Dicţionar existenţial – sinucidere


Sinucidere, sinucideri, su.

1. Suprem gest de separare de lume. Act deliberat şi definitiv în urma căruia prăpastia dintre cel ce recurge la acest gest şi lumea de care se separă îşi atinge maxima anvergură. Faptul fizic al luării propriei vieţi este doar un caz particular de sinucidere, unul şocant şi vulgar în acelaşi timp. Dincolo însă de acest gest trivial găsim o multitudine de alte sinucideri; una dintre ele, aparent benignă însă cel puţin la fel de ridicolă, este şi urmarea unei ziceri pe care o găsiţi şi în mentalităţile lumii elene antice condamnate de Scripturi: “să bem, să mâncăm, căci mâine vom muri.”.

Paradoxal, fapte care par să ne lege de ceilalţi au ca şi consecinţă înstrăinarea. Murim câte puţin, mai repede sau mai lent, în toate mizeriile şi comodităţile cu care ne-am umplut vieţile. Asemeni Eclesiastului, constatăm că trăind doar pentru plăceri omeneşti nu am făcut altceva decât să ne aruncăm de pe vârful celei mai semeţe stânci şi să ne lăsăm devoraţi până la buşitura finală de fervoarea cu care trupurile ni se chircesc sub influenţa acceleraţiei gravitaţionale.

În sensul moderat al termenului, ne sinucidem fiecare dintre noi atunci când luăm decizii care ne dezrădăcinează din poporul în care am fost aşezaţi, din familie, din breaslă, dintre prieteni, din menirea ce ne-a fost dată …

Când mai mulţi oameni aleg să se sustragă împreună de la jugul vieţii de pe planeta noastră avem de-a face cu o sinucidere colectivă. Modelul suprem de organizare în această privinţă este secta.

Anca Sandu - Separation (http://www.antithesiscommon.com/Issue1/pg29.htm)

2. Asumarea unui mod de viaţă caracterizat de o separare cronică de lume, de mersul acesteia. Sinucigaşul este încă prezent cumva între ceilalţi, dar separat în mod inechivoc de ei; dispariţia lui nu este altceva decât o consfinţire a a unei realităţi deja consumate. A nu se confunda cu un ascet. Un ascet trăieşte alegând în fiecare zi să trăiască din plinătate numai în cele duhovniceşti. În schimb, sinucigaşul este omul care a epuizat toate alegerile de făcut într-o viaţă: decizia de a se sinucide este ultima la rând şi nici o altă hotărâre ulterioară nu îşi mai are obiect. După ea: revenirea la Big Bang, poate. Mai degrabă nimic …

3. O consfinţire radicală în exterior a unei realităţi interioare rezultată în urma unei crize a singurătăţii.  Vezi şi: singurătate.

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s