Despre ispita cea lesne de biruit a nebuniei


“Noi suntem nebuni pentru Cristos: voi, înţelepţi în Cristos!
Noi, slabi: voi tari!
Voi puşi în cinste: noi, dispreţuiţi!”
1 Corinteni 4:10

Ernest Renan este unul dintre autorii care a spus-o pe şleau, fără menajamente, într-o lucrare de-a sa (Rugăciune pentru Acropole – 1865): preferă înţelepciunea Greciei antice “nebuniei” lui Apostolului Pavel.

Destul de onest şi direct în felul său de a-şi expune ideile (m-am cutremurat încă din studenţie sub impresiile produse de a sa controversată Viaţă a lui Iisus) francezul punea în balanţă moştenirea gândirii greceşti şi cea a autorilor creştini care i-au urmat Apostolului Neamurilor şi îşi afirma cât se poate de limpede ataşamentul faţă de o cultură căreia, o ştie oricine, civilizaţia modernă îi datorează enorm. Avantaj: grecii antici.

În timp ce înţeleg preferinţe precum cea a lui Ernest Renan, nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva, deşi nedeclarată pe faţă, cântăreala Bisericii postapostolice nu a ajuns la aceeaşi concluzie.

Recent auzisem despre un pastor care predica într-o biserică evanghelică ceva de genul că “un filosof precum Socrate a ajuns – fără să aibă parte revelaţia specială a Scripturilor – la o cunoaştere de Dumnezeu mai adâncă decât tot ce au avut profeţii, mari sau mici, Vechiului Testament”. Grele vorbe, fără îndoială.

Unii dintre voi aţi avut ocazia să îi vedeţi pe filosofii antici pictaţi pe fresce ale mănăstirilor moldoveneşti. Cu ocazia unei vizite, un călugăr de acolo ne explica felul în care creştinismul nu a demolat gândirea acestora, ci doar a corectat-o şi rotunjit-o adăugându-i plinirea revelaţiei ce ni s-a dat în Cristos …

Dacă privim evoluţia unora din gânditorii creştini ai primelor veacuri, îndeosebi ai celor de orientare alexandrină, gândirea greacă nu le-a fost străină, nu le-a incomodat câtuşi de puţin teologia; dimpotrivă, se pare că s-au găsit căi de îmbinare a înţelepciunii elene, îndeosebi cea a lui Platon, în procesul de cristalizare dogmatică şi conceptualizare a discursului creştin despre Dumnezeu şi relaţia Sa cu lumea.

Oare de ce? Încerc şi eu să înţeleg o astfel de cumpănire …

Nebunia lui Pavel rupea sandale după sandale prin colbul Orientului Apropiat, Asiei Mici şi Greciei acelor vremuri, în timp ce înţelepciunea elină te purta pe înălţimi nebănuite ale speculaţiei raţionale. Nebuniei lui Pavel i se răspundea cu pietre adesea; reflecţiile înţelepte şi pline de duh îţi deschideau uşi către cele mai prospere cercuri ale societăţii de atunci. Pe urmele lui Pavel erai un nimic; pe urmele cugetării antice aveai şanse – dacă ţi se mişcau bine rotiţele – să te bucuri de laurii celor înţelepţi.

Cum să preferi, aşadar, nebunia lui Pavel? Numai un nebun poate alege aşa ceva!

Exact …

2 gânduri despre “Despre ispita cea lesne de biruit a nebuniei

  1. am ajuns la concluzia (oarecum bizara) ca de fapt dumnezeu depaseste logica omeneasca. asta o spun dupa ce ani de zile am insistat ca biblia ofera cea mai buna colectie de logica si ca ea este cuvintul lui dumnezeu care trebuie sa fie logic dupa cum a construit lumea. dar ca si in cazul materialismului (scuze pentru comparatie) dupa un timp de mers pe calea asta iti dai seama ca daca nu trece dincolo de logica dumnezeu nu este dumnezeu ci ceva foarte fine uns ce merge struna in a way. dupa cum afirma cineva, dumnezeu si cind greseste are dreptate, iar omul si cind are dreptate greseste.
    lunga calea asta a filozofiei, uneori frumoasa dar totusi limitata.

  2. Draga Aurel,
    Nu am lasat comentariul tau sa apara, din cel putin trei motive: este foarte lung (un copy-paste probabil dintr-un sir de comentarii de pe alt blog), neclar (nu contine decat argumentele uneia dintre parti) si deschide un tip de discutie pe o tema neinteresanta pentru mine. Am sanctionat afirmatiile lui Mateias de Bratca, cum ca „penticostalii sunt putin eretici”, la vremea cand au fost date publicitatii; nu pot acum sa las eu insumi astfel de demersuri sa vitriolizeze relatii dintre crestini evanghelici, unele destul de dificile chiar in lipsa polemicii pe care o aduci tu in discutie.
    Daca observi putin profilul blogului meu o sa intelegi ca astfel de polemici nu isi au locul pe el, in ciuda numelui de „tabloid” care i-a indus in eroare pe unii …
    In rest, toate cele bune,
    Dyo

Dă o replică!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s