Aşa grăit-a Hawking …


Una dintre cele mai viguroase provocări ale ştiinţei contemporane la adresa disciplinelor cugetului omenesc – filosofia şi teologia – a fost adusă pe tapet de către Stephen Hawking, celebrul astrofizician britanic, autor al două serii populare de Istorii ale timpului (ambele publicate de Humanitas) şi a unui incisiv The Grand Design, lansat dacă nu mă înşel chiar anul trecut pe piaţă.

Intenţionez să aduc în discuţie pe blogul meu, în linii mari, perspectiva pe care ne-o propune Hawking cu atât mai mult cu cât ea atacă fără menajamente rostul oricărui demers metafizic al raţiunii umane. Avem de-a face cu un om de ştiinţă strălucit care, deşi imobilizat din punct de vedere fizic într-un scaun cu rotile şi dependent de tehnologie chiar în folosirea facultăţii vorbitului, dă dovadă de o surprinzătoare vitalitate în argumentare. Nu este uşor pentru un creştin să-i rumege lucrările. Cei care o fac adesea sfârşesc, din păcate, într-o periculoasă negare: un fenomen invers celui invocat de Teofil Stanciu într-o postare a sa, în care observa cum Hawking este văzut de către adepţii săi ca autoritate nechestionabilă, chiar pe subiecte ce ţin de metafizică.

Omul e greşit! Trebuie să fie greşit! Altfel, tot crezul meu – strămoşesc, asumat la maturitate etc, etc – se duce pe apa sâmbetei.

Nu acesta este felul în care înţeleg eu să răspund provocării lui Hawking. Până voi avea timp să aştern pe blog propriile mele reflecţii pe seama demersului său, vă propun să urmăriţi câteva rânduri interesante de pe un alt blog, cu privire la mănuşa aruncată de savantul englez filosofiei contemporane. Publicat cu permisiunea autorului.

*

How can we understand the world in which we find ourselves? How does the universe behave? What is the nature of reality? Where did all this come from? Did the universe need a creator? Most of us do not spend most of our time worrying about these questions, but almost all of us worry about them some of the time.

Traditionally these are questions for philosophy, but philosophy is dead. Philosophy has not kept up with modern developments in science, particularly physics. Scientists have become the bearers of the torch of discovery in our quest for knowledge.

(The Grand Design, Bantan Books,2010, pag.10 – sublinierea mea)

Inutil să vă mai amintesc că filosofia contemporană este una seculară; interferenţele pe care aceasta le mai are cu problematica religioasă sunt tot mai puţine şi, de regulă, antagonice. Aşadar, fizicianul britanic declară război oricărui demers raţional ce nu se încadrează în paradigma ştiinţifică, cea care lucrează cu modele realiste, teorii ce se armonizează cu observaţiile empirice existente deja în bagajul de cunoştinţe al omenirii şi, în acelaşi timp, fac predicţii ce pot fi confirmate de desfăşurarea ulterioară a aventurii epistemologice.

Că religia nu mai poate ţine pasul cu invazia seculară din educaţie, arte şi ştiinţe este un fapt evident. Să fie acesta şi destinul filosofiei?

Se poate concepe un model raţional epistemologic, aruncând filosofia la gunoi? Pentru mine este ca şi cum ai spune că poţi găti pâine fără făină. Oare procesul de analiză şi cercetare ştiinţifică este unul “curat”, liber de orice ingerinţe ce ţin cugetarea filosofică?

Păi … să-l auzim din nou pe Hawking:

There is no picture- or theory-independent concept of reality. Instead we will adopt a view that we will call modeldependent realism: the idea that a physical theory or world picture is a model (generally of a mathematical nature) and a set of rules that connect the elements of the model to observations. This provides a framework with which to interpret modern science.

(The Grand Design, Bantan Books,2010, pag.40)

Să-mi dovedească cineva că rândurile de mai sus nu au nimic de-a face cu disciplina filosofiei şi o să-l declar sfânt, o să-i fac icoană şi o să-i spun câte o rugăciune în fiecare seară câte zile oi avea … aşa să-mi ajute Mama Natură, amin!

( Sursa: Daravera. Întregul articol poate fi citit AICI)

*

Un răspuns – filosofic ! – la provocarea lui Stephen Hawking vine din partea lui Christopher Norris şi poate fi citit de către cei ce stăpânesc limba engleză AICI.

Reclame

8 gânduri despre “Aşa grăit-a Hawking …

  1. Interesant acest „decret” care postulează moartea filosofiei. Corelând asta cu ideea cardinalului Ravasi (din cartea căruia tocmai am început să citesc) potrivit căruia există niște granițe între fizică și metafizică, între domeniul științei și cel al filosofiei, respectiv teologiei, nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva această chestionare a legitimității unei discipline vine dintr-un anume interes. Odată demisă filosofia (și teologia), se poate institui „dictatura” științei (mai precis, a unei ideologii științifice).
    Tot Ravasi vorbește despre dialogul disciplinelor bazat însă pe o păstrare a identității lor. Poate că mă contaminează și pe mine conspiraționismul, dar parcă se amestecă intenționat lucrurile. Întru derutarea completă a profanului…

    1. Da, este cu atat mai interesant cu cat vorbim de o lupta seculara; cred ca filosofia este vazuta ca un cui al lui Pepelea al teologiei in casa „reliasmului” pretins de stiinta. Avand avantajul psihologic oferit de toata tehnologia moderna (ce pare sa valideze pretentiile acestui model realist), in timp ce filosofia pare sa nu ne fi oferit altceva decat ideologii distructive (cam de pe la Hegel si Marx incoace, don’t forget Nietzsche!), mi se pare ca nu avem deloc o lupta dreapta. Hm, „dictatura” aceea este tot mai aproape …

  2. stiinta a devenit de fapt o religie si asa isi impune prin credinta gaselnitzele. si evolutia pleaca de la premise „stiintifice” total gresite si cu toate astea este declarata un fapt ce s-a petrecut fara dubii. si de fiecare data cind se descopera ceva nou se schimba si stiinta. nu-i rau, dar care este limita? howking parca e un stalin al stiintei. ce se va intimpla dupa moartea sa?
    e un sistem sortit esecului din start pt ca omul se uita la el si zice ca stie totul. apoi pica ceva din cer si zice ca la „asta” nu s-a gindit…

    1. Exista o evolutie in gandirea lui Hawking: nu a fost intotdeauna asa de emfatic. Eu, cu ochisorii mei, am citit un interviu in care recunostea ca stiinta nu va putea raspunde la intrebarea „de ce” a aparut Universul. Din pacate, a fost cu vreo patru ani in urma, iar acum nu mai gasesc acea referinta pretioasa. Or fi scos-o in hazna intre timp?

      1. Adica, dupa vreo doi ani Universul L-a creat pe Dumnezeu? Hm … e tare! 🙂
        Glumesc, dar asta a fost prima reactie citindu-ti comentariul … 😉

  3. Mie unul îmi place tenacitatea lui Stephen Hawking. Deşi e imobilizat şi cum prezentai şi tu în postare foarte dependent de tehnologie (ceea ce de altfel am constatat şi eu din videoclipurile ce le-am vizionat cu el) e foarte ager de minte.
    Are el un război cu Dumnezeu chiar dacă nu vrea să recunoască. La fel au fost şi alţii şi deşi se consideră ateu (un termen nepotrivit zic eu cel puţin pentru limba română)…

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s