the garden.

    1. Problema e, Sam, ca oamenii astia nu glumesc deloc si, daca ar doar de dragul lor, mai ca as zice ca tine. Numai ca, pentru cei ce se lasa tarati in astfel de nimicuri, este bine sa le aducem aminte ca nu sunt singuri, ca unii dintre noi gandim altfel, ca existam iar aceasta poate fi (si este!) pentru ei o mare problema … Totusi, cumva sper sa putem sa inlaturam bariera asta noi – ei … utopica viziune, recunosc ….

  4. ATACUL LA PERSOANA:
    Nu stiu unde au invatat unii „mai cu pretentii teologice”, ca atacul la persoana este o invatatura absolut necesara si eficienta intr-u apararea crezului si idealu-
    rilor credintei adevarate,sacrificand cu buna stiinta principiile eticii,mai bine zis a bunului simt. Recent am citit un articol a lui Paul Dan,pe blogul dumnealui,in care propunea nici
    mai mult,nici mai putin decat mazilirea past.Titi Cocian,chiar pedepsirea publica a acestuia
    intrucat este lipsit de „discernamant spiritual !”. – il pusese pe Iosif Ton la predica.
    Am fost la Atlanta in ziua respectiva.Pot sa marturisesc ca a fost vointa,nu numai a lui
    Titi,ci a apropei intregii biserici.Ba mai mult venisera,si am vorbit cu ei, si de la a doua biserica pentru al duce pe Ton acolo. Am scris un comentariu pe blog, in care am intrebat
    pe buna dreptate,cum se explica faptul ca membrii la cea mai mare biserica bapt.din Ame-
    rica(cateva sute) multumesc duminica de duminica lui Dumnezeu pt.discernamantul spiri-
    tual al fr.Titi, in a conduce comunitatea baptista de acolo,cand pe blogul cu pricina citim
    propunerea de „pedepsire” a acestuia,si inca publica,datorita …. lipsei de discernamant. Ce sa mai credem ? Unii incarca,altul descarca. Am intrebat daca exista
    vreo explicatie teologica privind acest paradox. Stiti care a fost raspunsul ?…….

  5. Cred că acest articol deschide cîteva direcții de discuție – dar probabil nu vor conduce la niște concluzii, avînd în vedere dinamica blogosferei evanghelice (acum un an-doi, blogosfera evanghelică producerea peste 100 de postări pe zi, acum s-ar putea să se fi dublat cifra, nu am mai urmărit-o).

    Una dintre ele are de a face cu percepția DECLARATIVĂ pe care o avem despre noi înșine. Cîndva Cristian Ionescu scria că e băiat simpatic în realitate, cam așa ceva (iar eu mi-am spus: Ce interesant! Tocmai ASTA voiam să scriu și eu despre mine!). Acum afirmă că nu ar exista calomnii pe blogul lui la adresa lui Emanuel Conțac. Atunci de ce [autocenzuat] ai mai scris acest articol, Dyo, liberal ecumenic impertinent ce ești?!…

    Dincolo însă de percepția DECLARATIVĂ, în unele cazuri trebuie să fim, totuși, interesați de adevăr. Dincolo de percepțiile noastre, există, totuși, date care pot fi verificate și care ne oferă destule indicii despre calitatea de ADEVĂR pe care o au UNELE percepții ale noastre.

    Cum ziceam, sîntem în perimetrul direcțiilor deschise, deschise, deschise…

    Unii zic: o lume nebună, nebună nebună… 🙂

  6. Citeam nu demult discutii intre reformatori si membrii bisericii catolice. Ce m-a socat mai mult a fost limbajul extraordinar de dur folosit in acele vremuri. ”
    Cred ca am devenit prea sensibili si speriati de persoane care au ” strong convictions „.
    Am crezut ca acest lucru este specific in politica , dar se pare ca este adevarat si in mediul evangelic.
    Si bineinteles , CI are un blog foarte citit la aceasta ora, asa ca este normal ca toata lumea sa arunce cu pietre dupa el.
    Imi aminteste de situatia in care este Rick Perry…..

    1. Ce ne facem daca, in acest caz, Cristian Ionescu – a carui vizibilitate in blogosfera nu i-o contesta nimeni – este cel care improasca primul cu pietre? Nu vezi ca si-a facut un renume din a ataca pe oricine si orice nu-i place domniei sale? In aceste conditii, nu dau doi bani pe audienta sa …

      1. Este o mare diferenta intre a ataca ideile unor persoana sau caracterul unei persoane. Inca nu am citit un atac la caracterul cuiva pe blogul domniei sale ( cu o exceptie , unele persoane pomenite in RM).
        Exemplu: cazul Pastorului Chiu, la un subiect oponenti ( doctrina Duhului Sfint), la altul aliati ( Peniel)
        CI ma facut si pe mine varza anul trecut cind a aparut RM , dar acel lucru nu ma deranjat deloc. Domnia lui a avut ideile lui ( gresite 🙂 zic eu ) eu pe ale mele, pina la urma am cintat Kumbaya , dar nu m-am plins ca , vezi Doamne, Ionescu ma calomniaza ….
        I appreciate more someone with strong convictions ( from one side or another)than someone that posts music clips ,personal stories or pictures of himself all over the blog!
        And I know , people with strong convictions , usually scare the weak, for the weak can never be sure of anything.
        Cristian Ionescu should start writing about cooking , than everyone will be happy!

      2. E dreptul tau sa apreciezi pe cine vrei, cat vrei, suntem (aparent) liberi … Eu, oricum, vad lucrurile diferit: cateva din cele mai mari drame ale istoriei omenirii au fost provocate de oameni cu „strong convictions”; daca privesti in Istoria Bisericii … exact acelasi lucru. Conteaza si in ce constau acele convingeri, Gabi, conteaza tare, tare mult …
        Consider ca discutia pe aceasta tema devine neproductiva, chiar daunatoare … s-o lasam asa.
        Iti doresc numai bine,
        Dyo

  7. O fi lucru greu pentru GB să nu mai pomenească oamenii cu CI, nici cărțile cu RM, măcar din respect pentru cititorii NOI care se nimeresc pe aici și nu au de unde să știe despre ce este vorba (același lucru l-am cerut anii trecuți și pe blogul lui Marius Cruceru), dacă nu din respect pentru PERSOANE și pentru CĂRȚI.

    O carte se scrie greu și se publică și mai greu, iar o ființă umană devine persoană nu cu puține greutăți, iar vizibilitatea / credibilitatea și-o cîștigă enorm de greu…

    De pierdut, desigur, e foarte ușor…

  8. @constantin
    Fii pe pace: ma gandeam ca ori nu mergi la vreo biserica, ori esti un dizident tacut … Acum s-au limpezit lucrurile.
    In principiu nu cred ca blogurile pot sa produca mari schimbari; oamenii – blogeri, comentatori sau vizitatori – vin de regula cu temele facute, in sensul ca au crezul batut in cuie a priori si nimeni si nimic nu il va clinti de acolo.
    Nu stiu altii cum sunt, dar pentru mine a intretine un blog este o experienta benefica – e o doza de ipocrizie in aceia care spun ca blogurile sunt un rau necesar: sunt bune daca sunt folosite cu intelepciune. Eh, aici e mai greu: parerea mea este ca in fata acestui instrument amoral crestinii au cam picat testul integritatii … vezi atacurile la umbra anonimantului, vezi spiritul de clan, dezinformarea, defaimarile, zavistiile, certurile si alte cele listate pe undeva prin al cincilea capitol al Galatenilor, nu la roada Duhului, ci la faptele cele necurate ale carnii …
    La ce feloseste argumentatia? Teoretic, la descoperirea adevarului, cu conditia ca participantii la deszbatere sa se lase calauziti in adevar … Astfel ca, practic, avem un mare ZERO …

  9. Sa nu uitam ca pe timpul DOMNULUI ISUS HRISTOS multi carturari,farisei ,preoti si iudei doreau sa se dezvinovateasca si chiar sa-L ispiteasca si acuze .Si azi sa nu credem ca este mai diferit.Daca nu detii calificare teologica ,chiar daca cunosti Scripturile esti izolat si pus deoparte.Prea putini sint cu adevarat interesati in mesajul Scripturii ,fara interes firesc si cu o lepadare de sine , fireasca in puterea doctrinala ce ajunge sa o detina.Este greu si de explicat ,iar pentru multi aceste lucruri aduc mari tulburari si nici nu doresc astfel de lucruri sa fie discutate din multe motive foarte bine intemeiate.Si unii nici nu realizeaza .Altii inteleg ,dar stiu ca prin acest mod se poate trai ushor ,nu falimentezi ,profit 100% la suta si avantaje multiple ale vietii aceste firesti.Dar sa nu credem ca azi noi prin astfel de comentarii schimbam mersul lumii si cineva ne va da aprobarea in ceea ce se scrie.Sintem la discutii si eu sint bucuros ca astfel de discutii pot sa apara si sa aduca o slefuire pentru cei care inca mai detin interes.Interesant este ca multi in viata primesc o relevare cu privire la Scriptura si mesajul ei ,dar ajung ca saminta samanata in multe locuri ;una ajunge de prinde radacina ,dar vine soarele si o usca ,alta cade in spini si este inabusita ,alta cade pe un loc bun si aduce rod si uite asa se intimpla azi cu multi ,dar interesant este ca unii nu cedeaza si persevereaza.Dar sa nu uitam ca subiectul este complex si nu se sfirseste in nici o generatie ;ci mereu se amplifica si ajunge chiar sa se filozofeze pentru a se ghidila urechile ,dar ap,Pavel prin cuvintele din 2 Timotei capitolul 4 cu 1 la 5 ce scrie?Si noi ce ajungem sa percepem din simplul mesaj?

  10. @ viorel
    Nu pot sa las mesajul tau cu dezvaluiri pe blogul meu din motive similare cu cele pentru care nu am publicat scrisoarea lui Nicolae Radoi, la care as mai adauga si faptul ca, in ciuda a ceea ce unii poate cred, eu nu doresc sa port razboaie cu oamenii prin ceea ce fac. Daca scot in evidenta derapaje, atitudini si faulturi ideologice ale unor persoane, asta nu inseamna ca ii dusmanesc si ca ii vreau pusi la zid pentru cate in luna si-n stele.
    Sper ca s-a inteles acest lucru; acelora care nu apreciaza aceasta lipsa de angajare beligeranta si, in acelasi timp, se plictisesc de clipurile muzicale, de pozele si de amintirile pe care le depan pe blogul meu, nu le pot spune decat: nu va obliga nimeni sa treceti pe aici. Desi eu zic ca voi aveti de pierdut 😉
    Parerea mea!

  11. Dyo,
    Cum de te simti obligat sa-l aperi pe Emanuel atacandu-l pe Ionescu? Sunteti invidiosi de succesul lui Ionescu blogosferic? Nu iteleg, ce nu are voie omul sa spuna ce crede si sa o spuna cu patos, macar ca nu are intodeauna dreptate? Sau nu va place ca l-a „dibuit” pe Emanuel?

    Emanuel e de „condamnat” in special pt ca nu poate spune concret ce crede…Cere intrebari concrete, dar nu da nici un raspuns concret–se invarte in jurul subiectului…Intra in hora dar ii este frica si rusine sa joace. Nu, nu pt ca este vanat, ci mai degraba pt ca nu poate fi sincer, mi-e teama. L-am rugat (l-a insistenta sa sa il intreb ceva concret) cordial si altfel (fara sa-l condamn, etc)sa se pronunte cu privire la conflictul din O.M. A promis ca o va face, ar isi taraste picioarele.

    Prefer pe Ionessti care pot spune ce cred, decat Emanuelisti care ori nu stiu ori n-ar curajul sa ne spuna ce cred, dar nici nu tac.

    1. Val, unde vezi tu „obligatia” asta? Hai sa zicem, chestia cu invidia este o sageata rautacioasa a unuia fara argumente (daca imi dai si mie voie la o parere). Cand iti lipsesc argumentele … incepi sa te joci cu motivatiile altora. De unde cunosti tu motivatiiile mele? Te descalifici prin astfel de lovituri de la un dialog decent.
      Iti acord prezumtia neintentionalitatii, asa ca mergem mai departe …
      Cristian Ionescu are si el pareri. Daca i-as spune, cum face el cu Emanuel Contac, ca ar trebui sa si le schimbe – ca sa nu mai vorbesc de faptul ca nici nu se pune problema exprimarii lor – as fi drept sau ba? De ce sa aibe drept Ionescu sa arunce cu pareri, iar Contac nu? Poti sa imi dai un motiv?
      Ii cantarim pe toti cu aceeasi oca sau ne jucam de-a partizanatul?

  12. @Dyo inteleg foarte bine ce ai scris si decizia pe care o ai asupra postarilor i-ti apartine .Si fiecare in persoana i-si cosmetizeaza viata dupa cum vedem atit in puterea spirituala,religioasa,politica ,comerciala ,chit si ceea sociala dupa cum vedem .Este o libera alegere si fiecare trebuie sa intelegem de ce o facem.Eu tin sa ti multumesc pentru primirea comentariilor si inteleg si bolocarea unora.Iar chit despre subiecte pot sa apreciez balansarea lor.Si cum ai scris vizita blogului si citirea subiectelor pot fi benefice din multe puncte de vedere alaturi de comentariile care apar scrise.Putem sa intelegem ce se petrece in vietile noastre ,gasim cu ce fiecare se confrunta si descoperim personalitatea multora care doresc sa faca senzatie si sa profite de cei din jur ;sub multe forme incalchind principiile divine.Dar nu trebuie sa uitam ca padure fara uscaciuni si lemne strimbe nu gasim .Este timpul chind in viata gasim de toate si intilnim o diversitate de persoane cu maniere diferite .E bine sa facem o balansa in viata si sa luam ce este bun si ce este rau sa stim cum sa evitam ,chiar daca in viata mai luam tepe si ajungem in suferinte .Este bine sa nu ne dezamagim si chiar sa invatam din tot ce se scrise si expune pentru a beneficia de ce este bun ,folositor si ne aduce bucurie si fericire ,fiinca ce bucurie poate fi mai mare dechit ceea despre care Eclesiastul scrie in capitolul 9 cu 7 la 12.?

Lasă un răspuns la Alin Cristea Anulează răspunsul

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s