Dicţionar existenţial – Biserica


Biserica, [fără plural], c.

Spaţiu al unei cereşti lipse de echivoc pe pământ, unul în care omul nu are altă alegere de făcut decât aceea de a se închina lui Dumnezeu. Este singura şansă oferită făpturii umane care îşi duce viaţa într-o neostoită fluctuaţie între măreţie şi degradare, aceea de a pune totul deoparte pentru o vreme şi de sorbi din ochi, netulburat, Cerul. Este un spaţiu plasat, oricât de greu ne-ar crede, în afara lumii, deşi aparent este conţinut de ea; e o oază, loc de popas pentru însetaţii de absolut, anticameră a raiului …

Foto: Dan Bush - http://www.pbase.com/image/115047704

Vă înţeleg nedumerirea şi reticenţele: intrăm în părtăşia Cerului ca într-un teritoriu incomod, care nu ne vine prea bine pe mânecă, tocmai din cauza lipsei de opţiuni, a inechivocităţii acestui spaţiu. Şi este adevărat, se face paradă de toalete uneori, se bârfeşte chiar în timpul închinării, unii îşi împlinesc ritualurile într-un chip cât se poate de formal, tinerii îşi aruncă ocheade, se mai servesc croşee spirituale din partea slujitorilor Dommnului … toate astea sunt semne că ne dezlipim greu de lumea antagonică, palpitantă, atrăgătoare în ciuda (sau datorită) excentricităţilor ei, pentru a ne lipi de absoluturi, de adevăr, de veşnicie … Suntem oameni ai intervalului, ai spaţiului ambiguităţilor  – “mişmaşuri”, vorba lui Andrei Pleşu – compendii de virtuţi şi de vicii, nici în proximitatea lui Dumnezeu, nici în dogoarea iadului …

În termeni oarecum reducţionişti particularizăm acest spaţiu identificându-l fie cu clădirea unei anumite congregaţii, fie cu o denominaţiune, fie cu un grup mai mult sau mai puţin individualizat de oameni. Nu este greşit să facem acest lucru, ci doar insuficient din perspectiva definirii termenului. Oameni, cărămizi, copaci, altare, cântece, Pâinea şi Vinul, Apa, toate aceste lucruri cu care în sens spiritual se înalţă o zidire, în termenii noştri pământeşti extind nişte graniţe ale unei Împărăţii

Sursa: National Geographic

Desigur, menirea ei – a Bisericii – poate fi călcată în picioare de către cei care îşi pot găsi orice altceva de făcut în spaţiul acestei numai să se închine nu. Ei ratează astfel clipa de veşnicie, extrem de rară în zilele noastre, ce li s-a dat; responsabilitatea absenţei întâlnirii cade astfel exclusiv pe umerii lor. Din acest motiv şi consecinţele care se vor răsfrânge peste vieţile lor – temporare sau eterne – nu vor ezita să îşi facă simţită prezenţa.

4 gânduri despre “Dicţionar existenţial – Biserica

  1. Daca vorbim de Biserica slavita si sfanta , ea se inchina Celui ce o zideste. Biserica stie ca e un rod al suferintei si ca Cineva a platit scump pentru ea. Biserica nu trebuie indemnata sa se inchine, ea o face. Unde si sub ce forma ?… recunosc ca nu stiu mai multe decat femeia samariteanca !

  2. Ramane intrebarea :Ce este Biserica,sau cum o definim?
    Parerea mea sincera este ca :la fel ca pe vremea lui Ilie ,Dumnezeu si-a pastrat pentru sine
    adevarati inchinatori si in zilele noastre.
    Dar ca sa poti spune(cum fac unii),ca ar fi la noi,ca noi detinem adevarul etc. eu unul nu ma hazardez,Dumnezeu stie mai bine.
    Si mai cred ca,cu este mai mare viteza cu care lumea inconjuratoare se indeparteaza de Dumnezeu,cu cat paganismul si desfraul nimicesc mai multe suflete,cu atit se vor gasi robi ai lui Dumnezeu ,care vor merge pe calea desavarsirii
    Toate cele bune si spor la scris.

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s