Premiile Thymos pentru bloguri evanghelice (2011) – Discurs de acceptare


Aşadar, ceea ce era deja previzibil oarecum în urma unor afirmaţii anticipative făcute de Alin Cristea încă de pe la jumătatea anului trecut, s-a confirmat: Frică şi cutremur împarte cu Drezina premiul Thymos pentru blogul evanghelic al anului 2011. Anunţul a fost făcut ieri, 19 ianuarie 2012, pe blogul România Evanghelică. Având în vedere că distincţia este însoţită şi de un pachet consistent de cărţi, apreciez acest gest, printre altele, şi ca pe un frumos cadou de ziua mea.

Nu pot să nu mă întreb în astfel de ocazii, în care sunt onorat, de ce mi se întâmplă asta, cu atât mai mult cu cât nu acesta a fost un scopul – nici măcar secundar – care să mă călăuzească în activitatea de bloger. Luminile rampei, chiar în varianta lor virtuală, mă incomodează; sunt un scenograf, nu un interpret al piesei. Aşez cu răbdare, cu meticulozitate, cu pasiune uneori, piesele de decor, aranjez cadrele, decorez … toate astea pentru a-i aplauda la final, împreună cu sala, pe merituoşii artişti care au dat sarea şi piperul operei reprezentate.

Munca din fundal, din zona ce nu prezintă interes pentru radarele lumii, are şi ea, dacă nu credeţi, propriile ei recompense. Mi-am amintit de acest lucru citind o postare de-a lui Dănuţ Mănăstireanu despre ucenicizare, despre decizia lui de a fi mai puţin public în lucrare, în folosul unei mai eficiente ucenicizări. Îi cunosc pe unii dintre cei ce un trecut prin şcoala lui Dănuţ şi îi spun lui, şi vă spun şi vouă cititorilor, că s-a meritat. Sunt convins că satisfacţia de a auzi mărturiile unor oameni care au ajuns cu adevărat nişte lumini în această lume, în urma lungului, anostului şi anevoiosului drum al ucenicizării personale, depăşeşte în cazul său orice apreciere despre prestaţiile de amvon sau de tribună, oricare ar fi aceasta. Greşesc, Dănuţ?

În cazul meu, revenind la activitatea de blogger, una zgârcită în compensaţii sau satisfacţii care să poată pondera timpul şi energiile investite, ea este, în esenţă, una de fundal. Încerc să vă ofer un decor, însă nu unul pe care să-l puteţi aprecia dintr-o privire: de fapt … un puzzle. Vă dau piesele: cum probabilitatea ca ele să compună prin şansă o imagine coerentă este infimă, munca de a le asambla vă revine vouă. Rezultatul nu are de-a face cu Dionis Bodiu, cel care este din punct de vedere al “moţului public” cam tot pe acolo pe unde era prin 2009 când nu avea blog, ci cu dreapta credinţă afirmată, cu împliniri şi (unele) nereuşite, pe Frică şi cutremur.

Înţeleg de ce a primit Teofil această distincţie. Drezina ne prezintă în mod constant articole consistente, bine elaborate, provocatoare, inteligente. Îi citesc postările – de regulă prea lungi în raport cu normele recomandate de bloggeri de succes – cu plăcere şi cu un real interes. Drezina este unul dintre blogurile evanghelice care nu numai că nu ne face de râs în spaţiul blogosferic românesc, ci propune o ştachetă a calitaţii discursului şi a promovării ideilor căreia puţini dintre noi putem (dacă reuşim!) să îi facem faţă. Un astfel de demers trebuie preţuit, încurajat şi promovat. Din această perspectivă, alegerea sa pentru premiul Thymos mi se pare cât se poate de inspirată.

În ce priveşte Frică şi cutremur înţeleg şi eu de ce am primit această apreciere, măcar în parte. Spre deosebire de Teofil, care abordează în profunzime subiecte ce ţin mai mult de “viaţa cetăţii”, eu adun într-un ghiveci adesea greu de asimilat oportunităţi pentru reflecţii subiective şi provocări la observarea mai atentă, măcar pentru câteva momente, unor fragmente de existenţă: gânduri evanghelice şi/sau ortodoxe, idei năstruşnice (nu neapărat de-ale mele), metehne mai mult sau mai puţin evanghelice, peisaje de pe la noi sau de pe aiurea, nedumeriri existenţiale, armonii de-ale “lor”, fraze şi parafraze, asumări şi trădări, toate pe o cale imperfectă, din care nu au lipsit împleticelile şi prea lungile popasuri asupra unor nimicuri sfinţite … Frică şi cutremur, după cum numele sugerează, nu poate fi un blog al liniştii, ci al ciocnirilor, al coliziunilor (în general) controlate între oameni, idei şi prejudecăţi. Toate astea, le spun acelora care nu au observat, pentru ca ridicându-ne de pe caldarâm şi vom fi lepădat de pe noi straiele adversităţilor ideologice, să ne îndreptăm privirile spre Căpetenia desăvârşirii noastre şi să ne lăsăm cu toţii, indiferent de călimara confesională de care ne ţinem, transformaţi de acelaşi Duh. Mă gândesc că pe aici trebuie să fi fost sarea şi piperul care au făcut acest blog apreciat de către cititori atât de diverşi după vorbă şi după port …

Ca să nu iau din timpul de emisie al prea-alesului Teofil: mulţumesc pentru apreciere, atât lui Alin, cât şi celorlalţi care m-au încurajat adesea în activitatea de blogger! Nădăjduiesc că Domnul ne va da sănătate şi înţelepciune fiecăruia dintre noi pentru a nu ne opri pe drum; calea din faţa noastră e tare lungă iar străbaterea ei cu folos cere consecvenţă, integritate, pasiune şi, nu în ultimul rând, har. Domnul să ne ajute pe fiecare să ne bucurăm de abundenţa acestor lucruri, nu numai în ce facem pe blogurile noastre, ci şi în viaţa de toate zilele!

Dyo

Reclame

7 gânduri despre “Premiile Thymos pentru bloguri evanghelice (2011) – Discurs de acceptare

  1. Ai dreptate, Dyo, in intrebarea ta. Interesant este insa ca adeseori Dumnezeu ne lasa sa vedem roadele muncii noastre abia atunci cind, dintr-un motiv sau altul, nu mai avem nici un chef sa na impaunam cu ele. In cazul amvonului riscul cocoselii este mult mai mare, dar nici acolo nu este neaparat nevoie sa cedam ispitei.
    Interesant este ca atunci cind investesti in viata citorva, chiar si lucrarea publica – fie ca este vorba de evanghelizare, studiu biblic sau invatatura/predicare – devine un context de formare a celor uceniciti, in cazul in care ei se afla primprejur.
    Dar sunt sigur ca stii deja lucrurile acestea.
    Inca odata, felicitari. Premiul este pe deplin meritat. La fel si in cazul lui Teofil.

  2. Felicitari pentru premiu, Dyo.
    Te-am descoperit comentand pe alte bloguri si apoi am inceput sa-ti vizitez blogul.
    Acum pentru mine blogul tau este in top 3 – bloguri pe care le vizitez fiindca ma astept sa gasesc teme interesane, abordate fara stereotipie si cu deschidere spre aspecte considerate de multi tabuuri.
    Deocamdata raman la felicitari dar, nu se stie, poate o sa am ocazia sa-ti ofer si un premiu.(asta fiindca te-am clasat in TOP 3 🙂 )

    P.S.
    Apreciez frumosele cuvinte, din plin meritate de altfel, adresate lui Danut Manastireanu.

    1. Multumesc pentru aprecieri, Vali. Cam astea sunt recompensele unui bloger pentru ceea ce face; te asigur ca le consider foarte pretioase si motivante … cu mult peste topurile WP, zelist si alte din astea.
      In ce-l priveste pe Danut, daca mai sunt inca nelamuriti, le aduc aminte de un raspuns dat mai demult unuia care nu intelegea atitudinea mea fata de el, şi care de altfel tocmai i-a marturisit „neprietenia”: https://dyobodiu.wordpress.com/2011/06/22/raspuns-la-un-comentariu-al-lui-daniel-chiu/#comment-3312
      Adica, referitor la cuvintele adresate lui Danut, consider ca le merita cu prisosinta.

  3. Dupa munca si rasplata!Si intradevar puterea mesajului ;”Toate astea, le spun acelora care nu au observat, pentru ca ridicându-ne de pe caldarâm şi vom fi lepădat de pe noi straiele adversităţilor ideologice, să ne îndreptăm privirile spre Căpetenia desăvârşirii noastre şi să ne lăsăm cu toţii, indiferent de călimara confesională de care ne ţinem, transformaţi de acelaşi Duh. Mă gândesc că pe aici trebuie să fi fost sarea şi piperul care au făcut acest blog apreciat de către cititori atât de diverşi după vorbă şi după port …”merita luat in considerare si apreciat fiinca implementeaza mesajul Scripturii;Evrei cap.3;”12. Luati seama, dar, fratilor, ca niciunul dintre voi sa n-aiba o inima rea si necredincioasa, care sa va desparta de Dumnezeul cel Viu. 13. Ci indemnati-va unii pe altii in fiecare zi, cata vreme se zice: „astazi”, pentru ca niciunul din voi sa nu se impietreasca prin inselaciunea pacatului. 14. Caci ne-am facut partasi ai lui Hristos, daca pastram pana la sfarsit increderea nezguduita de la inceput, 15. cata vreme se zice: „Astazi, daca auziti glasul Lui, nu va impietriti inimile, ca in ziua razvratirii.” AMIN!!!!!!
    Succes si pe mai departe in expunerea unor subiecte cu mesaje de o adevarata invatatura si consolidare!!

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s