Corinteniada (2) – Mântuit pe ce „este scris”, nu pe ochi frumoşi


Continuare de AICI.

“Vă îndemn, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveţi toţi acelaşi fel de vorbire, să n-aveţi dezbinări între voi, ci să fiţi uniţi, în chip desăvârşit, într-un gând şi o simţire.”

1 Corinteni 1:10

 “… vă rog să călcaţi pe urmele mele.”

1 Corinteni 4:16

 Încadrat între aceste două îndemnuri apostolice se află pasajul care va constitui pâinea noastră la studiul biblic din biserică pentru acest sfârşit de an. El se ocupă într-un mod sistematic, printr-un discurs argumentativ impecabil construit, de una din problemele majore ale bisericii corintene: dezbinările.

Corintenii, după cum repede aflăm încă din primele versete, sunt departe de acest deziderat al unităţii creştine. Împărţiţi în cel puţin patru partiduleţe, fiecare strâns unit în jurul unui lider – Pavel, Apolo, Chifa şi Cristos – ei nu doar că nu experimentau realitatea unităţii trupului, dar scoteau la lumină o condiţie a staturii lor spirituale cât se poate de dezonorantă. Căci tot lumeşti sunteţi îi dojeneşte apostolul. Lipsa de unitate este văzută ca un semn rău de boală: ea trebuie tratată cu toată seriozitatea. Dar ce înseamnă ea? Ce mai poate înţelege un creştin, la aproape două mii de ani de la scrierea epistolei, despre unitatea Bisericii lui Cristos?

Versetul 10 din primul capitol al epistolei reprezintă pentru mine una dintre cele mai dificile de asimilat porunci din Scriptură. E una să mi se spună să nu mint, să nu înşel sau, în domeniul poruncilor afirmative, să mă bucur, să aduc înaintea lui Dumnezeu toate îngrijorările mele, să caut să îi ajut pe cei în nevoie … Când vine vorba de unitate între creştini lucrurile par să fie mult mai complicate astăzi decât erau chiar în Corintul din vremea lui Pavel. Nu existau Biserica Nr.1 şi Biserica Nr.2, nici confesiuni diferite, nici independenţi …Chiar în contextul împărţirii pe partide, încă se vorbea despre o singură biserică în Corint, nu de mai multe.

Nici la nivelul unei congregaţii locale lucrurile nu sunt mai simple: întâlneşti în aceeaşi biserică calvinişti şi arminieni, conservatori şi liberali, tradiţionalişti şi modernişti, pe unii care simt ceva în închinare şi alţii pentru care totul pare să treacă prin filtrul unei oximoronice raţionalităţi duhovniceşti, oameni care vorbesc pe şleau, direct, tot ce au în pălărie, şi oameni care sunt mai delicaţi, mai diplomaţi şi care încearcă să vadă parcă tot timpul jumătatea plină a paharului … Ştiţi despre ce vorbesc: nu vorbim la fel, nu gândim la fel şi nu simţim cu toţii la fel în biserica noastră … şi este bine să fie aşa!

Atunci la ce ne îndeamnă oare Apostolul Pavel? Asupra căror lucruri ar trebui să fim într-un gând şi o simţire? E musai să ne dorim cu toţii aceeaşi culoare pentru covoraşul dintre scaune şi aceleaşi sortiment de flori în faţa amvonului? Trebuie să avem aceleaşi preferinţe cu privire la cântecele de închinare?

Va trebui să descoperim împreună răspunsul, buchisind cu atenţie primele patru capitole şi urmărind pas cu pas felul în care apostolul îi conduce pe corinteni pe calea de la “Eu sunt al lui cutărică!” la îndrăzneţul îndemn “călcaţi pe urmele mele”.

Deocamdată abia am început să intrăm în text. Ce am înţeles până acum este că suntem chemaţi să fim uniţi într-un gând şi o simţire cu privire la ce este scris despre Dumnezeu în Sfintele Scripturi, despre felul în care a ales, în înţelepciunea Sa, un plan de mântuire care îi dă de ruşine pe cei ce se cred singuri înţelepţi, toate astea în ideea că nimeni nu poate să să ia locul lui Dumnezeu în ce priveşte slava cu privire la sfinţire. Findcă este scris, nu-i aşa, că “Cine se laudă, să se laude în Domnul” (1 Cor 1:31, referind Ieremia 9:23-24) pot trăi în această sfântă unitate numai cei îşi supun viaţa şi umblarea lor acestui principiu enunţat mai sus.

Iată un element nenegociabil faţă de care suntem îndemnaţi de apostol, în Numele Domnului nostru Isus Cristos, să avem acelaşi fel de vorbire, să avem acelaşi gând şi aceeaşi simţire! Cel ce vrea să se laude pe sine, acceptă să fie el lăudat de alţii în Biserică sau se laudă cu alţi oameni în Biserică (fie ei apostoli chiar) nu trăieşte în această sfântă unitate şi se află pe o cale greşită pentru că este în contradicţie cu valorile pe care Dumnezeu însuşi Şi-a fundamentat planul: a ales pe cele nebune, slabe, josnice şi dispreţuite ale lumii, ca să le facă de ruşine pe cele înţelepte sau tari. De ce a procedat El aşa? Pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu (1 Cor 1:29).

De aici pleacă toate. Biserica nu-i a noastră – e a lui Dumnezeu. Ea este din Cristos, prin Cristos, pentru Cristos, a lui Cristos. Înţelepciunea lui Dumnezeu sălăşuieşte în ea şi datorită celor trimişi de Cristos să propovăduiască Evanghelia şi care au înţeles că misiunea care li s-a încredinţat îi obligă la o umblare într-o totală ascultare de Dumnezeu. De aceea – anticipez puţin – suntem îndemnaţi să călcăm pe urmele lor, să le urmăm exemplul, să-i vedem cât de mici sunt – adică oameni ca şi noi! – în comparaţie cu Dumnezeul pe care îl slujesc, şi totuşi să observăm în ei modele vrednice de urmat în propria noastră umblare creştină …

Fără aroma exemplului personal al apostolului Pavel, epistola 1 Corinteni ar fi una puţin convingătoare; o lecţie de teologie poate, o curricula pe teme de administraţie bisericească … Tocmai momentele în care apostolul se expune pe sine, aşa cum este el, cu puncte tari, dar şi cu slăbiciuni, sunt cele care înviorează principiile teologice, poruncile şi avertismentele din scrisoare.

Eu unul abia aştept să (re)buchisesc mărturia sa din capitolul 9. Dar voi?

(va urma)

Un gând despre “Corinteniada (2) – Mântuit pe ce „este scris”, nu pe ochi frumoşi

  1. Foarte interesant unghiul din care vedeti lucrurile,bun de meditat.
    Frunzarind blogosfera la fel de…..” interesant”,faptul ca gestul ala mic
    al lui Vladimir Pustan a atras un potop de comentarii,pe cand alte lucruri
    mult mai importante sunt lasate …asa mai la urma
    Credeam ca in randul evanghelicilor nu exista,nu poate fi can-can.
    Ei uite ,ca m-am inselat

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s